ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1696/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie

2009, reclamantul R.M.V. a solicitat obligarea pârâtului M.S.P. să-i permită

participarea la primul test de selecție de intrare în rezidențiat cu timp

parțial în specialitatea medicină de familie care va fi organizat, precum și

obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 lei/lună până la data organizării

unui nou test de selecție de intrare în rezidențiat cu timp parțial în

specialitatea medicină de familie, reprezentând despăgubiri pentru interzicerea

nelegală a participării la testul de selecție de intrare în rezidențiat cu timp

parțial în specialitatea medicină de familie din sesiunea 9 iulie 2008.

La data de 18 martie

2009, reclamantul a precizat obiectul acțiunii, solicitând să se constate ca

fiind nelegal refuzul pârâtului de a-i permite participarea la testarea pentru

selecția de intrare în rezidențiat cu timp parțial în specialitatea medicină de

familie din sesiunea 9 iulie 2008, răspuns comunicat prin Decizia nr. 8226 din 30

iunie 2008 și să fie obligat pârâtul la despăgubiri în sumă de 21.000 lei

pentru interzicerea nelegală de a participa la test.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1

și 3 alin. (2) din O.G. nr. 12/2008, aprobată prin Legea nr. 179/2008 pentru a

participa la testul de selecție organizat la data de 9 iulie 2008 pentru

intrare în rezidențiat cu timp parțial în specialitatea medicină de familie și

s-a înscris în această procedură, dar prin Decizia nr. 8226 din 30 iunie 2008 M.S.P.

- C.N.P.D.S. a transmis către A.P.S.J. Bistrița - Năsăud că nu a fost aprobată

participarea sa la acțiunea de testare.

Reclamantul a

susținut că decizia pârâtului este nelegală, întrucât nu și-a pierdut calitatea

de medic, nu i-a fost ridicat dreptul de liberă practică, iar

incompatibilitățile prevăzute de Legea nr. 161/2003 se referă la exercitarea

altor funcții publice sau desfășurarea de activități remunerate sau

neremunerate în domeniul public sau privat și nu la participarea la formele specifice

de învățământ care asigură pregătirea profesională.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 171 din 15 aprilie 2009, prin care a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamant.

Instanța de fond a

reținut că reclamantul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.  4 alin. (5)

și art. 7 din O.G. nr. 12/2008 pentru a fi selectat la rezidențiat cu timp

parțial în specialitatea medicină de familie, deoarece nu desfășoară activitate

medicală în cadrul contractului încheiat cu C.A.S. Bistrița Năsăud.

De asemenea, s-a

apreciat că funcția publică deținută de reclamant, director general al D.G.A.S.P.C.

Bistrița-Năsăud, nu poate fi exercitată concomitent cu profesia de medic de

familie, în considerarea dispozițiilor art. 94 din Secțiunea a 5-a a Legii nr. 161/2003,

potrivit cărora, funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot

desfășura acte activități, remunerate sau neremunerate în cadrul regiilor

autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul

public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică

autorizată.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.

Recurentul a susținut

că soluția instanței de fond este rezultatul unei confuzii între dreptul de a

participa la un test de selecție de intrare în rezidențiatul cu timp parțial și

efectuarea rezidențiatului, la care pot participa numai medicii confirmați în

rezidențiat, care au susținut și promovat testul de selecție de intrare în

rezidențiat.

Din acest motiv, s-a apreciat

că au fost greșit aplicate prevederile art. 4 alin. (5) și art. 7 din O.G. nr. 12/2008,

care se referă numai la medicii confirmați în rezidențiat și nu la medicii care

se înscriu în procedura de selecție. Recurentul a criticat și concluzia instanței

de fond privind situația de incompatibilitate între funcția publică de director

general al D.G.A.S.P.C. Bistrița-Năsăud și activitatea de medic de familie,

arătând că nu au fost încălcate dispozițiile art. 94 din secțiunea a 5-a a

Legii nr. 161/2003, pentru că în termen de 60 de zile de la apariția cazului de

incompatibilitate avea posibilitatea să decidă dacă renunță la funcția publică

și urmează cursurile de rezidențiat cu timp parțial, cu reluarea raporturilor contractuale

ca medic de familie cu C.J.A.S.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a

interpretat eronat dispozițiile legale incidente în cauză, considerând fără

temei că participarea la selecția de intrare în rezidențiatul cu timp parțial în

specialitatea medicină de familie este condiționată de existența unui loc de muncă

și a unui contract individual de muncă.

