ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 18.07.2017 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - MEN, suspendarea executării titlului de creanță Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.11.2016 și a Deciziei nr. x/17.01.2017 privind soluționarea contestației, precum și anularea acestor acte și a tuturor actelor subsecvente acestora, emise de pârât. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 23 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității cererii adiționale depuse de reclamantă la data de 10.10.2017 și a respins această cerere ca tardiv formulată. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 23 din 3 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davilla", invocând incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată. Recurenta-reclamantă a considerat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Raportat la acest aspect, a susținut că "notele scrise" depuse la data de 10.10.2017, calificate de către instanță ca fiind cerere modificatoare, au fost formulate cu scopul clarificării anumitor aspecte solicitate prin contestația dedusă judecății. Astfel, argumentele recurentei-reclamante, detaliate în cuprinsul notelor scrise, au caracter faptic, nu juridic. În cuprinsul acestora nu au existat modificări de substanță ale cererii de chemare în judecată, scopul fiind acela de a se dovedi modalitatea de calcul al sumelor respective și motivul pentru care au fost considerate ca fiind neeligibile. Această ideea se regăsește, de altfel, și în răspunsul la întâmpinare depus la data de 11.08.2017, în procedura de regularizare a cererii, înainte de primul termen de judecată. Prin urmare, modalitatea de calcul a fost solicitată anterior primului termen de judecată, instanța dispunând în mod eronat admiterea excepției tardivității stabilirii modului de calcul. Mai mult, recurenta-reclamantă a susținut că principiul proporționalității, prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora nu a fost avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii, dar nici la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulii și soluționării contestației formulate, nefiind probată existența producerii unui prejudiciu. A arătat că actele administrative contestate nu indică în mod expres norma, regula încălcată, ce s-ar constitui în "neregulă" în sensul art. 11 alin. (1) din contractul de finanțare. Enumerarea sumară a unor prevederi dintr-un Corrigendumul nr. 1, menit să completeze Ghidul Solicitantului Condiții Specifice, nu echivalează cu explicitarea în concret a abaterii, a regulii încălcate și expres prevăzute în legislație ori în Contract. Neregula nu poate fi dedusă implicit dintr-o apreciere aleatorie a unei stări de fapt. Neregula trebuie explicată în mod ferm și concret prin indicarea temeiului de drept încălcat, independent de producerea unui prejudiciu material cuantificabil. Autoritatea de control nu a justificat prejudiciul cauzat fondurilor de finanțare prin respectivele abateri, întrucât practica Uniunii Europene în materie condiționează aplicarea sancțiunii de dovedirea prejudiciului real asupra fondurilor europene de finanțare prin săvârșirea unei nereguli. În ceea ce privește cheltuielile reprezentând costurile salariate ale echipei de implementare, scopul ori necesitatea acestor cheltuieli în sine nu se contestă de către instituția pârâtă, ci se apreciază că ele nu sunt eligibile, datorită depășirii procentului de 20%. Oportunitatea și necesitatea acestor cheltuieli a fost analizată în procedura prealabilă depunerii și aprobării proiectului, procedură în cadrul căreia s-a indicat o anumită valoare a acestora precum și activitățile aferente, fiind lipsită de rațiune sancționarea financiară a unei instituții, în contextul realizării de către aceasta, a obligațiilor asumate prin contractul x. O interpretare precum cea abordată de pârâtă echivalează cu un grad sporit de imprevizibilitate a rentabilității efectuării anumitor activități, necesare bunei desfășurări a proiectelor. La stabilirea neregulii, OIPOSDRU MEN nu a luat în considerare faptul că angajarea cheltuielilor s-a realizat printr-un management financiar riguros, bazat numai pe costuri eligibile, cu respectarea principiului economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice/comunitare așa cum este el statuat atât la nivel național, cât și european. În contextul enunțat, economiile înregistrate la capitolul "cheltuieli" nu se pot constitui într-un factor generator de "neregulă", cu atât mai puțin în temei de drept pentru diminuarea cheltuielilor salariale, care sunt condiționate și corelate cu volumul activităților angajate. În concluzie, a considerat că atât decizia cât și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt netemeinice și nelegale, fiind emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că nu îndeplinește cerințele expres prevăzute în cadrul acestuia. