ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1216/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Revizuenta SC S. SA Copșa Mică, prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie și Agricultură a Județului Sibiu – Tribunalul Arbitral a solicitat în contradictoriu cu intimata SC C.I. SRL Brașov prin lichidator SC C.C. SRL Săcele ca prin cererea de revizuire promovată, schimbarea în totalitate a hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial – C.C.I.A. Sibiu, în sensul respingerii cererii formulată de intimată. Prin Hotărârea arbitrală nr. 4 din 26 iulie 2007, Curtea de Arbitaj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Sibiu - Tribunalul Arbitral, pronunțată în dosarul nr. 2/2007, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuentă SC S. SA Copșa Mică în contradictoriu cu intimata SC C.I.

SRL Brașov prin lichidator SC C.C. SRL Săcele și s-a anulat Hotărârea nr. 2/2003 a Curții de Arbitraj Comercial Sibiu, prin care pârâta SC S. SA Copșa Mică a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea actualizată a cantității de 661,735 kg zinc în sumă de 17.981.668.332 lei și procedând la rejudecarea cauzei a respins cererea arbitrală formulată de reclamanta SC C.I. SRL Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța arbitrală a reținut următoarele: Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire formulată împotriva unei hotărâri arbitrale, s-a apreciat că este competentă să judece o astfel de cerere de vreme ce aceeași instanță arbitrală a judecat fondul litigiului, iar potrivit art. 322 C. proc.

civ., cererea de revizuire este de competența instanței care judecând cauza evocă fondul. Referitor la îndeplinirea condițiilor de revizuire pe temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv că s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, s-a apreciat că sentința civilă nr. 1207/C/2004 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5446/1998 și a actelor ce derivă din acestea, reprezintă un act nou. Rejudecând acțiunea de fond, în contextul sentinței civile nr. 1207/2004, s-a apreciat ca aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare. Cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale a fost respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că la acel termen s-a judecat pe fond cererea de revizuire.

Hotărârea de revizuire a fost dată cu opinia separată a unuia dintre judecători în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 364 C. proc. civ., care consacră o singură cale de desființare a unei hotărâri arbitrale, respectiv acțiunea în anulare. În situația în care, s-ar trece peste dispozițiile art. 364 C. proc. civ., cererea de revizuire este neîntemeiată, întrucât în speță nu sunt aplicabile cele două ipoteze ale pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărârii, reclamanta SC C.I. SRL prin lichidator SC C.C. SRL Săcele a formulat cerere de anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 364 C. proc. civ. Prin sentința comercială nr. 2/ F din 6 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis acțiunea în anulare formulată de SC C.I.

SRL prin lichidator SC C.C. SRL Săcele; a dispus anularea Hotărârii nr. 4 din 26 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Sibiu și procedând la rejudecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta SC S. SA Copșa Mică împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 aprilie 2003 a Curții de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A. a Jud. Sibiu, a respins-o ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată exclusiv („numai”) pe calea acțiunii în anulare, fiind exclusă orice posibilitate de exercitare a căilor de atac din dreptul comun.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că, judecarea de către instanța arbitrală a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., reprezintă o încălcarea a dispozițiilor imperative ale legii. Totodată, s-a apreciat că, chiar dacă, contrar celor menționate, s-ar reține admisibilitatea revizuirii de drept comun reglementată de art. 322 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri arbitrale, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuentă, cererea acesteia fiind neîntemeiată. S-a constatat că sentința civilă nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu invocată cu titlu de act nou nu a existat la data pronunțării hotărârii arbitrale a cărei revizuire se cere, astfel încât această primă condiție de revizuire nu este aplicabilă în cauză.

S-a mai avut în vedere că nici cea de-a doua situație prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., privitoare la cazul în care a fost desființată sau modificată o hotărâre a unei instanțe, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere nu se regăsește în cauză de vreme ce prin sentința nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu nu s-a modificat sau desființat o hotărâre judecătorească, ci unele înscrisuri sub semnătură privată. Sub acest aspect, este de observat și faptul că sentința invocată de revizuentă cu titlu de act nou trebuia să existe înainte de darea hotărârii arbitrale a cărei revizuire se cere (și care să nu fi putut fi înfățișată instanței pentru un motiv mai presus de voința sa) ceea ce nu este cazul în speță, fiind evident că această sentință este ulterioară hotărârii arbitrale.

