ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2934/2010

Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 319 din 14 ianuarie 2008, în rejudecare după casare, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta M.J. în favoarea Tribunalului București, secția comercială. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantului privind restituirea unor acțiuni ale unei societăți comerciale și plata dividendelor aferente, care îi conferă un caracter comercial.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. S-a constatat că domiciliul indicat al pârâtei este în S.U.A. precum și în București, sector 2, mai având indicat și domiciliul ales la SC A.M.B.A. SA cu sediul în București sector 1. Pe de altă parte, conform art. 5 C. proc. civ. regula generală este aceea că orice cerere de chemare în judecată se face la instanța domiciliului pârâtului, iar dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12732 din 9 noiembrie 2009 a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și a stabilit competența de soluționare a aceluiași litigiu în favoarea Judecătoriei Ploiești. S-a apreciat că revine Judecătoriei competența materială de soluționare a litigiilor comerciale patrimoniale al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. De asemenea, nu există probe care să releve faptul că pârâta și-a stabilit reședința în România în mod oficial, în condițiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002. Astfel, s-a ivit conflictul negativ de competență, dosarul fiind înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, raportat la toate susținerile părților și cadrul legal în materie, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 septembrie 2006 sub nr. 11.958/2006 pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantul M.D., domiciliat în Ploiești, județul Prahova a chemat în judecată pe pârâta M.J., indicându-i domiciliul în S.U.A. și în București, sector 2 pentru restituirea a 8.000 de acțiuni, dividendele aferente și daune cominatorii. Potrivit încheierii din ședința publică din 10 octombrie 2006, instanța a pus în vedere reclamantului, conform art. 112 pct. 3 C. proc.

civ. să-și evalueze pretențiile sale, iar acesta a precizat că depășesc suma de 30.000 lei. La termenul din 7 februarie 2007 pârâta M.J., prin cererea depusă, a precizat că are domiciliul în S.U.A., reședința în București, sector 2 și a indicat un domiciliu ales la SC A.M.B.A. SA cu sediul profesional în București. De remarcat, că pârâta deși legal citată la adresa din București, sector 2, citația a fost înapoiată instanței, cu o notă precizatoare a proprietarului acestui imobil, în sensul că destinatarul citației nu are domiciliul și nu locuiește la această adresă. Mai mult, prin declarația autentificată din 17 octombrie 2008 la BNP A.N., numita S.M. a declarat pe propria sa răspundere că locuiește în București, sector 2, iar la această adresă nu își are domiciliul M.J., cunoscând că aceasta locuiește în S.U.A.

(dosar nr. 36374/3/2008 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială). În acest context, având în vedere că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată pârâta avea domiciliul în străinătate și nu a făcut dovada unei reședințe în România, precum și a obiectului litigiului de natură comercială cu precizarea criteriului valoric, fiind aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 5 teza a II-a C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.