În realitate, aceste

condiții au fost prevăzute în art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 12/2008 pentru

medicii cu drept de liberă practică deja selectați în rezidențiat cu timp

parțial, care sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății publice ca

medici rezidenți în specialitatea medicină de familie pe locul avut la data

confirmării selecției, fără a se modifica natura contractului individual de

muncă și fără a se încheia contractul de muncă ca medic rezident.

De altfel, în art. 7

din același act normativ se prevede dreptul de opțiune al medicilor confirmați

în rezidențiatul cu timp parțial de a desfășura activitatea medicală în cadrul contractelor

încheiate cu casele de asigurări de sănătate sau, după caz, în cadrul

contractului individual de muncă.

Din aceste prevederi legale

rezultă că participarea la testul de selecție în rezidențiat nu este condiționată

de existența unui loc de muncă sau a unui contract individual de muncă și că

singurele condiții de înscriere sunt cele prevăzute de art. 6 din Ordinul nr. 918/2008

al M.S.P. Recurentul-reclamant a dovedit îndeplinirea acestor condiții, fiind

absolvent al facultății de medicină, medic de medicină generală, cu drept de

liberă practică.

Instanța de fond a

interpretat eronat și dispozițiile art. 94 din Secțiunea a 5-a a Legii nr. 161/2003,

deoarece numai în situația admiterii în rezidențiat trebuie exprimată opțiunea

pentru exercitarea funcției publice sau pentru efectuarea rezidențiatului, ca

formă specifică de învățământ postuniversitar, iar nu anterior procedurii de

selecție.

Astfel, cum s-a

constatat și în Hotărârea din 8 ianuarie 2009 a C.N.C.D., refuzul ministerului

intimat de a permite participarea la examenul de rezidențiat a medicilor de

medicină generală care ocupă o funcție publică nu are o justificare obiectivă

și reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) și (4), coroborat cu art. 6

lit. d) și art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, iar criteriul

discriminării este apartenența socio-profesională a candidatului la selecția în

rezidențiatul cu timp parțial în specialitatea medicină de familie.

Prin interpretarea eronată

a dispozițiilor legale incidente, atât de către ministerul intimat, cât și de

instanța de fond, dreptul recurentului - reclamant de a participa la procedura

de selecție în rezidențiat a fost încălcat, astfel că se impune admiterea prezentului

recurs în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, urmând a fi modificată în parte hotărârea atacată.

În baza dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte acțiunea, în sensul că se

va constata refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Sănătății de a permite

recurentului-reclamant R.M.V. participarea la examenul de rezidențiat cu timp

parțial, specialitatea medicină de familie în sesiunea din 9 iulie 2008.

Cererea de obligare a

intimatului-pârât la plata despăgubirilor în sumă de 21.000 lei va fi respinsă,

întrucât nu a fost dovedit prejudiciul pentru repararea căruia a fost

solicitată suma respectivă.

De asemenea, va fi

respinsă cererea de obligare a ministerului intimat la plata cheltuielilor de judecată,

nefiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare pentru suportarea acestor

cheltuieli în cuantumul indicat prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de R.M.V. împotriva sentinței civile nr. 171 din 15 aprilie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea.

Constată refuzul

nejustificat al pârâtului Ministerul Sănătății de a permite reclamantului

participarea la examenul de rezidențiat cu timp parțial, specialitatea medicină

de familie în sesiunea din 9 iulie 2008.

Respinge ca nefondate

celelalte cereri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2010.