Împotriva acestei sentințe, pârâta SC S. SA Copșa Mică a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre judecare cu consecința respingerii acțiunii în anulare. Prin completarea motivelor de recurs, depuse la dosarul cauzei, la data de 27 iunie 2008, recurenta și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta consideră că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor procedurale privind judecata în prima instanță a dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor invocate, respectiv excepția necompetenței materiale, litispedenței, netimbrării și tardivității.

Astfel, se arată că din notele grefierului cât și din conținutul încheierii din data de 30 mai 2008 rezultă că instanța a rămas în pronunțare pe excepția tardivității la ora 11 30, rămânând astfel în deliberare pe această excepție dirimantă, însă, instanța a dispus continuarea dezbaterilor, în aceeași zi, la ora 15 00 , când de fapt acestea au fost închise la ora 11 30 . Recurenta, mai arată că, prin încheierea din 30 mai 2008 instanța recunoaște faptul că nu avea cunoștință de repunerea cauzei pe rol sau a deschiderii dezbaterilor printr-o deducție total nejuridică. Se susține că după respingerea excepției tardivității, ca urmare a celor două înscrisuri depuse de reclamantă după închiderea dezbaterilor, respectiv dovada comunicării hotărârii și o adeverință, care fără a mai fi puse în discuția părților, instanța a trecut la judecata celorlalte două excepții invocate, necompetența materială și litispedența care trebuiau soluționate în condițiile art. 137 C. proc.

civ. și nu prin aprecierea că invocând excepția tardivității, intimata SC S. SA Copșa Mică a renunțat la susținerea acestora. Instanța, deliberând, a respins excepțiile ca nefondate însă fără a le motiva, după care a trecut la judecarea cauzei în fond. Prin urmare, recurenta consideră că prima instanță a încălcat în mod flagrant dreptul cu privire la apărare prevăzut de art. 21 din Constituție, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 156 C. proc. civ., precum și dispozițiile procedurale cu privire la închiderea dezbaterilor prevăzute de art. 150 C. proc. civ., repunerea pe rol a cauzei prevăzută de art. 151 C. proc. civ., cu referire la art. 153 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum și cele referitore la excepțiile de necompetență prevăzute de art. 158 și art. 162, de litispendență prevăzute de art. 163 C. proc.

civ. și timbraj prevăzute de art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 și Regulamentul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț Industrie și Agricultură Sibiu. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs depuse în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. , Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Din examinarea practicalei din data de 30 mai 2008, rezultă că instanța de anulare a pus în discuția ambelor părți excepția tardivității acțiunii în anulare invocată verbal de pârâta SC S. SA Copșa Mică, rămânând astfel în pronunțare pe această excepție. Ulterior, după înregistrarea la registratura instanței a unor înscrisuri în combaterea excepției tardivității depuse de către reclamantă, instanța a reluat dezbaterile la ora 15 00 , când în loc să se pronunțe pe excepția tardivității acțiunii în anulare s-a pronunțat pe fondul cauzei, fără a fi pusă în discuția ambelor părți.

Astfel că, prin sentința pronunțată, instanța de apel a soluționat în mod nelegal pricina pe fond, încălcând astfel dreptul la apărare al pârâtei. Procedând în acest mod, instanța a încălcat principiul contradictorialității, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate. Instanța de anulare, în virtutea rolului său activ, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., constatând că pârâta nu era prezentă la redeschiderea dezbaterilor avea obligația să repună cauza pe rol și să dispună citarea tuturor părților, tocmai pentru a fi asigurat dreptul la apărare și la contradictorialitatea dezbaterilor.

Prin urmare, se apreciază că instanța a aplicat în mod eronat prezumția cunoașterii pârâtei a unei eventuale repuneri a cauzei pe rol sau a redeschiderii dezbaterilor, precum și raționamentul potrivit căruia prin invocarea în ședință publică a excepției tardivității se poate trage concluzia că pârâta a renunțat la celelalte excepții invocate prin întâmpinare, respectiv cea a necompetenței materiale a curții de apel și cea a litispedenței. În raport cu cele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Copșa Mică împotriva sentinței nr. 2/ F din 6 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.