ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 septembrie 2001 (data expedierii poștale) reclamanta SC 90’S SRL Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Copșa Mică pentru a fi obligată la plata sumei de 25.063.000 lei pretenții, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 142 din 5 iulie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă să plătească suma de 9.000.000.000 lei restituire preț și dobânda de scont aferentă de la data plății și până la plata integrală, precum și 296.325.ooo lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei care era prescrisă, instanța respingând greșit această excepție la termenul din 19 iulie 2002. De asemenea, s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă și a fost contestată originalitatea actelor depuse de reclamantă în susținerea pretențiilor. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. În baza raporturilor comerciale dintre părți, derulate potrivit contractului nr. 5445 din 8 mai 1998, reclamanta s-a obligat să-i vândă pârâtei deșeuri de zinc în schimbul primirii unei cantități de zinc pur cu o anumită concentrație.

Cum reclamanta a solicitat o cantitate de zinc pur mai mare, a achitat pârâtei, la cererea acesteia, un avans de 9 miliarde lei, cu Ordinele de Plată nr. 2 – 12 din 24 septembrie și 13 – 21 din 25 septembrie 1998. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a expedia cantitatea de zinc pur ce i-a fost plătită în avans, reclamanta este îndreptățită la restituirea sumei pentru care corect a fost antrenată răspunderea pârâtei prin hotărârea ce se atacă. Trebuie reținut că instanța de fond bine a respins excepția privind prescripția, întrucât se constată că, în raport de data plăților făcute 24 și 25 septembrie 1998, acțiunea reclamantei a fost introdusă în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, la data de 24 septembrie 2001 – data expedierii poștale din Dosarul nr. 2924/2001 al Tribunalului Brașov.

De asemenea, este de reținut că soluția instanței s-a fundamentat corect pe actele și lucrările dosarului, care, deși, au fost apreciate ca fiind false de pârâtă, nu s-au făcut dovezi concludente în acest sens, eventual prin înscrierea în fals. Contestarea sumei pretinse ca decurgând dintr-o activitate infracțională nu a putut fi reținută, întrucât nu s-au adus nici un fel de probe în acest sens. Pe de altă parte, se constată că părțile au îndeplinit procedura concilierii, conform procesului verbal, susținerile pârâtei, sub acest aspect, neputând fi primite. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Având în vedere această soluție, reclamanta este îndreptățită potrivit art. 274 C. proc. civ. la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SA Copșa Mică, împotriva sentinței nr. 142/2002 din 5 iulie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta să plătească intimatei SC 90’S SRL Brașov, suma de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2003.