ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 05.12.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., anularea Hotărârii nr. 613/18.10.2017 emise de CNCD prin care s-a reținut săvârșirea unor fapte discriminatorii și a fost sancționată cu amendă contravențională de 1.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 2848 din 18 iunie 2018, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" București a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării Hotărârii nr. 613/18.10.2017 a CNCD, constatându-se că nu există fapta de discriminare prevăzută de art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, și a înlăturării sancțiunii aplicate.

Recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 2 și art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, precum și art. 1, 2 și 3 din Anexa 1 la Ordinul nr. 1141/1386/2007 și art. 1 din O.G. nr. 18/2009.

Se arată că recurenta-reclamantă a aprobat înființarea Compartimentului Clinic Dermatologic Copii și numirea intimatei-reclamante în calitatea de șef compartiment clinic.

Intimata-pârâtă era coordonator de rezidenți în Centrul Universitar București la nr. 100 - Dermatologie, în cadrul Spitalului Clinic Colentina, iar ulterior, având în vedere Decizia nr. 29502/01.10.2015, prin care intimata-pârâtă a trecut pe funcția de conferențiar universitar la Disciplina Dermatologie Copii, specialitate ce nu se regăsește în Nomenclatorul Specialităților Medicale, nu i-a mai putut fi acordată calitatea de coordonator de rezidențiat în specialitatea de Dermatologie Copii.

Recurenta-reclamantă consideră că a respectat dispozițiile legale și nu poate fi vorba de discriminare, cum în mod greșit a reținut prima instanță.

În ceea ce privește existența altor cadre universitare din Universitatea de Medicină și Farmacie, ce dețin calitatea de îndrumători/coordonatori de rezidenți, fără ca respectivele specialități să se regăsească în listă, fapt preluat și de prima instanță, recurenta-reclamantă susține că afirmațiile sunt nereale.

Astfel, dl. Prof. B. este coordonator de rezidențiat în specialitatea dermatologie, specialitate care se regăsește în Nomenclatorul specialităților medicale.

De asemenea, în domeniul Medicinii, specialitatea Endocrinologie, în cadrul Institutului Național de Endocrinologie "C.I. Parhon", figurează coordonatori de rezidențiat conferențiar C. - în cadrul secției Clinice V infertilitate și patologie gonadică; prof. D. - în cadrul secției Clinice VI patologie Hipofizară și neuroendocrină, acestea fiind coordonatori de rezidențiat în specialitatea Endocrinologie și nu în cea de infertilitate și patologie gonadică, respectiv patologie hipofizară și neuroendocrină.

Dna profesor universitar dr. E. este coordonator de rezidențiat în specialitatea Boli Infecțioase, în cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș", în cadrul secției Clinice X Boli Infecțioase Copii și secției Clinice XII - Terapie Intensivă Copii.

Intimata-pârâtă nu s-a aflat într-o situație comparabilă cu cea a celorlalte cadre didactice coordonatori de rezidenți, pentru a fi considerată discriminată.

Intimata-pârâtă dorește să fie coordonator de rezidențiat într-o specialitate care nu este prevăzută în Nomenclatorul specialităților medicale, astfel instanța de fond a apreciat greșit că celelalte persoane se află în situații similare cu a acesteia.

Recurenta-reclamantă susține că nu există fapta de discriminare prevăzută de art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă invocă excepția nulității recursului formulat de reclamantă, avându-se în vedere că deși se susține interpretarea și aplicarea greșită a legii, nu se indică în concret care este presupusa normă de drept material încălcată, iar criticile se circumscriu ideii de netemeinicie a sentinței și de apreciere greșită a probatoriului.

Pe fondul cererii de recurs, intimata-pârâtă solicită respingerea ca nefondată și arată că este singurul cadru didactic cu titlu de profesor universitar ce nu are nici calitatea de îndrumător de rezidenți și nici calitatea de coordonator de rezidenți.

Intimata-pârâtă consideră că este îndeplinită cerința existenței unui tratament diferențiat, este singurul profesor universitar căruia i-a fost interzisă efectuarea de ore de pregătire a rezidenților, prin modificarea arbitrară a listei coordonatorilor de rezidenți.

De asemenea, nu există o justificare a măsurii adoptate de către UMF "Carol Davila", iar intimata-pârâtă este discriminată în baza unor criterii subiective.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte urmează să respingă excepția invocată, observând că în cuprinsul cererii de recurs au fost indicate normele de drept material interpretate și aplicate greșit de prima instanță, iar acestea se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin Hotărârea nr. 613/18.10.2017, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că după numirea în funcția de coordonator al Compartimentului Clinic de Dermatologie Copii din cadrul Spitalului Clinic Colentina, intimata-pârâtă nu a mai primit atribuții de serviciu ca îndrumător de rezidenți, respectiv coordonator de rezidenți, aceasta reprezentând o deosebire, excludere, restricție pe baza statutului care a avut ca efect restrângerea exercitării în continuare a atribuțiilor de serviciu în condiții de egalitate și se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000.

