Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.03.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2008

HOTĂRÂRE
13.03.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București reclamanta SC R.R. SA a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova și A.N.A.F. – D.G.S.C. București, să se constate, în principal, că decizia nr. 116/2007 emisă de către emisă de către pârâta A.N.A.F. – D.G.S.C. București este nelegală și netemeinică, iar în subsidiar, să se dispună revocarea sau anularea deciziilor referitoare la deciziile de calcul accesorii din data de 17 ianuarie 2007 emise de către D.G.F.P. Prahova în sumă totală de 3.493.652 RON, reprezentând accesorii. Prin sentința nr. 138 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Sediul reclamantei este în orașul Chitila iar al pârâtei A.N.A.F. – D.G.S.C. este în București, astfel încât ambele sedii sunt în raza de competență a Curții de Apel București. Învestită, prin declinarea competenței materiale Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 3106 din 3 decembrie 2006, a admis la rândul său excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel București a reținut, în esență, că susținerea reclamantei privind mutarea sediului apare ca nerelevantă, față de data promovării acțiunii (23 august 2007), în condițiile în care mutarea sediului s-a făcut în data de 3 aprilie 2007, anterior investirii Curții de Apel Ploiești, dată când reclamanta cunoștea acest lucru și totuși a înțeles să-și exprime opțiunea de sesizare a Curții de Apel Ploiești. Curtea de Apel București a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, în temeiul prevederilor art. 20, 21 și 22 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, pentru cele ce se vor arăta în continuare: Nu poate fi invocată excepția necompetenței teritoriale față de dispozițiile imperative ale art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluționează în fond de tribunalele administrativ – fiscale, iar cele privind taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.

În alin. (3) al art. 10 din același act normativ se instituie competența teritorială alternativă a instanțelor, pentru că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, însă teza a II-a alin. (3) stabilește și o regulă potrivit căreia dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. Dreptul de opțiune aparține reclamantului la introducerea acțiunii, dar ulterior nu se mai poate invoca necompetența teritorială, nici de către reclamant, dar nici de pârât. Astfel fiind, se va stabili că instanța competentă să soluționeze cererea este Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, întrucât este instanța mai întâi sesizată, la alegerea reclamantei.

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC R.R. SA Chitila, A.N.A.F. și D.G.F.P. Prahova în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2835/2009
le în care la data introducerii acțiunii - 23 august 2007, reclamanta și-a exprimat opțiunea în sensul de a sesiza Curtea de Apel Ploiești. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, s
ÎCCJ 2008-01-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2008
. Or, atât M.E.F., cât și SC R.L. SA au sediul în București, iar reclamanta ca autor al excepției de nelegalitate a ales Instanța de la sediul celor doi pârâți. Analizând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și ar
ÎCCJ 2006-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2934/2010
ția de necompetență materială a Tribunalului București și a stabilit competența de soluționare a aceluiași litigiu în favoarea Judecătoriei Ploiești. S-a apreciat că revine Judecătoriei competența materială de soluționare a litigiilor comer
ÎCCJ 2009-02-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2009
nța în favoarea Curții de Apel Ploiești în raza căreia domiciliază reclamanții, întrucât aceștia au optat pentru instanța de la domiciliul lor (Curtea de Apel Ploiești), existând în acest sens cererea lor încă din faza existenței dosarului
ÎCCJ 2008-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2008
ca urmare a sesizării acestei instituții, care a suferit prejudiciul constatat de organul de control fiscal. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a invocat excepția tardivității formulării acțiunii și excepția lipsei calității proc
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă