ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1216/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Revizuenta SC S. SA Copșa Mică, prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie și Agricultură a Județului Sibiu – Tribunalul Arbitral a solicitat

în contradictoriu cu intimata SC C.I. SRL Brașov prin lichidator SC C.C. SRL

Săcele ca prin cererea de revizuire promovată, schimbarea în totalitate a

hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Arbitraj

Comercial – C.C.I.A. Sibiu, în sensul respingerii cererii formulată de

intimată.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 4 din 26

iulie 2007, Curtea de Arbitaj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și

Agricultură a Județului Sibiu - Tribunalul Arbitral, pronunțată în dosarul nr. 2/2007,

s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuentă SC S. SA Copșa Mică în

contradictoriu cu intimata SC C.I. SRL Brașov prin lichidator SC C.C. SRL Săcele

și s-a anulat Hotărârea nr. 2/2003 a Curții de Arbitraj Comercial Sibiu, prin

care pârâta SC S. SA Copșa Mică a fost obligată să plătească reclamantei

contravaloarea actualizată a cantității de 661,735 kg zinc în sumă de 17.981.668.332 lei și procedând la rejudecarea cauzei a respins cererea

arbitrală formulată de reclamanta SC C.I. SRL Brașov.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța arbitrală a reținut următoarele:

Cu

privire la admisibilitatea cererii de revizuire formulată împotriva unei

hotărâri arbitrale, s-a apreciat că este competentă să judece o astfel de cerere

de vreme ce aceeași instanță arbitrală a judecat fondul litigiului, iar potrivit

art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire este de competența instanței care

judecând cauza evocă fondul.

Referitor

la îndeplinirea condițiilor de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., respectiv că s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, s-a apreciat că

sentința civilă nr. 1207/C/2004 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a constatat

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5446/1998 și a actelor ce

derivă din acestea, reprezintă un act nou.

Rejudecând

acțiunea de fond, în contextul sentinței civile nr. 1207/2004,

s-a apreciat ca aceasta este

neîntemeiată,

fiind respinsă ca atare.

Cererea de

suspendare a executării hotărârii arbitrale a fost respinsă ca rămasă fără

obiect, având în vedere că la acel termen s-a judecat pe fond cererea de

revizuire.

Hotărârea de revizuire a fost dată cu opinia separată a unuia dintre

judecători

în sensul

respingerii cererii ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile imperative

ale art. 364 C. proc. civ., care consacră o singură cale de desființare a unei

hotărâri arbitrale, respectiv acțiunea în anulare.

În situația în

care, s-ar trece peste dispozițiile art. 364 C. proc. civ., cererea de

revizuire este neîntemeiată, întrucât în speță nu sunt aplicabile cele două

ipoteze ale pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărârii, reclamanta SC C.I. SRL prin lichidator SC C.C. SRL Săcele a

formulat cerere de anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 364 C. proc. civ.

Prin sentința

comercială nr. 2/ F din 6 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

a admis acțiunea în anulare formulată de SC C.I. SRL prin lichidator SC C.C. SRL

Săcele; a dispus anularea Hotărârii nr. 4 din 26 iulie 2007 pronunțată de

Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a

Județului Sibiu și procedând la rejudecarea cererii de revizuire formulată de

revizuenta SC S. SA Copșa Mică împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2 din 10

aprilie 2003 a Curții de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A. a Jud. Sibiu, a

respins-o ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., hotărârea

arbitrală poate fi desființată exclusiv („numai”) pe calea acțiunii în anulare,

fiind exclusă orice posibilitate de exercitare a căilor de atac din dreptul

comun.

Prin urmare, instanța de apel a

apreciat că, judecarea de către instanța arbitrală a unei cereri de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reprezintă o

încălcarea a dispozițiilor imperative ale legii.

Totodată, s-a apreciat că, chiar dacă,

contrar celor menționate, s-ar reține admisibilitatea revizuirii de drept comun

reglementată de art. 322 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri arbitrale, în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate a revizuirii întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuentă, cererea

acesteia fiind neîntemeiată.

S-a constatat

că sentința civilă nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu invocată cu titlu de act

nou nu a existat la data pronunțării hotărârii arbitrale a cărei revizuire se

cere, astfel încât această primă condiție de revizuire nu este aplicabilă în

cauză.

S-a mai avut

în vedere că nici cea de-a doua situație prevăzută de dispozițiile art. 322 pct.

5 C. proc. civ., privitoare la cazul în care a fost desființată sau modificată

o

hotărâre a unei instanțe, pe care s-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere nu se regăsește în cauză de vreme

ce prin sentința nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu

nu s-a modificat sau

desființat o hotărâre judecătorească, ci unele înscrisuri sub semnătură

privată.