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, apreciind că recurenta nu a arătat argumentele din care să reiasă incidența motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la preluarea motivării din cererea de chemare în judecată. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat considerând că este legală sentința primei instanțe, în cauză fiind aplicate în mod corect dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, cu respectarea principiului proporționalității, iar justificarea declarării ca neeligibile a sumelor cuprinse în titlul de creanță a cărei anulare se solicită, se regăsește în contractul de finanțare semnat de recurenta-reclamantă, precum și în normele evidențiate nelimitativ în art. 4 al contractului. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 februarie 2023, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că deși recurenta-reclamantă a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în realitate, pct. 6 a fost invocat formal, nefiind adusă nicio critică din perspectiva acestui motiv de casare. În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte o va respinge, constatând că există un motiv de nelegalitate care se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv acela prin care se critică admiterea excepției tardivității cererii adiționale depusă de reclamantă la data de 10.10.2017, sentința atacată urmând a fi analizată în raport cu acest motiv. Pe fondul recursului însă, cu privire la soluția primei instanțe de respingere a cererii de anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.11.2016 și a Deciziei nr. x/17.01.2017 privind soluționarea contestației, Înalta Curte constată că nu există critici care să poată fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Deși instanța de fond a răspuns argumentat și detaliat la toate criticile invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în recurs aceasta s-a limitat la reluarea criticilor fără a arăta motivele pentru care consideră că raționamentul primei instanțe este eronat. Prin urmare, în situația în care, deși se invocă mai multe motive de nelegalitate ale sentinței atacate, doar unul dintre acestea încadrându-se în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu intervine o nulitate parțială a recursului, având în vedere că sancțiunea nulității vizează nemotivarea acestei căi de atac în ansamblul ei, astfel cum reiese din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 alin. (1) și art. 489 C. proc. civ. 2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând sentința recurată, în raport de motivul de nelegalitate prin care se critică admiterea excepției tardivității cererii adiționale depuse de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. La data de 10.10.2017 au fost depuse de reclamantă note scrise prin care s-au completat motivele din cererea de chemare în judecată. Prima instanță, având în vedere conținutul notelor scrise, le-a calificat ca fiind cerere modificatoare și, în raport cu prevederile art. 204 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., a admis excepția tardivității acestei cereri. Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte reține că hotărârea reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din actele dosarului, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 201 alin. (4) C. proc. civ.: "Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat (...)" Totodată, alin. (3) al art. 201 C. proc. civ. prevede că: "Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților." Procedând la reevaluarea conținutului cererii de chemare în judecată și a notelor scrise depuse la data de 10.10.2017, instanța de control judiciar constată că prin notele scrise se invocă alte motive de nelegalitate a actelor contestate, distincte de cele formulate inițial prin acțiune, respectiv se critică modul de calcul al cheltuielilor salariale cu echipa de implementare, în sensul că intimata-pârâtă, la calculul acestor cheltuieli, ar fi cumulat și cheltuielile salariale ale echipei de management. Cu alte cuvinte, se critică și modul de calcul cu privire la încadrarea în procentul de 7% a cheltuielilor legate de managementul proiectului din valoarea totală eligibilă. În acest caz, nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora în notele scrise nu au existat modificări de substanță ale cererii de chemare în judecată ori că în cuprinsul notelor scrise se regăsește aceeași idee ca și în răspunsul la întâmpinare depus înainte de primul termen de judecată. Concluzionând, Înalta Curte constată că prima instanță a calificat în mod corect notele scrise depuse de către recurenta-reclamantă la data de 10.10.2017 ca fiind o cerere modificatoare și, având în vedere momentul formulării acesteia, precum și faptul că intimata-pârâtă nu și-a dat acordul expres cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată, soluția pronunțată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente. 2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davilla" București, ca nefondat.