ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2009

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul E.S.G. a chemat în judecată pe pârâții M.S.P. și C.N.C.D., solicitând: 1.1. Să se constate că întrunește condițiile de participare la examenul de rezidențiat cu timp parțial la specialitatea medicina de familie; 1.

Să se constate existența unui tratament diferențiat și discriminatoriu, potrivit art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (3), art. 6 din O.U.G. nr. 137/2000, între participanții la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicina de familie sesiunea 09 iulie 2008 în ceea ce privește înscrierea candidaților pe listele de participare la acest examen. 1.

Să se dispună repunerea părților în situația anterioară discriminării, și anume: a) anularea examenului de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicina de familie sesiunea 09 iulie 2008; b) obligarea pârâtului M.S.P. la reorganizarea acestui concurs în condiții legale; c) să fie obligat pârâtul M.S.P. să-l înscrie pe listele participanților la acest examen, întrucât taxa de examen și dosarul de înscriere nu i-au fost returnate. 1.

Obligarea pârâtului M.S.P. la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune materiale și morale pentru prejudiciul cauzat. 2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii. 2.1. În mod nelegal reclamantul nu a fost acceptat la examenul de rezidențiat cu timp parțial specialitatea medicina de familie în sesiunea din 9 iulie 2008, deși îndeplinea condițiile prevăzute la art. 8 din Metodologia de concurs; 2.2 Pârâtul M.S.P. nu i-a comunicat care dintre cerințe nu le îndeplinea; 2.3. Prevederile O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea susțin afirmațiile sale, deoarece s-a permis participarea la examen a unor persoane aflate în aceeași situație cu cea a reclamantului, ce îndeplineau calitatea de funcționari publici în cadrul unor case județene de asigurări de sănătate. 3. Apărările formulate de pârâtul M.S.P. Prin întâmpinare, pârâtul a susținut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu avea un contract de muncă pe un post de medic, ci un contract de management. 4. Apărările formulate de pârâtul C.N.C.D. Pârâtul a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în temeiul art. 27 din O.G. nr. 137/2000, Consiliul nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 2732 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 5.1. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.C.D. 5.2. S-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. 6.1. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a C.N.C.D. s-a reținut că art. 27 din O.G. nr. 137/2000 nu precizează calitatea în care este citat Consiliul, iar calificarea acestei instituții ca fiind pârât în proces sau ca având o altă calitate nu reprezintă nici o semnificație practică în prezentul litigiu. 6.2. Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamantul nu avea un contract individual de muncă, raporturile sale de muncă erau suspendate, nefiind posibilă confirmarea lui ca medic rezident pe un loc de muncă așa cum prevede art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 12/2008. Instanța de fond a constatat și irelevanța împrejurării renunțării la contractul de management, deoarece existența contractului de muncă în derulare trebuia verificată la momentul selecției în rezidențiat cu timp parțial. 6.3.Pretinsa discriminare nu poate fi verificată de instanța de fond, în raport de Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.

Recursul formulat de reclamantul E.S.G. Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 7.1. Instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât a apreciat că întreaga acțiune a fost întemeiată pe existența unei discriminări decurgând din faptul că nu s-a permis recurentului participarea la examenul de rezidențiat. Acțiunea a fost întemeiată pe încălcarea drepturilor civile, pe îngrădirea dreptului de a candida pentru ca recurentul să se poată afla în situația de a fi confirmat în rezidențiat. 7.2. Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 12/2008, art. 4 alin. (4), art. 7 din O.G. nr. 12/2008 și art. 111 din Legea nr. 95/ 2006. 7.2.1.Rezidențiatul nu este o funcție, ci este o formă de învățământ postuniversitară. 7.2.2.Participarea la selecție nu este condiționată de existența unui loc de muncă și nici de existența unui contract de muncă. 7.2.3.Recurentul are dreptul ca după selectarea în rezidențiat, să opteze, dacă va fi cazul, fie pentru un contract cu C.A.S., fie să acționeze în baza contractului individual de muncă. 7.2.4.Suspendarea contractului de muncă nu este identică cu inexistența sau desființarea contractului individual de muncă. 7.3. Instanța de fond a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la dreptul la instruire și art. 32 alin. (1) din Constituția României, prin care dreptul la învățătură este asigurat prin diverse forme de instruire și perfecționare. S-au încălcat prevederile art. 16 din Convenția României cu privire la egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) teza a II-a din Convenția României privitoare la libera alegere a ocupației și locului de muncă, precum și art. 2 și 3 din O.G. nr. 137/2000 privind combaterea discriminării. 7.4. Instanța de fond nu a motivat îndepărtarea apărărilor privitoare la încălcarea drepturilor constituționale, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii. Se reține existența unui contract de muncă suspendat pe durata derulării contractului de management dar se motivează respingerea acțiunii pe faptul că „reclamantul nu avea un contract individual de muncă”. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de a se constata îndeplinite condițiile de participare la selecția pentru rezidențiatul cu timp parțial în specialitatea medicina de familie. 7.5. Instanța de fond a motivat că nu este competentă să se pronunțe asupra existenței discriminării, această activitate revenind C.N.C.D., astfel încât acțiunea urma să fie respinsă ca prematură și nu ca neîntemeiată.

