ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1348/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Prahova la data de 14 iunie 2011, reclamanta SC O.P. SA a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul P.I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia

ia restituirea sumei de 2.384 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății

efective, suma reprezentând drepturi bănești încasate cu titlu de prime de Paște

și Crăciun.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul

a obținut în instanță drepturile salariale cu titlu de prime de Paște și Crăciun,

în sumă brută de 11.500 RON. Hotărârea Tribunalului Prahova în acest sens - sentința

civilă nr. 830/2008 - a rămas irevocabilă prin reducerea sumei brute cuvenite la

6.631 RON, ca urmare a admiterii recursului reclamantei din prezenta cauză.

A mai arătat reclamanta faptul că pârâta

a executat silit o sumă mai mare decât cea cuvenită, respectiv suma netă corect

calculată a fost executată în cadrul primei proceduri de executare (B.E.J. P.A.,

Dosar nr. 806/2008), astfel că se impune întoarcerea executării pentru suma încasată

de pârât fără drept în cadrul dosarului de executare nr. 525/2010 al B.E.J. P.C.,

respectiv 2.384 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.. Prin cerere, reclamanta și-a precizat

temeiul de drept invocând dispozițiile art. 256 alin. (1) C. muncii și solicitând

declinarea cauzei către Tribunalul București, instanța aflată la sediul reclamantului

potrivit legislației speciale în materia litigiilor de muncă.

Prin sentința civilă nr. 1869 din 20

martie 2012, Tribunalul Prahova,

a

admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1, reținând că obiectul

cererii de chemare în judecată este întoarcerea executării și restabilirea situației

anterioare executării prin obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate.

Competența materială a unor astfel de cereri este exclusivă și revine judecătoriei,

față de dispozițiile privitoare la executarea silită.

Totodată, Tribunalul Prahova a reținut

incidență decizia în interesul Legii nr. 5/2012, astfel că a apreciat competentă

material să judece prezenta cauză Judecătoria Sectorului 1, ca instanță de executare.

Prin sentința civilă nr. 14276 din 16

august 2012, Judecătoria sectorului 1 București,

a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu,

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei

Curții de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut

că în raport de temeiul de drept precizat, respectiv art. 256 alin. (1) C.

muncii, instanța este ținută de această calificare în drept a acțiunii, care are

consecințe semnificative asupra procedurii de judecată.

Astfel, s-a reținut că art. 269 și următoarele

C. muncii reglementează competența materială și teritorială în soluționarea litigiilor

de muncă. Art. 269 alin. (2) se referă la instanța unde reclamantul își are domiciliul

sau sediul. însă doctrina și practica judiciară sunt. constante în a interpreta

acest text în favoarea angajatului, în sensul că litigiile de muncă vor fi soluționate

de instanța de la domiciliul acestuia. Motivul este acela de a nu pune salariatul

în postura de a face cheltuieli și eforturi excesive în realizarea pretențiilor

sale, motiv pentru care cererile sunt și scutite de plata taxei de timbru, iar sarcina

probei revine întotdeauna angajatorului.

Față de aceste considerente Judecătoria

sectorului 1 a apreciat că în acest caz competent să judece era Tribunalul Prahova,

în a cărui circumscripție domiciliază angajatul, pârât în cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă

întoarcerea executării sentinței civile nr. 830 din 7 martie 2008 a Tribunalului

Prahova, reclamanta solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.384

RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, suma reprezentând

drepturi bănești încasate cu titlu de prime de Paște și Crăciun, ca urmare a dublei

executări a hotărârii judecătorești menționate.

Textul art. 404 C. proc. civ., în întregul

lui, reglementează competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere

a executării silite și modalitatea de sesizare a acesteia.

Textul alin. (3) al art. 404 C. proc.

civ. vizează însă un caz aparte de restabilire a situației anterioare pe calea unei

acțiuni separate, doar în situațiile în care nu s-a dispus restabilirea, situației

anterioare în condițiile alin. (1) și (2) ale art. 404 C. proc. civ..

Ca atare, rezultă că cel interesat solicită

restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces

distinct.

Or, în condițiile în care sediul materiei

este cuprins în cartea a V-a „Despre executarea silită", secțiunea a V-a „întoarcerea

executării", se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării - astfel

cum a fost definită atât în doctrină, cât și în literatura de specialitate, dar

și în practica judiciară -„de executare silită în sens invers" determină și

instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz și anume, instanța de executare

- judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ..

Pe cale de consecință, cum competența de

încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului

simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a

executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare potrivit art. 400

alin. (1) C. proc. civ..

Totodată, în virtutea aceluiași principiu,

al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe

judecătorești, atunci și revocarea unei executări - înțeleasă ca o a doua executare

în sens invers - se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura

care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită.

Față de considerentele expuse, având în

vedere atât sediul legal de reglementare a instituției întoarcerii executării, cât

și natura și fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării și, implicit,

caracterul de „contestației specială la executare", care derivă din chiar executarea

anterioară a titlului executoriu, se apreciază că, în interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. proc. civ., „instanța judecătorească competentă

potrivit legii", în restabilirea situației anterioare (întoarcerea executării)

pe calea unei acțiuni separate este instanța de executare, respectiv judecătoria.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii nr. 5 din 12

martie 2012, publicată în M. Of. nr. 251/13.04.2012.

Prin dispozitivul acestei decizii, s-a

decis că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) din C. proc. civ., instanța judecătorească competentă potrivit legii să

soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației

anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria".

Cum dezlegarea dată problemelor de drept

judecate prin decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit

art. 330 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că și din această perspectivă competența

de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei sectorului 1 București.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la decizia în interesul Legii

nr. 5 din 12 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța

competentă să judece pricina este Judecătoria sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2013.