ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2919/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 12960 din 27 noiembrie

2008, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta A.V.A.S. București și pe pârâta Asociația S.I.C.P.E.

București în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, la

termenul din 27 noiembrie 2008 instanța a pus în discuție

excepția necompetenței materiale, pe care a considerat-o

întemeiată, având în vedere că prezenta cerere are un capăt

principal (pretenții de 60.000 lei) și un capăt accesoriu

(penalități aferente în cuantum de 339.476,67 lei) iar valoarea

obiectului principal al cererii fiind pretenții de sub 100.000 lei, face

aplicabile dispozițiile art. 5, art. 17, art. 1 și art. 2 pct. 1 lit.

a), art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 3

București, prin sentința civilă nr. 1105 din 2 februarie 2009, a

respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 1002/R din 20 mai 2009

a admis recursul reclamantei A.V.A.S., a casat sentința civilă nr.

1105 din 2 februarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București

și a reținut cauza spre competentă soluționare în

primă instanță cu motivarea că a fost soluționată

cauza cu încălcarea normelor imperative privind competența

materială prevăzute în art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002

și art. 285 din O.G. nr. 577/2002.

Rejudecând cauza, Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința

comercială nr. 11487 din 19 octombrie 2009 a respins ca neîntemeiată

cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociația

S.I.C.P.E.

De asemenea, a mai fost

obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.380 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții s-a reținut, în principal, că la data de 19 decembrie

2007 între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni având ca obiect 419.107 acțiuni reprezentând 62,1283% din

valoarea capitalului social subscris și vărsat al Asociației

S.I.C.P.E.

Potrivit art. 9.9 din contract,

cumpărătorul Asociația S.I.C.P.E., în calitatea de acționar

majoritar al societății, s-a obligat să clarifice împreună

cu vânzătorul A.V.A.S. și I.N.C.D.I.E. CA și să încheie un

document în acest sens în termen de 30 de zile de la semnarea acestui contract,

situația datoriilor societății privatizate.

Procedura conținută de

clauza 9.9 din contract este alcătuită din trei etape succesive:

Într-o primă etapă,

cumpărătorul era obligat să depună diligențe

(obligație de a face) în vederea clarificării situației

datoriilor societății privatizate către vânzător rezultând

din Convențiile din 18 ianuarie 1995 și din 2 februarie 1996, aceste

diligențe urmând a se concretiza într-un document tripartit semnat de

vânzătorul A.V.A.S., cumpărător și I.N.C.D.I.E. CA.

Documentul astfel semnat urma

să stabilească debitorul și suma datorată vânzătorului

de acesta.

Într-o a doua etapă,

cumpărătorul s-a obligat să determine societatea

privatizată (obligație de a face) să plătească, în

termen de 90 de zile de la semnarea documentului, datoriile

societății privatizate către vânzător, așa cum urmau

ele a fi consemnate în documentul menționat.

În cea de a treia etapă,

cumpărătorul s-a obligat să plătească datoriile

societății către vânzător (obligație de a da) în

termen de 90 de zile de la împlinirea termenului menționat, în

situația în care societatea privatizată însăși nu ar fi

plătit datoriile față de vânzător.

Etapele enumerate sunt succesive iar

din analiza lor rezultă că, în mod cert, cumpărătorul

și-a îndeplinit pe deplin obligația reglementată de art. 9.9 din

contract, depunând diligențe în vederea clarificării situației

datoriilor societății privatizate și semnării documentului

prin care urmau să stabilească debitorul și suma datorată

vânzătorului de acesta.

Împrejurarea că documentul

triparit nu a mai fost semnat nu poate fi imputată

cumpărătorului, care a întreprins tot ceea ce se obligase prin

contract.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 57 din 5 februarie 2010 a respins ca

nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 11.487

din 19 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei comerciale nr. 57

din 5 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. care a criticat

această hotărâre în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate cu consecința

admiterii apelului, schimbării sentinței fondului și a admiterii

acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat că rezultă fără putere de tăgadă din

interpretarea dispozițiilor contractuale că din cauza faptului

că obligațiile de diligență asumate de intimata-pârâtă

nu s-au concretizat într-un document scris, s-a activat obligația de

rezultat, pârâta fiind obligată să plătească datoriile

societății către A.V.A.S.

Intimata-pârâtă Asociația

S.I.C.P.E. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de

reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul său, pentru următoarele considerente.

Este adevărat că a fost

încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 19 decembrie

2008 între A.V.A.S. în calitatea de vânzător și Asociația

S.I.C.P.E. în calitatea de cumpărător, având ca obiect un pachet de

acțiuni reprezentând 62,1283% din valoarea capitalului social al SC I.C.P.E.

SA București.

Reclamanta a expus, că la

momentul privatizării, SC I.C.P.E. SA avea de restituit către F.P.S.

(actuală A.V.A.S.) un credit de restructurare în cuantum de 60.000 lei

alocat acesteia prin Convenția nr. 82 din 2 februarie 1996.

Așa cum au stabilit de comun

acord părțile, în art. 9.9 alin. (2) cumpărătorul se

obligă să determine Asociația S.I.C.P.E. să

plătească în termen de 90 de zile de la semnarea documentului

încheiat între A.V.A.S., SC I.C.P.E. SA și I.N.C.D.I.E. CA datoriile

așa cum vor fi menționate în documentul respectiv.

Din verificarea documentației

existente, rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligațiile

asumate contractual, în special obligația de a depune diligențe în

vederea clarificării situației datoriilor societății

privatizate către vânzător.

Îndeplinind această

obligație cu caracter principal, în cadrul unor etape succesive ce urmau a

fi parcurse în procedura conținută de art. 9.9 din contract, apare

și buna credință a pârâtei în executarea convenției.

Corect s-a reținut că

obligația cumpărătorului de a determina societatea să

plătească datoria față de vânzător era

condiționată de încheierea documentului tripartit și de

stabilirea în cuprinsul documentului a faptului că datoria aparține

societății privatizate.

Pârâta Asociația S.I.C.P.E. constant

a susținut și probat, că în vederea clarificării

situației datoriilor, a fost solicitat I.N.C.D.I.E. CA clarificarea

datoriilor rămase după divizarea din anul 2001 și încheierea

Protocolului de divizare din25 mai 2001, sens în care s-a încheiat Protocolul nr.

5934 din 14 decembrie 2007. Mai mult, conform bilanțului contabil, I.C.P.E.

SA a predat iar I.N.C.D.I.E. CA a preluat fondul de restructurare în sumă

de 60.000 lei.

Nu poate fi reținută culpa

pârâtei în nefinalizarea actului tripartit, prin aceea că terțul I.N.C.D.I.E.

CA a refuzat semnarea acestui document motivând că nu are nici o datorie

către A.V.A.S., intervenind prescripția creanței preluată

de acesta.

Din această perspectivă,

suma de 60.000 lei reprezintă fond de restructurare, caracterizată ca

o datorie în sarcina I.N.C.D.I.E. CA, rațiuni care conduc la respingerea

ca nefondat a recursului declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva

deciziei nr. 57 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din

cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

urmează a obliga reclamanta la plata sumei de 806 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 57 de la 5 februarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat. Obligă reclamanta la plata sumei de 806 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.