ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, reclamantul E.S.G. a chemat în judecată pe pârâții M.S.P. și C.N.C.D.,
solicitând:
1.1. Să se constate că
întrunește condițiile de participare la examenul de rezidențiat cu timp parțial
la specialitatea medicina de familie;
1.2. Să se constate
existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu, potrivit art. 2 alin. (1),
art. 2 alin. (3), art. 6 din O.U.G. nr. 137/2000, între participanții la
examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicina de familie
sesiunea 09 iulie 2008 în ceea ce privește înscrierea candidaților pe listele
de participare la acest examen.
1.3. Să se dispună repunerea
părților în situația anterioară discriminării, și anume:
a) anularea examenului de
rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicina de familie sesiunea 09 iulie
2008;
b) obligarea pârâtului M.S.P.
la reorganizarea acestui concurs în condiții legale;
c) să fie obligat pârâtul M.S.P.
să-l înscrie pe listele participanților la acest examen, întrucât taxa de
examen și dosarul de înscriere nu i-au fost returnate.
1.4. Obligarea pârâtului M.S.P.
la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune materiale și morale pentru
prejudiciul cauzat.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza formulării acțiunii.
2.1. În mod nelegal
reclamantul nu a fost acceptat la examenul de rezidențiat cu timp parțial
specialitatea medicina de familie în sesiunea din 9 iulie 2008, deși îndeplinea
condițiile prevăzute la art. 8 din Metodologia de concurs;
2.2 Pârâtul M.S.P. nu i-a
comunicat care dintre cerințe nu le îndeplinea;
2.3. Prevederile O.G. nr. 137/2000
privind discriminarea susțin afirmațiile sale, deoarece s-a permis participarea
la examen a unor persoane aflate în aceeași situație cu cea a reclamantului, ce
îndeplineau calitatea de funcționari publici în cadrul unor case județene de
asigurări de sănătate.
Apărările formulate de
pârâtul M.S.P.
Prin întâmpinare, pârâtul a
susținut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu avea un
contract de muncă pe un post de medic, ci un contract de management.
Apărările formulate de
pârâtul C.N.C.D.
Pârâtul a ridicat excepția
lipsei calității procesuale pasive, arătând că în temeiul art. 27 din O.G. nr. 137/2000,
Consiliul nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, ci în calitate
de expert în domeniul nediscriminării.
Hotărârea instanței de
fond.
Prin sentința civilă nr. 2732
din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
5.1. S-a respins excepția
lipsei calității procesuale pasive a C.N.C.D.
5.2. S-a respins acțiunea ca
neîntemeiată.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței de fond.
6.1. Asupra excepției lipsei
calității procesuale pasive a C.N.C.D. s-a reținut că art. 27 din O.G. nr. 137/2000
nu precizează calitatea în care este citat Consiliul, iar calificarea acestei
instituții ca fiind pârât în proces sau ca având o altă calitate nu reprezintă
nici o semnificație practică în prezentul litigiu.
6.2. Pe fondul cauzei, s-a
constatat că reclamantul nu avea un contract individual de muncă, raporturile
sale de muncă erau suspendate, nefiind posibilă confirmarea lui ca medic
rezident pe un loc de muncă așa cum prevede art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 12/2008.
Instanța de fond a constatat
și irelevanța împrejurării renunțării la contractul de management, deoarece
existența contractului de muncă în derulare trebuia verificată la momentul
selecției în rezidențiat cu timp parțial.
6.3.Pretinsa discriminare nu
poate fi verificată de instanța de fond, în raport de Decizia nr. 818/2008 a
Curții Constituționale.
Recursul formulat de
reclamantul E.S.G.
Motivele de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304
1
C. proc.
civ.
7.1. Instanța de fond a
interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât a apreciat că întreaga
acțiune a fost întemeiată pe existența unei discriminări decurgând din faptul
că nu s-a permis recurentului participarea la examenul de rezidențiat.
Acțiunea a fost întemeiată
pe încălcarea drepturilor civile, pe îngrădirea dreptului de a candida pentru
ca recurentul să se poată afla în situația de a fi confirmat în rezidențiat.
7.2. Instanța de fond a
aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 12/2008, art. 4 alin.
(4), art. 7 din O.G. nr. 12/2008 și art. 111 din Legea nr. 95/ 2006.
7.2.1.Rezidențiatul nu este
o funcție, ci este o formă de învățământ postuniversitară.
7.2.2.Participarea la
selecție nu este condiționată de existența unui loc de muncă și nici de existența
unui contract de muncă.
7.2.3.Recurentul are dreptul
ca după selectarea în rezidențiat, să opteze, dacă va fi cazul, fie pentru un
contract cu C.A.S., fie să acționeze în baza contractului individual de muncă.
7.2.4.Suspendarea
contractului de muncă nu este identică cu inexistența sau desființarea
contractului individual de muncă.
7.3. Instanța de fond a
încălcat dispozițiile prevăzute de art. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu
privire la dreptul la instruire și art. 32 alin. (1) din Constituția României,
prin care dreptul la învățătură este asigurat prin diverse forme de instruire
și perfecționare.
S-au încălcat prevederile art.
16 din Convenția României cu privire la egalitatea în drepturi, art. 41 alin.
(1) teza a II-a din Convenția României privitoare la libera alegere a ocupației
și locului de muncă, precum și art. 2 și 3 din O.G. nr. 137/2000 privind
combaterea discriminării.
7.4. Instanța de fond nu a
motivat îndepărtarea apărărilor privitoare la încălcarea drepturilor
constituționale, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Se reține existența unui
contract de muncă suspendat pe durata derulării contractului de management dar
se motivează respingerea acțiunii pe faptul că „reclamantul nu avea un contract
individual de muncă”.
