ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6725/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, reclamanta S.C. O.P. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul

S.D., solicitând să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 2.828

RON, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație,

sumă reprezentând drepturi bănești încasate fără drept cu titlu de prime de

Paști și Crăciun.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 844/2008 pronunțată de

Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 1121/105/2008 a fost admisă acțiunea

formulată de pârât și a fost obligată societatea să îi plătească drepturi

salariale cu titlu de prime de Paști și de Crăciun în sumă de 10.200 RON. Prin

Decizia nr. 2150 din 24 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești a fost admis

recursul reclamantei și s-a dispus reducerea sumelor acordate, la 6.631 RON

brut. Reclamanta a pus în executare voluntară sentința instanței de fond și la

data de 10 iulie 2008 a achitat pârâtului suma de 8.216 RON, deși suma netă

cuvenită acestuia în urma deciziei instanței de recurs este de 5.388 RON.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Prin cererea

formulată la data de 20 martie 2012, reclamanta a precizat acțiunea sub

aspectul temeiului de drept, arătând că acesta îl constituie dispozițiile art.

256 alin. (1) C. muncii.

Prin Sentința civilă

nr. 1893 din 20 martie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței

materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că în speță este

aplicabilă Decizia nr. 5 din 2012 pronunțată în recurs în interesul legii de

Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia,

instanța judecătorească competentă material să soluționeze cererea de întoarcere

a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de

executare, respectiv judecătoria și cum, sediul societății debitoare se află în

București, sector 1, instanța competentă teritorial este Judecătoria sector 1

București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19 aprilie

2012 sub nr. 16121/299/2012.

Astfel învestită,

Judecătoria sector 1 București, prin Sentința civilă nr. 14012 din 9 august

2012, a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe

sesizate, Tribunalul Prahova și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că, atât din formularea inițială a

acțiunii, cât și din precizarea depusă la data de 20 martie 2012 și 9 august

2012, reiese cu evidență că reclamanta nu a formulat o cerere de întoarcere a

executării silite, întrucât nu se solicită restituirea unor sume obținute de

pârât prin executarea silită, ci a sumelor care au fost achitate de bună-voie

de către reclamantă, în temeiul unui titlu executoriu modificat. În consecință,

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.,

astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, competența neaparținând instanței de executare.

Cauza acțiunii,

astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată, o reprezintă obligația

salariatului de restituire a sumelor pretins nedatorate pe care le-a încasat de

la angajator, prevăzută de art. 256 alin. (1) C. muncii. Prin cererea

precizatoare depusă la data de 20 martie 2012, reclamanta a pus în acord

temeiul în drept invocat cu motivarea acțiunii, aceasta fiind întemeiată în mod

corect pe prevederile art. 256 C. muncii.

În speță, nu există

și nu a existat o instanță de executare, întrucât nu a avut loc nicio executare

silită a titlului executoriu desființat, suma fiind plătită de bună-voie, astfel

încât nu pot fi aplicate dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Locul executării de

bună-voie a obligației reclamantei cu privire la care se solicită restituirea

parțială nu se află în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 1

București, locul plății voluntare fiind în Urziceni.

În consecință, s-a

reținut că, potrivit art. 266 și art. 269 alin. (1) C. muncii raportat la art.

2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competența materială de soluționarea a acestui

conflict de muncă aparține Tribunalului Prahova.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În speța dedusă

judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și,

în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reține că suma de bani pe care

reclamanta S.C. O.P. S.A. solicită a fi restituită de către pârât a fost

plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem

în prezența unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe

dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Instituția

întoarcerii executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a

"Despre executarea silită", cap. I "Dispoziții generale",

secțiunea a VI

1

-a" "Întoarcerea executării", ce

constituie, deci, sediul materiei.

Este de observat că,

prin art. 379

1

C. proc. civ., se prevede expres și imperativ că

"în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare

efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept. Dispozițiile art. 404

1

- 404

3

sunt aplicabile".

În consecință, din însăși reglementarea instituției

întoarcerii executării, constând în repunerea părților în situația anterioară,

în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în

vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație

"simetric inversă executării săvârșite", să îi fie incidente

reglementările statuate în privința contestației la executare.

Că este așa rezultă

chiar din dispozițiile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.: "În

toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea

silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea

situației anterioare acesteia."

Or, întoarcerea executării și repunerea părților în

situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care

reclamanta a învestit instanța în prezentul litigiu, neprezentând relevanță că

"nu se solicită restituirea unor sume obținute de pârât prin executarea

silită, ci a sumelor care au fost achitate de bună-voie de către

reclamantă", astfel cum susține Judecătoria sector 1 București, întrucât

textul invocat nu numai că nu face această distincție, dar prevede posibilitatea

unei astfel de acțiuni "în toate cazurile în care se desființează titlul

executoriu".

În acest context,

Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă

Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr.

251/13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., instanța

judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de

întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este

instanța de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie

pentru instanțe conform dispozițiilor art. 330 ind. 7 alin. (4) C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la Decizia

nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în

interesul legii, instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria

sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL