ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2789/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2298 din 26

septembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea introdusă de

reclamanta SC C.I.C. SRL Ilia, împotriva pârâtei Primăria comunei Ilia și a

obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 45.800.000 lei,

reprezentând preț achitat pentru cumpărarea unui imobil și să-i plătească

3.513.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că pârâta a vândut reclamantei spațiul comercial

situat în comuna Ilia, având destinația de cofetărie și librărie, cu suma de

45.800.000 lei, dar că, ulterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a

constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar reclamanta a fost evacuată

din imobil. Vânzarea-cumpărarea spațiului a fost precedată de un proces-verbal,

încheiat la 2 iulie 1997, între comisia de negociere din cadrul Primăriei Ilia

și reclamantă, prin care s-a prevăzut prețul de vânzare și faptul că, în cazul

în care C.C. Ilia ar avea câștig de cauză, în procesul intentat primăriei Ilia,

privind dreptul de proprietate asupra spațiului în discuție, se va restitui

reclamantei suma de 45.800.000 lei, fără dobânzi, indexări sau alte drepturi

bănești din partea primăriei. S-a mai stabilit că procesul-verbal va face parte

din contractul de vânzare-cumpărare ce se va încheia și care, apoi, a și fost

încheiat la 14 iulie 1997.

Instanța de fond a apreciat că, în

baza art. 992 C. civ., pârâta trebuie să restituie reclamantei prețul achitat

dar nu și diferența de 216.140.959 lei, cerută de reclamantă cu titlu de

actualizare a prețului și care, potrivit calculelor depuse la dosar, reprezintă

de fapt rata inflației pe perioada septembrie 1997-februarie 2003.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 14/A din 16 ianuarie 2004.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea lui și modificarea parțială a

hotărârilor pronunțate anterior, în sensul admiterii în întregime a acțiunii și

obligării pârâtei la plata sumei de 261.940.259 lei, actualizată de la 1 martie

2003, la data pronunțării deciziei.

În primul rând, se invocă în drept

prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv încălcarea normelor

imperative de competență, constând în aceea că judecarea pricinii revenea

instanțelor civile și nu celor comerciale.

În al doilea rând, se invocă în

drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., respectiv instanțele au

apreciat greșit că, deși nu a fost inclusă în contractul de vânzare-cumpărare,

clauza privind restituirea doar a prețului vânzării ar avea autoritate

contractuală și, tot greșit, au caracterizat suma solicitată de reclamantă

peste prețul efectiv achitat drept dobândă sau indexare, când era o sumă

actualizată, respectiv prețul actualizat, neavând conotația unei despăgubiri.

Se consideră eronată și referirea instanței la riscul pe care recurenta și l-ar

fi asumat, de vreme ce ambii contractanți au convenit expres că prețul va fi

restituit în caz de evicțiune.

Înalta Curte, examinând recursul

prin prisma motivelor invocate, constată că acesta este nefondat.

Cu privire la primul motiv de recurs,

Curtea constată că, în mod corect, litigiul a fost soluționat de instanțele

comerciale, având în vedere că obiectul contractului de vânzare-cumpărare

dintre părți l-a constituit un imobil cu destinația de spațiu comercial, care a

intrat în fondul de comerț al reclamantei, societate comercială, fiind afectat

exercitării activității comerciale a acesteia. Ca atare, în raport de

prevederile art. 4 și art. 56 C. com., litigiul a fost corect calificat, ca

fiind comercial.

Nici celelalte motive invocate în

recurs, în baza art. 304 pct. 8 și pct. 9, nu sunt întemeiate, instanțele

interpretând corect actul dedus judecății și făcând o corectă aplicare a legii.

Astfel, în mod corect, s-a apreciat

că procesul-verbal de negociere dintre părți, încheiat la 2 iulie 1997, prin

care s-a stabilit că, în cazul în care reclamanta va pierde dreptul de

proprietate asupra spațiului comercial, i se va returna doar prețul plătit, la

care nu se vor adăuga dobânzi, indexări sau alte drepturi bănești, face parte

integrantă din contractul de vânzare-cumpărare.

De asemenea, s-a reținut, corect, că

reclamanta a cunoscut în momentul încheierii convenției de vânzare-cumpărare,

pericolul de a fi evinsă, fapt rezultând evident din procesul-verbal de

negociere și necontestat de reclamantă și a acceptat expres să cumpere pe riscul

său.

Regimul legal al garanției în caz de

evicțiune, garanție de drept, nefiind stabilit cu caracter imperativ de art. 1337

C. civ., poate fi modificat prin convenția părților, așa cum prevede art. 1338 C.

civ., devenind o garanție convențională, de fapt. Este ceea ce s-a întâmplat

între părți și, având în vedere prevederile art. 1340 C. civ., precum și faptul

că reclamanta a cunoscut pericolul evicțiunii, aceasta nu ar fi putut obține

nici restituirea prețului în lipsa clauzei din procesul-verbal de negociere (a

cărei valabilitate o contestă pe de o parte, iar pe de altă parte o recunoaște,

chiar și în recurs, pentru a-și întemeia cererea de restituire).

Încercarea reclamantei de a disocia

„actualizarea prețului” de indexare, pentru a o scoate de sub incidența clauzei

din procesul-verbal de negociere, este zădărnicită de chiar expertiza contabilă-financiară,

depusă de ea pentru dovedirea cuantumului sumei solicitate și din care rezultă

că expertul a aplicat metoda de actualizare, funcție de indicele de inflație.

Față de cele de mai sus, Înalta

Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC C.I.C. SRL Ilia, împotriva deciziei nr. 14/A din 16 ianuarie 2004 a Curții

de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21 septembrie 2004.