Instanța de fond nu s-a
pronunțat asupra cererii de a se constata îndeplinite condițiile de participare
la selecția pentru rezidențiatul cu timp parțial în specialitatea medicina de
familie.
7.5. Instanța de fond a
motivat că nu este competentă să se pronunțe asupra existenței discriminării,
această activitate revenind C.N.C.D., astfel încât acțiunea urma să fie
respinsă ca prematură și nu ca neîntemeiată.
Apărările formulate de
intimatul-pârât M.S.
Intimatul a solicitat
respingerea recursul ca nefondat, susținând că potrivit art. 4 alin. (4) din
O.G. nr. 12/2008, medicii selectați în rezidențiat cu timp parțial se confirmă
ca medici rezidenți în specialitatea medicină de familie pe locul de muncă avut
la data confirmării selecției.
Referitor la daunele solicitate,
arată că reclamantul nu ar fi obținut venitul unui cabinet al medicului de
familie, ci salariul unui medic angajat cu contract de muncă.
II. Considerentele instanței
de recurs.
În pronunțarea soluției
urmează a se ține seama de Hotărârea nr. 7 din 8 ianuarie 2009 a C.N.C.D.,
conform căreia s-a constatat că refuzul de a permite participarea petentului E.S.G.
la examenul de rezidențiat reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) și (4)
coroborat cu art. 6 lit. d) și art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000,
republicată, s-a dispus sancționarea M.S.P. cu avertisment și s-a recomandat
acestuia să înlăture consecințele faptelor discriminatorii.
Se va ține cont și de
împrejurarea că recurentul-reclamant a fost acceptat la examenul de rezidențiat
din sesiunea 22 martie 2009, a promovat acest examen și a fost confirmat ca
rezident, deși nu s-a schimbat statutul său profesional și nici legislația
invocată.
Acțiunea
recurentului-reclamant a fost întemeiată atât pe dispozițiile art. 1 ale Legii nr.
554/2004, cât și pe dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000.
În mod greșit a
considerat instanța de fond că discriminarea este cauzată chiar de textele de
lege care au întemeiat măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă.
În realitate, astfel cum s-a
constatat și în Hotărârea nr. 7 din 8 ianuarie 2009 a C.N.C.D., nu există o
justificare obiectivă a respingerii recurentului de a participa la examenul de
rezidențiat, iar prevederile art. 111 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății nu prevăd limitarea impusă de intimatul-pârât.
Prevederile O.G. nr. 12/2008
au fost interpretate greșit de instanța de fond.
Condiția ca medicul să aibă
încheiat un contract individual de muncă la data selecției nu este prevăzută de
O.G. nr. 12/2008.
Această condiție este
prevăzută numai la data „confirmării selecției” care are loc prin ordin al
ministrului sănătății „după ce candidatul trece testul susținut în acest scop”.
Participarea la selecție nu
este condiționată de existența unui loc de muncă și nici de existența unui
contract individual de muncă.
Art. 7 din O.G. nr. 12/2008
dă dreptul medicului selectat să opteze, fie pentru un contract cu C.A.S., fie
să activeze în baza contractului individual de muncă.
Prin interpretarea
eronată a dispozițiilor legale incidente atât de către autoritatea intimată,
cât și de către instanța de fond, drepturile recurentului recunoscute de lege
invocate prin motivele de recurs au fost încălcate, astfel că se impune
admiterea recursului formulat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ.
și art. 3 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată
și completată.
În temeiul art. 1 din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată se va modifica sentința recurată în
sensul că se va admite în parte acțiunea, urmând a se constata refuzul
nejustificat al pârâtului M.S. de a permite reclamantului participarea la
examenul de rezidențiat cu timp parțial, specialitatea medicină de familie în
sesiunea din 9 iulie 2008.
În raport de Hotărârea nr.
7/2009 a C.N.C.D. și de faptul că recurentul a promovat examenul la sesiunea
din 22 martie 2009, capetele de cerere nr. 2 și 3 urmează a se respinge,
deoarece parțial sunt rămase fără obiect (2, 3b, c) și parțial neîntemeiate
(3a).
Discriminarea la care a fost
supus recurentul nu afectează întregul examen, acesta beneficiind de alte
modalități de reparare a pagubei suferite.
O primă reparare a
pagubei o reprezintă acceptarea recurentului la sesiunea din 22 martie 2009.
Recurentul-reclamant a
solicitat daune materiale în cuantum de 84.000 lei reprezentând venitul ce l-ar
fi putut realiza prin practicarea activității de medic medicină de familie.
Recurentul nu a dovedit însă
cuantumul pretențiilor, pe perioada de un an acesta a fost salarizat conform
contractului de management, iar dacă ar fi fost acceptat la sesiunea din anul
2008 ar fi fost salarizat conform contractului individual de muncă, astfel
încât Curtea va respinge solicitarea daunelor materiale.
Recurentul-reclamant a
solicitat și suma de 16.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că prin
situația creată, prestigiul și reputația sa au avut de suferit.
Admiterea pretenției
referitoare la daunele morale reprezintă, în opinia instanței de recurs,
repararea integrală a prejudiciului și întrucât cuantumul este lăsat la
aprecierea instanței, urmează a fi obligat intimatul-pârât M.S. la plata a
2.500 lei, cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
E.S.G. împotriva sentinței civile nr. 2732 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în
sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul E.S.G.
Constată refuzul
nejustificat al pârâtului M.S. de a permite reclamantului participarea la
examenul de rezidențiat cu timp parțial, specialitatea medicină de familie, în
sesiunea din 9 iulie 2008.
Obligă pârâtul M.S. la plata
sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale, către reclamant.
Respinge celelalte capete de
cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 octombrie 2009.