ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 551/2014

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, la data de 27 octombrie 2011, reclamanta SC O.P. SA a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.N., obligarea acestuia la restituirea

sumei de 2.303 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății

efective, sumă reprezentând drepturi bănești încasate cu titlu de prime de

Paște și de Crăciun.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Sentința nr. 1725/2008, pronunțată de

Tribunalul Prahova, pârâtul a obținut drepturile salariale cu titlu de prime de

Paște și de Crăciun, în sumă brută de 8.800 RON. Ulterior, prin Decizia nr.

2156 din 24 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul

reclamantei și a dispus reducerea sumei acordate la 5.781 RON. Reclamanta a

arătat că a pus în executare voluntară sentința tribunalului și că, la data de

20 august 2008, a achitat pârâtului suma de 6.937 RON, deși suma cuvenită

acestuia, ca urmare a deciziei instanței de recurs, era de 5.781 RON.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

La termenul din 20

martie 2012, reclamanta a precizat că temeiul de drept al acțiunii îl

reprezintă dispozițiile art. 256 alin. (1) C. muncii.

Prin Sentința civilă

nr. 1892 din 20 martie 2012, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței

sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că în speță este aplicabilă

Decizia nr. 5/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs

în interesul legii, potrivit căreia, instanța judecătorească competentă

material să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin

restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv

judecătoria și cum sediul societății debitoare se află în București, sector 1,

instanța competentă teritorial este Judecătoria Sector 1 București.

Prin Sentința civilă

nr. 14112 din 14 august 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței sale materiale și a declinat, la rându-i, competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că întrucât

temeiul de drept al acțiunii, astfel cum a fost precizat, este art. 256 alin.

(1) C. muncii, respectiv plata nedatorată și privește o cerere privind

raporturile de muncă dintre parteneri sociali, stabilite potrivit C. muncii,

instanța competentă să soluționeze cauza este, potrivit art. 2 alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. raportat la art. 269 C. muncii, tribunalul de la sediul

reclamantei.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 7022 din 13 septembrie 2012, a

admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cu

motivarea că prin acțiune reclamanta urmărește întoarcerea executării silite

realizate în baza unui titlu executoriu pe considerentul că acesta a fost

desființat, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 5/2012

pronunțate de Înalta Curte în recurs în interesul legii prin care s-a statuat

că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3)

C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a

executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de

executare, respectiv judecătoria.

Ivindu-se conflict

negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., dosarul a fost

trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Înalta Curte

stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București, pentru considerentele care urmează:

În speța dedusă

judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și,

în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reține că suma de bani pe care

reclamanta SC O.P. SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de

aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem în prezența

unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art.

404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Instituția

întoarcerii executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a

"Despre executarea silită", Cap. I "Dispoziții generale",

Secțiunea a VI

1

-a "Întoarcerea executării", ce constituie,

deci, sediul materiei.

Este de observat că,

prin art. 379

1

C. proc. civ., se prevede expres și imperativ că

"în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de

executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept. Dispozițiile art.

404

1

- 404

3

sunt aplicabile".

În consecință, din

însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea

părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără

echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce

reprezintă de fapt o situație "simetric inversă executării

săvârșite", să îi fie incidente reglementările statuate în privința

contestației la executare.

Că este așa rezultă

chiar din dispozițiile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.: "în

toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea

silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea

situației anterioare acesteia."

Or, întoarcerea

executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul

cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța în

prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de

acțiuni "în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu".

În acest context,

Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă

Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 251 din

13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., instanța

judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de

întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța

de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru

instanțe conform dispozițiilor art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la Decizia

nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în

interesul legii, instanța competentă teritorial să judece pricina este

Judecătoria Sector 1 București, căreia i se va trimite dosarul spre

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 februarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