Apărările formulate de intimatul-pârât M.S. Intimatul a solicitat respingerea recursul ca nefondat, susținând că potrivit art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 12/2008, medicii selectați în rezidențiat cu timp parțial se confirmă ca medici rezidenți în specialitatea medicină de familie pe locul de muncă avut la data confirmării selecției. Referitor la daunele solicitate, arată că reclamantul nu ar fi obținut venitul unui cabinet al medicului de familie, ci salariul unui medic angajat cu contract de muncă. II. Considerentele instanței de recurs. 1. În pronunțarea soluției urmează a se ține seama de Hotărârea nr. 7 din 8 ianuarie 2009 a C.N.C.D., conform căreia s-a constatat că refuzul de a permite participarea petentului E.S.G. la examenul de rezidențiat reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) și (4) coroborat cu art. 6 lit. d) și art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, s-a dispus sancționarea M.S.P. cu avertisment și s-a recomandat acestuia să înlăture consecințele faptelor discriminatorii. Se va ține cont și de împrejurarea că recurentul-reclamant a fost acceptat la examenul de rezidențiat din sesiunea 22 martie 2009, a promovat acest examen și a fost confirmat ca rezident, deși nu s-a schimbat statutul său profesional și nici legislația invocată. 2. Acțiunea recurentului-reclamant a fost întemeiată atât pe dispozițiile art. 1 ale Legii nr. 554/2004, cât și pe dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000. 3. În mod greșit a considerat instanța de fond că discriminarea este cauzată chiar de textele de lege care au întemeiat măsura dispusă de autoritatea publică pârâtă. În realitate, astfel cum s-a constatat și în Hotărârea nr. 7 din 8 ianuarie 2009 a C.N.C.D., nu există o justificare obiectivă a respingerii recurentului de a participa la examenul de rezidențiat, iar prevederile art. 111 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu prevăd limitarea impusă de intimatul-pârât. 4. Prevederile O.G. nr. 12/2008 au fost interpretate greșit de instanța de fond. Condiția ca medicul să aibă încheiat un contract individual de muncă la data selecției nu este prevăzută de O.G. nr. 12/2008. Această condiție este prevăzută numai la data „confirmării selecției” care are loc prin ordin al ministrului sănătății „după ce candidatul trece testul susținut în acest scop”. Participarea la selecție nu este condiționată de existența unui loc de muncă și nici de existența unui contract individual de muncă. Art. 7 din O.G. nr. 12/2008 dă dreptul medicului selectat să opteze, fie pentru un contract cu C.A.S., fie să activeze în baza contractului individual de muncă. 5. Prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale incidente atât de către autoritatea intimată, cât și de către instanța de fond, drepturile recurentului recunoscute de lege invocate prin motivele de recurs au fost încălcate, astfel că se impune admiterea recursului formulat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 3 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 6. În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată se va modifica sentința recurată în sensul că se va admite în parte acțiunea, urmând a se constata refuzul nejustificat al pârâtului M.S. de a permite reclamantului participarea la examenul de rezidențiat cu timp parțial, specialitatea medicină de familie în sesiunea din 9 iulie 2008. 7. În raport de Hotărârea nr. 7/2009 a C.N.C.D. și de faptul că recurentul a promovat examenul la sesiunea din 22 martie 2009, capetele de cerere nr. 2 și 3 urmează a se respinge, deoarece parțial sunt rămase fără obiect (2, 3b, c) și parțial neîntemeiate (3a). Discriminarea la care a fost supus recurentul nu afectează întregul examen, acesta beneficiind de alte modalități de reparare a pagubei suferite. 8. O primă reparare a pagubei o reprezintă acceptarea recurentului la sesiunea din 22 martie 2009. Recurentul-reclamant a solicitat daune materiale în cuantum de 84.000 lei reprezentând venitul ce l-ar fi putut realiza prin practicarea activității de medic medicină de familie. Recurentul nu a dovedit însă cuantumul pretențiilor, pe perioada de un an acesta a fost salarizat conform contractului de management, iar dacă ar fi fost acceptat la sesiunea din anul 2008 ar fi fost salarizat conform contractului individual de muncă, astfel încât Curtea va respinge solicitarea daunelor materiale. Recurentul-reclamant a solicitat și suma de 16.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că prin situația creată, prestigiul și reputația sa au avut de suferit. Admiterea pretenției referitoare la daunele morale reprezintă, în opinia instanței de recurs, repararea integrală a prejudiciului și întrucât cuantumul este lăsat la aprecierea instanței, urmează a fi obligat intimatul-pârât M.S. la plata a 2.500 lei, cu acest titlu.