ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „C.” SA Cugir împotriva deciziei nr.1024 A din 15 decembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă SC „C.” SA Cugir prin consilier juridic I. S. și intimata reclamantă SC „S.” SRL Italia prin avocat L.O.. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, în termen declarat și motivat. Recurenta prin consilier juridic a pus concluzii de admitere a recursului declarat în cauză. Apărătorul intimatei a solicitat să se respingă acest recurs, ca nefondat.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.3973/1999 al Tribunalului Alba, reclamanta SC „S.” SRL Italia , a acționat în judecată pe pârâta SC „C.” SA Cugir, pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 268.000 USD, reprezentând marfă comandată reclamantei, executată de aceasta, dar neplătită și neridicată de pârâtă. Prin sentința nr.87 din 25 ianuarie 2000, Tribunalul Alba a admis integral pretențiile reclamantei, cu 13.285.000 lei cheltuieli de judecată, reținând că produsele fabricate de reclamantă în condiții speciale- în baza actului adițional dintre părți din 1 octombrie 1996 încheiat în baza contractului nr.1021/1995 între părțile în proces – au fost stocate la reclamantă-producător- din culpa exclusivă a pârâtei.

Pârâta a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond și a solicitat schimbarea în tot a acestei sentințe, în sensul respingerii acțiunii introductive a reclamantei, susținând că prin fabricarea produselor a căror contravaloare s-a solicitat prin acțiune, reclamanta și-a asumat un risc, atâta vreme cât a procedat la fabricarea lor fără a fi în posesia unei scrisori de garanție bancară din partea pârâtei. Curtea de apel Alba Iulia, prin decizia nr.1024/A din 15 decembrie 2000 a respins, ca nefondat apelul pârâtei cu 1.500.000 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamantă.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că deși reclamanta s-a angajat într-un proces tehnologic complex, în care a fost nevoită să antreneze în colaborare și alți furnizori, nu i se poate reține culpa fabricării mărfii înainte de emiterea scrisorii de garanție bancară invocată de pârâtă, deoarece dacă ar fi lansat în producție produsele contractate doar după primirea acelei scrisori de garanție bancară, ar fi fost expusă la riscul de a nu putea respecta clauzele contractuale privind data livrării acestor produse și ar fi atras răspunderea sa contractuală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, a susținut că este netemeinică și nelegală întrucât: -a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal ori, este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; -instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare (art.304 pct.10 Cod procedură civilă); -este pronunțată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.11 Cod procedură civilă; -au fost încălcate prevederile art.723 Cod procedură civilă, ale art.112 (pct.1,2,5 Cod procedură civilă) și ale art.67 Cod procedură civilă. Recursul pârâtei este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, rezultă că nu este întemeiată criticia recurentei care vizează încălcarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Din această perspectivă recurenta a criticat instanțele anterioare de a fi pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât nu au vegheat la respectarea dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea reclamantei în instanță. Prin întâmpinarea depusă la fila 13 în dosarul instanței de fond la 8 noiembrie 1999, pârâta nu a invocat excepția lipsei calității procesuale a împuternicitului reclamantei nominalizat în petitul acțiunii de a reprezenta societatea reclamantei. Acest aspect nu a fost contestat nici în apelul pârâtei. În împrejurările date, cum pârâta nu a formulat un motiv de apel distinct cu această excepție pentru a investi instanța de apel cu judecarea acestuia, corect instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei excepții care nu s-a invocat în condiții procedurale, procedând în mod legal la judecarea numai a ceea ce a constituit motiv de apel.

Critica recurentei privind încălcarea prevederilor art.304 pct.10 Cod procedură civilă respectiv aceea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, este de asemenea nefondată. Hotărârile anterioare sunt criticate în recursul pârâtei că nu s-au pronunțat în baza unor probe complete necesare stabilirii unei stări de fapt reale; instanțele anterioare erau obligate potrivit art.129 Cod procedură civilă să analizeze orice împrejurări de fapt și de drept de natură să conducă la o soluționare temeinică și legală a cauzei, chiar dacă nu erau cuprinse în acțiune. Această critică nu este de natură a conduce la modificarea hotărârilor anterioare, întrucât pârâta nu a fost împiedicată de nici o instanță să solicite administrarea acelor probe pe care le considera utile în combaterea temeiurilor de fapt și de drept ale acțiunii reclamantei.

S-au administrat în cauză toate acele probe pertinente și utile soluționării legale a cauzei, astfel încât critica recurentei este nefondată în raport cu prevederile art.129 Cod procedură civilă ,în vigoare la data soluționării în fond și apel a cauzei. Motivul de recurs care face trimitere la încălcarea prevederilor art.304 pct.11 Cod procedură civilă este lipsit de relevanță întrucât acest text a fost abrogat în forma actuală a codului de procedură civilă. Nici ultimul motiv de recurs nu este de natură a conduce la modificarea sau casarea hotărârii recurate. Corect instanța de apel a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a fabrica produsele contractate, obligația sa de a livra aceste produse fiind condiționată, de obligația pârâtei de a garanta plata prețului prin remiterea unei scrisori de garanție bancară, obligație neîndeplinită.

Cum potrivit art.969 Cod civil ,convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit prevederilor art.970 Cod civil, convențiile trebuie executate cu bună credință și acestea obligă nu numai la ceea ce expres este întrânsele , dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa, hotărârea recurată se privește a fi corectă, recursul pârâtei este nefondat și urmează a se respinge cu această mențiune. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC „ C.” SA Cugir, împotriva deciziei nr.1024 A din 15 decembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.