ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București
reclamanta SC R.R. SA a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova și A.N.A.F.
– D.G.S.C. București, să se constate, în principal, că decizia nr. 116/2007 emisă
de către emisă de către pârâta A.N.A.F. – D.G.S.C. București este nelegală și netemeinică,
iar în subsidiar, să se dispună revocarea sau anularea deciziilor referitoare la
deciziile de calcul accesorii din data de 17 ianuarie 2007 emise de către D.G.F.P.
Prahova în sumă totală de 3.493.652 RON, reprezentând accesorii.
Prin sentința nr. 138
din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, a admis excepția de necompetență
teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București.
Pentru a pronunța această
hotărâre Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că dispozițiile art. 10
alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că reclamantul se poate adresa
instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
Sediul reclamantei este
în orașul Chitila iar al pârâtei A.N.A.F. – D.G.S.C. este în București, astfel încât
ambele sedii sunt în raza de competență a Curții de Apel București.
Învestită, prin declinarea
competenței materiale Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 3106 din
3 decembrie 2006, a admis la rândul său excepția necompetenței materiale și a declinat
competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această
hotărâre Curtea de Apel București a reținut, în esență, că susținerea reclamantei
privind mutarea sediului apare ca nerelevantă, față de data promovării acțiunii
(23 august 2007), în condițiile în care mutarea sediului s-a făcut în data de 3
aprilie 2007, anterior investirii Curții de Apel Ploiești, dată când reclamanta
cunoștea acest lucru și totuși a înțeles să-și exprime opțiunea de sesizare a Curții
de Apel Ploiești.
Curtea de Apel București
a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei
Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, în temeiul prevederilor
art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în
primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, pentru cele ce se vor arăta
în continuare:
Nu poate fi invocată excepția
necompetenței teritoriale față de dispozițiile imperative ale art. 10 alin. (3)
teza finală din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc
taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON,
se soluționează în fond de tribunalele administrativ – fiscale, iar cele privind
taxe și impozite, contribuții și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde
RON se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal
ale Curților de Apel.
În alin. (3) al art. 10
din același act normativ se instituie competența teritorială alternativă a instanțelor,
pentru că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de
la domiciliul pârâtului, însă teza a II-a alin. (3) stabilește și o regulă potrivit
căreia dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se
poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
Dreptul de opțiune aparține
reclamantului la introducerea acțiunii, dar ulterior nu se mai poate invoca necompetența
teritorială, nici de către reclamant, dar nici de pârât.
Astfel fiind, se va stabili
că instanța competentă să soluționeze cererea este Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, întrucât este instanța mai întâi
sesizată, la alegerea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe SC R.R. SA Chitila, A.N.A.F. și D.G.F.P. Prahova
în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 martie 2008.