ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4463/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC D.P.L.A. SA Alba

Iulia, a chemat în judecată pe pârâta SC I. S.R.L. Cugir, solicitând obligarea

acesteia la plata sumei de 18.932.798 lei contravaloare plopi livrați și

facturați la data de 20 octombrie 1997.

Prin sentința civilă 934 din 22

noiembrie 2000, Tribunalul Alba, a respins excepția prescripției dreptului la

acțiune și totodată a respins acțiunea reclamantei, reținând că modificarea

unilaterală a clauzelor contractuale privind modalitățile și condițiile de

plată nu poate produce efecte juridice între părți, așa încât riscul

devalorizării monedei naționale este suportat de vânzător.

Curtea de Apel Alba Iulia,

soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia civilă 469/ A din 8

iunie 2001, a respins cererea, considerând că factura emisă nu a fost acceptată

de pârâtă care a refuzat plata prețului ca urmare a unei compensări operate de

reclamantă în evidențele contabile dar și a neeliberării actelor de punere în

valoare pentru materialul lemnos.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs susținând că prin contractele nr.

7/1996 și nr. 2/1997 a livrat material lemnos pârâtei, în valoare de 7.379.000

lei, din care au fost achitați numai 670.000 lei, reprezentând garanția de

participare la licitație. Instanțele au apreciat greșit ca modificarea

unilaterală a contractului actualizarea debitului cu indicele de inflație,

aceasta reprezentând prejudiciul suferit.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prin contractul de furnizare a masei

lemnoase „pe picior”, nr. 7/1996 părțile au stabilit cantitatea și valoarea

mărfurilor vândute cu obligația vânzătorului de a obține autorizația de

exploatare, data predării parchetului ce urmează a fi exploatat, delimitarea pe

teren a platformelor primare, asigurarea accesului permanent în perioada de

exploatare stabilită.

Pârâta a contestat nu numai factura

300/1997 nesemnată de primire și neînregistrată în evidențele contabile, dar și

exploatarea materialului lemnos.

Instanțele de fond au reținut

judicios că factura emisă nu a fost acceptată de pârâtă, iar reclamanta nu a

făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate: ridicarea

autorizației de exploatare, predarea parchetului ce urma a fi exploatat,

asigurarea accesului la drumuri.

Dovada pretențiilor solicitate este

în sarcina celui ce le pretinde, omis probandi incumbit actori, astfel încât,

Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 469/ A din

8 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D.P.L.A. SA Alba – Iulia, împotriva deciziei nr. 469/ A din 8

iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.