ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3120/2008

Asupra contestației în

anulare de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 24 martie 2008 și motivată la aceeași

dată, contestatoarea SC S. SA Copșa Mică a solicitat anularea deciziei nr. 1050

din 13 martie 2008, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în dosarul nr. 3285/57/2006, cu consecința admiterii recursului

formulat împotriva sentinței civile nr. 56 din 29 iunie 2007, pronunțată în

dosar nr. 3285/57/2006 de către Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul trimiterii

cererii de revizuire spre competentă soluționare Tribunalului Sibiu.

În contestație,

contestatoarea invocă, indicând în drept prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., următorul motiv:

Atât cererea de revizuire,

cât și recursul declarat în cauză, au fost soluționate cu încălcarea

competenței absolute materiale.

Astfel, susține

contestatoarea, față de valoarea obiectului cererii, în cuantum de 9 miliarde

lei vechi, și față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în

vigoare la momentul înregistrării acțiunii comerciale formulate de către

intimată, care a format obiectul dosarului nr. 719/2002 al Curții de Apel Alba

Iulia, competent în a soluționa cererea de revizuire a sentinței nr. 142/2002

este Tribunalul Sibiu, iar calea de atac a recursului împotriva unei sentințe

pronunțate de către Tribunalul Sibiu în cadrul cererii de revizuire este Curtea

de Apel Alba Iulia, și nu Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând contestația în

anulare, prin prisma motivului invocat și a temeiului de drept indicat, Înalta

Curte constată că aceasta este nefondată.

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, de retractare, îmbracă două forme: contestația în

anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în

anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

Contestația în anulare

obișnuită poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 317 C.

proc. civ.:

1) când procedura de citare

a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit

cu cerințele legii;

2) când hotărârea a fost

dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.

Prevederile art. 317 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. se referă la instituția de drept procesual privind

competența absolută a instanțelor judecătorești - necompetența absolută fiind

precis definită prin dispozițiile art. 159 pct. 1 - 3 C. proc. civ.

În cauza de față,

contestatoarea SC S. SA Copșa Mică invocă în susținerea contestației în anulare

necompetența absolută materială, întemeiată pe dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., în raport de valoarea obiectului cererii, în cuantum de 9

miliarde lei vechi.

Însă, se constată că, prin

precizarea de acțiune, depusă la data de 27 noiembrie 2001, în dosarul nr. 2924/2001,

reclamanta SC S.C.I. SRL Brașov a arătat că pretențiile sale formulate

împotriva pârâtei SC S. SA Copșa Mică sunt în sumă de 25.063.000.000 lei rol,

solicitând, totodată, să se constate că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ., competența materială de soluționare a prezentului litigiu aparține

Curții de Apel Brașov, secția comercială. Instanța Tribunalului Brașov a luat

act de această precizare a acțiunii prin încheierea de ședință din data de 27

noiembrie 2001.

Or, în raport de valoarea

obiectului cererii precizate, în cuantum de 25.063.000.000 lei rol, competența

materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Brașov, instanță

competentă potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în

vigoare la momentul înregistrării acțiunii comerciale formulate de către

reclamanta SC S.C.I. SRL Brașov, intimată în contestația în anulare de față.

Se constată, așadar, că în

mod corect cauza a fost soluționată de către Curtea de Apel Brașov, prin

sentința civilă nr. 142/2002 din 5 iulie 2002, această instanță fiind

competentă și în ce privește soluționarea cererii de revizuire formulate cu

privire la sentința de fond, astfel încât apare drept nefondată critica

contestatoarei referitoare la necompetența instanței Curții de Apel Brașov.

Mai mult, este știut faptul

că una dintre condițiile de admisibilitate a contestației în anulare de drept

comun o constituie o aplicație a principiului potrivit căruia nu se poate

folosi o cale de atac extraordinară, câtă vreme partea avea la îndemână și era

obligată chiar să valorifice eventualul motiv de contestație prin intermediul

recursului.

Contestația în anulare nu

este admisibilă dacă partea a declarat recurs, dar nu a invocat motivul în fața

instanței de recurs, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun,

consacrată în textul art. 317 pct. 2 C. proc. civ., fiind condiționată de

cerința ca acest motiv să fi fost invocat prin cererea de recurs, însă instanța

de recurs l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau recursul

a fost respins fără să fi fost judecat în fond.

Sub acest temei, contestația

în anulare de față ar fi oricum inadmisibilă, câtă vreme acest motiv nu a fost

invocat prin recurs, nicăieri în cuprinsul memoriului de recurs contestatoarea

neinvocând necompetența materială absolută a instanței.

Prin urmare, se constată că,

prin contestația promovată, contestatoarea invocă un motiv pe care nu l-a

invocat prin recursul formulat și pe care nu a încercat să îl valorifice prin

intermediul căii de atac a recursului, și că, în cauză, nu este întrunită

niciuna din condițiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., care fundamentează

admisibilitatea contestației în anulare.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 317 – art. 320 C. proc. civ., să

respingă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Copșa Mică împotriva deciziei nr. 1050

din 13 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială în dosarul nr. 3285/57/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2008.