ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2919/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12960 din 27 noiembrie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.V.A.S. București și pe pârâta Asociația S.I.C.P.E. București în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Pentru a hotărî astfel, la termenul din 27 noiembrie 2008 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale, pe care a considerat-o întemeiată, având în vedere că prezenta cerere are un capăt principal (pretenții de 60.000 lei) și un capăt accesoriu (penalități aferente în cuantum de 339.476,67 lei) iar valoarea obiectului principal al cererii fiind pretenții de sub 100.000 lei, face aplicabile dispozițiile art. 5, art. 17, art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a), art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc.

civ. Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 1105 din 2 februarie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 1002/R din 20 mai 2009 a admis recursul reclamantei A.V.A.S., a casat sentința civilă nr. 1105 din 2 februarie 2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București și a reținut cauza spre competentă soluționare în primă instanță cu motivarea că a fost soluționată cauza cu încălcarea normelor imperative privind competența materială prevăzute în art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 și art. 285 din O.G. nr. 577/2002. Rejudecând cauza, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 11487 din 19 octombrie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.V.A.S.

în contradictoriu cu pârâta Asociația S.I.C.P.E. De asemenea, a mai fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că la data de 19 decembrie 2007 între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni având ca obiect 419.107 acțiuni reprezentând 62,1283% din valoarea capitalului social subscris și vărsat al Asociației S.I.C.P.E. Potrivit art. 9.9 din contract, cumpărătorul Asociația S.I.C.P.E., în calitatea de acționar majoritar al societății, s-a obligat să clarifice împreună cu vânzătorul A.V.A.S. și I.N.C.D.I.E. CA și să încheie un document în acest sens în termen de 30 de zile de la semnarea acestui contract, situația datoriilor societății privatizate.

Procedura conținută de clauza 9.9 din contract este alcătuită din trei etape succesive: Într-o primă etapă, cumpărătorul era obligat să depună diligențe (obligație de a face) în vederea clarificării situației datoriilor societății privatizate către vânzător rezultând din Convențiile din 18 ianuarie 1995 și din 2 februarie 1996, aceste diligențe urmând a se concretiza într-un document tripartit semnat de vânzătorul A.V.A.S., cumpărător și I.N.C.D.I.E. CA. Documentul astfel semnat urma să stabilească debitorul și suma datorată vânzătorului de acesta. Într-o a doua etapă, cumpărătorul s-a obligat să determine societatea privatizată (obligație de a face) să plătească, în termen de 90 de zile de la semnarea documentului, datoriile societății privatizate către vânzător, așa cum urmau ele a fi consemnate în documentul menționat.

În cea de a treia etapă, cumpărătorul s-a obligat să plătească datoriile societății către vânzător (obligație de a da) în termen de 90 de zile de la împlinirea termenului menționat, în situația în care societatea privatizată însăși nu ar fi plătit datoriile față de vânzător. Etapele enumerate sunt succesive iar din analiza lor rezultă că, în mod cert, cumpărătorul și-a îndeplinit pe deplin obligația reglementată de art. 9.9 din contract, depunând diligențe în vederea clarificării situației datoriilor societății privatizate și semnării documentului prin care urmau să stabilească debitorul și suma datorată vânzătorului de acesta. Împrejurarea că documentul triparit nu a mai fost semnat nu poate fi imputată cumpărătorului, care a întreprins tot ceea ce se obligase prin contract.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 57 din 5 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 11.487 din 19 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei comerciale nr. 57 din 5 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. care a criticat această hotărâre în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate cu consecința admiterii apelului, schimbării sentinței fondului și a admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că rezultă fără putere de tăgadă din interpretarea dispozițiilor contractuale că din cauza faptului că obligațiile de diligență asumate de intimata-pârâtă nu s-au concretizat într-un document scris, s-a activat obligația de rezultat, pârâta fiind obligată să plătească datoriile societății către A.V.A.S. Intimata-pârâtă Asociația S.I.C.P.E. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul său, pentru următoarele considerente. Este adevărat că a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 19 decembrie 2008 între A.V.A.S.

în calitatea de vânzător și Asociația S.I.C.P.E. în calitatea de cumpărător, având ca obiect un pachet de acțiuni reprezentând 62,1283% din valoarea capitalului social al SC I.C.P.E. SA București. Reclamanta a expus, că la momentul privatizării, SC I.C.P.E. SA avea de restituit către F.P.S. (actuală A.V.A.S.) un credit de restructurare în cuantum de 60.000 lei alocat acesteia prin Convenția nr. 82 din 2 februarie 1996. Așa cum au stabilit de comun acord părțile, în art. 9.9 alin. (2) cumpărătorul se obligă să determine Asociația S.I.C.P.E. să plătească în termen de 90 de zile de la semnarea documentului încheiat între A.V.A.S., SC I.C.P.E. SA și I.N.C.D.I.E. CA datoriile așa cum vor fi menționate în documentul respectiv.

Din verificarea documentației existente, rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual, în special obligația de a depune diligențe în vederea clarificării situației datoriilor societății privatizate către vânzător. Îndeplinind această obligație cu caracter principal, în cadrul unor etape succesive ce urmau a fi parcurse în procedura conținută de art. 9.9 din contract, apare și buna credință a pârâtei în executarea convenției. Corect s-a reținut că obligația cumpărătorului de a determina societatea să plătească datoria față de vânzător era condiționată de încheierea documentului tripartit și de stabilirea în cuprinsul documentului a faptului că datoria aparține societății privatizate.

Pârâta Asociația S.I.C.P.E. constant a susținut și probat, că în vederea clarificării situației datoriilor, a fost solicitat I.N.C.D.I.E. CA clarificarea datoriilor rămase după divizarea din anul 2001 și încheierea Protocolului de divizare din25 mai 2001, sens în care s-a încheiat Protocolul nr. 5934 din 14 decembrie 2007. Mai mult, conform bilanțului contabil, I.C.P.E. SA a predat iar I.N.C.D.I.E. CA a preluat fondul de restructurare în sumă de 60.000 lei. Nu poate fi reținută culpa pârâtei în nefinalizarea actului tripartit, prin aceea că terțul I.N.C.D.I.E. CA a refuzat semnarea acestui document motivând că nu are nici o datorie către A.V.A.S., intervenind prescripția creanței preluată de acesta.

Din această perspectivă, suma de 60.000 lei reprezintă fond de restructurare, caracterizată ca o datorie în sarcina I.N.C.D.I.E. CA, rațiuni care conduc la respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 57 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga reclamanta la plata sumei de 806 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 57 de la 5 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă reclamanta la plata sumei de 806 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.