Instanța de fond, respingând acțiunea reclamantei UMF "Carol Davila" București, a susținut că pârâta a fost supusă unui tratament diferențiat, deși se afla în situații analoage cu alte persoane, care activează în secții/compartimente cu specialități nerecunoscute expres în Nomenclator, dar le-a fost recunoscută posibilitatea de a coordona/îndruma rezidenți în specializarea în care sunt confirmați ca medici primari, iar nu în specializarea în care aceștia activează.

În ceea ce privește "criteriul protejat", prima instanță a reținut că acesta este promovarea în funcție, respectiv apartenența la o anumită categorie echivalentă deținerii "unui grad" - coordonator compartiment clinic dermatologic copii și că reclamanta nu a justificat refuzul de acordare a acestei calități.

Înalta Curte apreciază că îndeplinirea condițiilor impuse de disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 presupune identificarea a "orice alt criteriu" care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, precum și faptul că discriminarea pe criteriul ales, se manifestă la stabilirea și modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului.

Discriminarea reprezintă astfel o diferențiere bazată pe un criteriu și care atinge un drept.

Diferențierea, în prezenta cauză o reprezintă, în opinia instanței de fond, diferența de tratament a pârâtei față de colegii acesteia nominalizați în cuprinsul cererii adresate CNCD, criteriul de diferențiere/excludere/restricție este primirea/promovarea pe o funcție în cadrul Spitalului Clinic Colentina, acestea conducând la modificarea atribuțiilor de serviciu ale acesteia.

În ceea ce privește existența unei diferențe de tratament între intimata-pârâtă și colegii săi aflați în situații identice, respectiv prof. B., prof. E., prof. F., conf. C., prof. D. și conf. G., Înalta Curte observă neîndeplinirea acestui criteriu.

Intimata-pârâtă, anterior Deciziei nr. 29501/2015 era coordonator de rezidenți în Centrul Universitar București, fiind cuprinsă în Anexa 4, nr. 100, disciplina Dermatologie în cadrul Spitalului Clinic Colentina București.

Ulterior s-a înființat disciplina Dermatologie Copii, iar intimata-pârâtă a trecut de la disciplina Dermatologie II la disciplina Dermatologie Copii, iar această din urmă specialitate nu se regăsește în Nomenclatorul Specialităților Medicale pentru a-și continua calitatea de coordonator de rezidențiat în specialitatea Dermatologie Copii.

Prof. B. este titularul specialității Dermatologie, care se regăsește în Anexa 3, în Nomenclatorul specialităților medicale și este coordonator în această specialitate.

Pentru specialitatea Endocrinologie sunt cuprinși în Anexa 3, conf. C., prof. D. și în această specialitate sunt coordonatori de rezidențiat.

În Anexa 3 figurează și specialitatea Boli Infecțioase, coordonatori de rezidențiat fiind prof. E. și prof. F., în această specialitate, iar conf. G. figurează ca fiind coordonator de rezidențiat în specialitatea Pneumologie Pediatrică.

Din analiza situației prezentate mai sus, reiese faptul că relevant pentru numirea în calitatea de coordonator de rezidențiat este ca specialitatea predată să se regăsească în Nomenclatorul specialităților medicale, neavând relevanță dacă persoanele în cauză activează într-o secție clinică sau un compartiment clinic, ori sunt șefi de lucrări, conferențiari sau profesori universitari.

Înalta Curte reține că nu s-a confirmat că persoanele sus-menționate sunt coordonatoare de rezidențiat în alte discipline decât cele care se regăsesc în Nomenclator, în timp ce intimata-pârâtă dorește să obțină calitatea de coordonator de rezidențiat la disciplina Dermatologie Copii, care într-adevăr nu se regăsește în Nomenclator.

Așadar, în cauză, nu este întrunită prima condiție, cea a diferențierii de tratament în raport cu alte persoane aflate în aceeași situație, în realitate demonstrându-se că există situații diferite.

În legătură cu criteriul de discriminare, identificat ca fiind cel al modificării atribuțiilor de muncă, promovarea intimatei-reclamante, Înalta Curte observă că, în speță, nu este îndeplinit, deoarece nu locul de muncă și calitatea la acest loc (șef de compartiment clinic) au condus la neacordarea calității de coordonator de rezidențiat, ci disciplina Dermatologie Copii, în cadrul căreia activează intimata-pârâtă, prin modificarea intervenită ca urmare a Deciziei nr. 2950/01.10.2015, prin care aceasta a părăsit disciplina "Dermatologie II" care se regăsește în Nomenclator.

În fine, se constată că inexistența unei diferențieri, bazată pe un criteriu conduce la neîndeplinirea condiției ca discriminarea să atingă un drept al intimatei-pârâte legat de exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În concluzie, Înalta Curte reține întrunirea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, dar și a dispozițiilor referitoare la rezidențiat și coordonatorul de rezidențiat, ce se regăsesc în cuprinsul O.G. nr. 18/2009 și în Ordinul nr. 1141/1386/2007 și anexele sale.

În temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentința și, în rejudecare, se va admite acțiunea, sub consecința anulării Hotărârii nr. 613/18.10.2017 a CNCD.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" București împotriva sentinței nr. 2848 din 18 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantei Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila".

Anulează Hotărârea nr. 613/18.10.2017 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2021.