ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1985/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată din data de 08 februarie 2012, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 976/105/2011, reclamanta SC O.P. SA, în contradictoriu cu pârâta N.M., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2296 RON, actualizată la data plății efective în raport de indicele de inflație, cu titlu de drepturi bănești încasate fără drept cu titlu de prime de Paște și Crăciun. În motivare, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 2529/2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 5810/105/2008 a fost obligată la plata unor drepturi salariale către pârâtă. Ulterior, prin Decizia nr. 227/2009, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamanta în cauză și a modificat sentința civilă sus-menționată în sensul reducerii sumei acordate la suma brută de 5781 RON.

În executarea sentinței civile pronunțate la instanța de fond, anterior pronunțării deciziei din recurs, la data de 21 octombrie 2008, reclamanta a achitat voluntar pârâtei suma de 6930 RON și solicită restituirea diferenței plătită voluntar. Cererea a fost întemeiată în drept pe prev. art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 3494111 mai 2012, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat judecarea cauzei către Judecătoria Sectorului 1 București. Pentru judecarea cererii, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. 23318/299/2012. Prin Sentința civilă nr. 20930 din 13 noiembrie 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat judecarea cauzei către Tribunalul București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de munca și asigurări sociale, sub nr. unic 1665/3/2013, iar la data de 19 martie 2014 - f 16, reclamanta și-a precizat temeiul juridic ai acțiunii ca fiind art. 404 1 C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 3621 din 25 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, s-a declinat competența de soluționare a cauzei promovată de reclamanta SC O.P. SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 20 alin. (2) rap.

la art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Analizând actele și lucrările în cauză cu privire la excepția invocată, tribunalul a apreciat că față de obiectul cauzei indicat în mod constant ca fiind instituția procesuală a întoarcerii executării silite, instanța competentă în cază este Judecătoria Sectorului 1 București. S-a reținut că dispozițiile art. 400 alin. (1) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile cauzei sunt dispoziții de la care nu există norme derogatorii privitoare la instanța de executare. În privința normelor cuprinse în art. 2 C. proc. civ., privitoare la competenta de judecată a tribunalului în primă instanța, s-a reținut că acestea se aplică strict în privința fazei judecații și nu poate fi extinsă aplicarea lor și în stabilirea competenței instanțelor în materia executării silite.

Întrucât competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de executare, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București: Se constată că obiectul cererii care a învestit instanța a vizat obligarea pârâtei la restituirea diferenței sumei plătită voluntar de către reclamantă. Potrivit motivelor cererii de chemare în judecată, cauza acestei restituiri, care se constituie în fundamentul juridic al pretențiilor deduse judecății, este reprezentată de reducerea sumei la care societatea O.P.

fusese obligată inițial la plata unor drepturi salariale. Așadar, este vorba despre pretenții derivând din instituția întoarcerii executării așa cum se găsește ea reglementată prin dispozițiile art. 404 1 , 404 2 C. proc. civ. De altfel, natura juridică a unei astfel de cereri - cu implicații vizând competența și regimul juridic al căilor de atac - a fost tranșată prin Decizia în interesul legii nr. 5/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a cărei interpretare dată chestiunii în discuție este obligatorie pentru instanțe.

Astfel, s-a reținut, conform deciziei menționate, tocmai în vederea unificării unei practici jurisprudențiale divergente, că "cererea de întoarcere a executării, formulată pe cale separată, este o cerere ce ține în exclusivitate de faza procesuală a executării, subsecventă celei de soluționare irevocabilă a litigiului". Că, întoarcerea executării își are fundamentul în executarea anterioară a unui titlu ce a fost desființat, neavând nicio relevanță materia juridică în care s-a pronunțat hotărârea desființată. De aceea, împrejurarea că litigiul în care a fost pronunțată hotărârea care a constituit titlu executoriu a fost unul de drept al muncii nu are nicio relevanță și nu-și extinde natura juridică asupra cererii vizând întoarcerea executării.

În speță, titlul pârâtei nu a fost desființat, însă suma la care a fost obligată reclamanta prin hotărârea deținută de pârâtă, reprezentând titlul executor, a fost redusă cu 2296 RON, astfel că cererea reclamantei de restituire a diferenței achitate voluntar este o cerere care ține de faza procesuală a executării silite. Sub aspectul competenței, în situația întoarcerii executării silite, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și cum sediul reclamantei este în Sectorul 1, Str. C. nr. 22, nefiind stabilit un loc al plății, Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze cauza.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2014. Procesat de GGC - GV