ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2014

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 27 octombrie 2011, reclamanta SC O.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.N., obligarea acestuia la restituirea sumei de 2.303 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, sumă reprezentând drepturi bănești încasate cu titlu de prime de Paște și de Crăciun. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Sentința nr. 1725/2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, pârâtul a obținut drepturile salariale cu titlu de prime de Paște și de Crăciun, în sumă brută de 8.800 RON. Ulterior, prin Decizia nr. 2156 din 24 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul reclamantei și a dispus reducerea sumei acordate la 5.781 RON.

Reclamanta a arătat că a pus în executare voluntară sentința tribunalului și că, la data de 20 august 2008, a achitat pârâtului suma de 6.937 RON, deși suma cuvenită acestuia, ca urmare a deciziei instanței de recurs, era de 5.781 RON. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. La termenul din 20 martie 2012, reclamanta a precizat că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 256 alin. (1) C. muncii.

Prin Sentința civilă nr. 1892 din 20 martie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că în speță este aplicabilă Decizia nr. 5/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit căreia, instanța judecătorească competentă material să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria și cum sediul societății debitoare se află în București, sector 1, instanța competentă teritorial este Judecătoria Sector 1 București.

Prin Sentința civilă nr. 14112 din 14 august 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat, la rându-i, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că întrucât temeiul de drept al acțiunii, astfel cum a fost precizat, este art. 256 alin. (1) C. muncii, respectiv plata nedatorată și privește o cerere privind raporturile de muncă dintre parteneri sociali, stabilite potrivit C. muncii, instanța competentă să soluționeze cauza este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 269 C. muncii, tribunalul de la sediul reclamantei.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 7022 din 13 septembrie 2012, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cu motivarea că prin acțiune reclamanta urmărește întoarcerea executării silite realizate în baza unui titlu executoriu pe considerentul că acesta a fost desființat, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 5/2012 pronunțate de Înalta Curte în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Ivindu-se conflict negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru considerentele care urmează: În speța dedusă judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și, în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reține că suma de bani pe care reclamanta SC O.P. SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem în prezența unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ. Instituția întoarcerii executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a "Despre executarea silită", Cap. I "Dispoziții generale", Secțiunea a VI 1 -a "Întoarcerea executării", ce constituie, deci, sediul materiei. Este de observat că, prin art. 379 1 C. proc. civ., se prevede expres și imperativ că "în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept. Dispozițiile art. 404 1 - 404 3 sunt aplicabile". În consecință, din însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație "simetric inversă executării săvârșite", să îi fie incidente reglementările statuate în privința contestației la executare.

Că este așa rezultă chiar din dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ.: "în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia." Or, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța în prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acțiuni "în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu". În acest context, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of.

nr. 251 din 13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la Decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Sector 1 București, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