Sub acest aspect, este de observat și faptul că sentința invocată de

revizuentă cu titlu de act nou trebuia să existe înainte de darea hotărârii

arbitrale a cărei revizuire se

cere (și care să nu fi putut fi înfățișată instanței

pentru un motiv mai presus de voința

sa) ceea ce nu este cazul în speță, fiind evident că

această sentință este ulterioară

hotărârii

arbitrale.

Împotriva

acestei sentințe, pârâta SC S. SA Copșa Mică a formulat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre judecare cu consecința

respingerii acțiunii în anulare.

Prin completarea

motivelor de recurs, depuse la dosarul cauzei, la data de 27 iunie 2008,

recurenta și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.

În

motivarea recursului, recurenta consideră că sentința recurată a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind judecata în prima

instanță a dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor invocate, respectiv

excepția necompetenței materiale, litispedenței, netimbrării și tardivității.

Astfel,

se arată că din notele grefierului cât și din conținutul încheierii din data de

30 mai 2008 rezultă că instanța a rămas în pronunțare pe excepția tardivității

la ora 11

30,

rămânând astfel în deliberare pe această excepție

dirimantă, însă, instanța a dispus continuarea dezbaterilor, în aceeași zi, la

ora 15

00

, când de fapt acestea au fost închise la ora 11

30

.

Recurenta,

mai arată că, prin încheierea din 30 mai 2008 instanța recunoaște faptul că nu

avea cunoștință de repunerea cauzei pe rol sau a deschiderii dezbaterilor

printr-o deducție total nejuridică.

Se

susține că după respingerea excepției tardivității, ca urmare a celor două

înscrisuri depuse de reclamantă după închiderea dezbaterilor, respectiv dovada

comunicării hotărârii și o adeverință, care fără a mai fi puse în discuția părților,

instanța a trecut la judecata celorlalte două excepții invocate, necompetența

materială și litispedența care trebuiau soluționate în condițiile art. 137 C.

proc. civ. și nu prin aprecierea că invocând excepția tardivității, intimata SC

S. SA Copșa Mică a renunțat la susținerea acestora. Instanța, deliberând, a

respins excepțiile ca nefondate însă fără a le motiva, după care a trecut la

judecarea cauzei în fond.

Prin

urmare, recurenta consideră că prima instanță a încălcat în mod flagrant

dreptul cu privire la apărare prevăzut de art. 21 din Constituție, art. 6 alin.

(1) din C.E.D.O., art. 156 C. proc. civ., precum și dispozițiile procedurale cu

privire la închiderea dezbaterilor prevăzute de art. 150 C. proc. civ.,

repunerea pe rol a cauzei prevăzută de art. 151 C. proc. civ., cu referire la art.

153 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum și cele referitore la excepțiile de

necompetență prevăzute de art. 158 și art. 162, de litispendență prevăzute de art.

163 C. proc. civ. și timbraj prevăzute de art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 146/1997 și Regulamentul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de

Comerț Industrie și Agricultură Sibiu.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs depuse în termenul

legal prevăzut de

art.

301 C. proc. civ.

, Înalta Curte va admite recursul

pentru

următoarele considerente:

Din examinarea practicalei din data de

30 mai 2008, rezultă că instanța de anulare a pus în discuția ambelor părți

excepția tardivității acțiunii în anulare invocată verbal de pârâta SC S. SA

Copșa Mică, rămânând astfel în pronunțare pe această excepție.

Ulterior, după înregistrarea la

registratura instanței a unor înscrisuri în combaterea excepției tardivității

depuse de către reclamantă, instanța a reluat dezbaterile la ora 15

00

,

când în loc să se pronunțe pe excepția tardivității acțiunii în anulare s-a

pronunțat pe fondul cauzei, fără a fi pusă în discuția ambelor părți. Astfel

că, prin sentința pronunțată, instanța de apel a soluționat în mod nelegal pricina

pe fond, încălcând astfel dreptul la apărare al pârâtei.

Procedând în acest mod, instanța a încălcat

principiul contradictorialității, care asigură implicit și respectarea

dreptului la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

Instanța de anulare,

în virtutea rolului său activ, astfel cum acesta este reglementat

de dispozițiile

art. 129

C. proc. civ.,

constatând că pârâta nu era prezentă la redeschiderea dezbaterilor avea obligația

să repună cauza pe rol și

să

dispună citarea tuturor părților, tocmai pentru a fi asigurat dreptul la

apărare și la contradictorialitatea dezbaterilor.

Prin urmare, se

apreciază că instanța a aplicat în mod eronat prezumția cunoașterii pârâtei a

unei eventuale repuneri a cauzei pe rol sau a redeschiderii dezbaterilor,

precum și raționamentul potrivit căruia prin invocarea în ședință publică a excepției

tardivității se poate trage concluzia că pârâta a renunțat la celelalte

excepții invocate prin întâmpinare, respectiv cea a necompetenței materiale a

curții de apel și cea a litispedenței.

În raport cu cele

arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul

pârâtei, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la

instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

S. SA Copșa Mică împotriva sentinței nr. 2/ F din 6 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 aprilie 2010.