ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 883/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr. 8474/2004, reclamanta SC M. SRL

Lupeni a chemat în judecată pe pârâta SC F.R. SA Deva, solicitând ca prin

sentința ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea antecontractului de

vânzare cumpărare a spațiului comercial situat în Lupeni și repunerea în starea

anterioară, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a susținut că

între părți s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare a imobilului, în

baza căreia a achitat avansul stabilit, însă pârâta a refuzat perfectarea

convenției în mod nejustificat.

În drept s-au invocat dispozițiile art.

970; 971 și 1020 C. civ.

Pârâta, prin cerere reconvențională

a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 251.732.600 lei, ce a rămas

neachitată din preț.

Judecătoria a declinat

verificându-se competența, soluționarea cauzei, aceasta fiind înregistrată sub nr.

815/2005 la Tribunalul Hunedoara, ca instanță competentă.

În raport de probele administrate și

actele de la dosarul cauzei, Tribunalul Hunedoara prin sentința nr. 294 din 6

aprilie 2005 a respins cererea introductivă și a anulat ca netimbrată cererea

reconvențională.

Instanța de fond, a reținut că

reclamanta și-a asumat obligația de a plăti în 5 zile prețul imobilului, de la

data emiterii facturii de către vânzător.

Cum din dovezile administrate

rezultă, că în mod nejustificat nu a achitat întregul preț, rămânând de achitat

o diferență de 251.732.600 lei, în mod justificat pârâta nu a încheiat convenția.

S-a mai reținut că, reclamanta a

încălcat dispoziția prevăzută de art. 1361 C. civ. și implicit obligația

asumată, aceea de a plăti prețul stabilit.

Instanța a concluzionat că, în

această situație reclamanta nu poate invoca propria sa culpă, în nerealizarea

convenției și nu poate solicita legal obligarea pârâtei la perfectarea

contractului de vânzare cumpărare.

Cum pârâta reclamantă nu și-a

timbrat cererea reconvențională, aceasta a fost anulată ca netimbrată.

Reclamanta pârâtă a fost obligată la

4.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

S-a invocat netemeinicia prin prisma

reținerii greșite a stării de fapt ca urmare a neadministrării unui probatoriu

complet, consecința fiind stabilirea eronată a culpei reclamantei, în ceea ce

privește nerespectarea promisiunii de vânzare cumpărare.

Apelanta a mai susținut că instanța

de fond, a ignorat faptul că neachitarea în întregime a prețului a fost

determinată de refuzul nejustificat al pârâtei intimate de a preda imobilul,

astfel că în mod nelegal s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.

Analizând sentința prin prisma

criticilor formulate Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 151/A/2005

a admis apelul ca fondat, a schimbat în parte sentința, a dispus rezoluțiunea

antecontractului și restabilirea situației anterioare în sensul anulării

facturii fiscale încheiate, cu obligarea pârâtei intimate să restituie

reclamantei apelante suma de 238.000.000 lei vechi, reprezentând avansul

achitat.

S-a înlăturat obligarea reclamantei

la cheltuieli de judecată, menținându-se celelalte dispoziții referitoare la

anularea cererii reconvenționale.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel, a reținut că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală.

S-a apreciat că în cauză, instanța

de fond a reținut greșit culpa reclamantei apelante în neperfectarea

convenției.

Astfel din lucrările cauzei, rezultă,

contrar a ceea ce a stabilit instanța de fond, că pârâta este în culpă pentru

neîncheierea contractului de vânzare cumpărare.

Culpa acesteia, constă în faptul că

după ce a primit ½ din prețul stabilit, trebuia să se prezinte la

notariat, pentru încheierea contractului, moment în care primea diferența de

preț și urma să predea bunul. Pe de altă parte pârâta intimată nu a făcut

dovada că este proprietara imobilului și acesta este și motivul pentru care nu

a răspuns notificării de a se prezenta la notariat.

S-a apreciat că în atare situație,

cum reclamanta a dovedit culpa pârâtei în mod nelegal instanța de fond a

respins acțiunea ca nefondată.

Reținând ca fiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 1020 C. civ., instanța ca o consecință a admiterii

apelului și a schimbării sentinței, a admis cererea așa cum a fost formulată.

În termen legal, împotriva acestei

decizii a introdus recurs pârâta, invocând ca motiv de casare dispozițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1322 și 1361 C. civ.

S-a solicitat admiterea recursului

modificarea deciziei, respingerea apelului și menținerea sentinței.

Deși motivul de recurs este sumar

dezvoltat, în esență recurenta susține, că în calitatea sa de vânzător nu putea

fi obligată să predea bunul imobil cu privire la care s-a încheiat promisiunea

de vânzare cumpărare, de îndată ce reclamanta intimată nu a plătit prețul

integral.

Procedând în acest fel instanța a

interpretat greșit dispozițiile art. 1322 C. civ., în raport de care

„vânzătorul nu este dator să predea bunul dacă cumpărătorul nu plătește prețul,

obligație instituită prin art. 1361 C. civ.

Critica este nefondată.

Între părți așa cum judicios a

reținut instanța de apel a intervenit o promisiune de vânzare cumpărare a

spațiului comercial în suprafață de 156 m

2

situat în Lupeni.

Conform acesteia obligația

cumpărătorului era de a plăti prețul stabilit prin consens, iar cea a

vânzătorului de a preda bunul.

În calea devolutivă a apelului,

analizând probele administrate instanța de apel a reținut că reclamanta a

achitat o parte semnificativă din preț, urmând ca suma integrală să fie plătită

la încheierea sub formă autentică a contractului de vânzare cumpărare, urmat de

predarea bunului.

Buna credință a intimatei

reclamante, privind încheierea acestui contract este întărită de notificarea

făcută vânzătoarei de a se prezenta la notariat pentru perfectarea în formă

autentică.

Refuzul reclamantei intimate, nu

poate fi justificat prin argumentul invocat și anume că nu i s-a achitat

întregul preț, fapt ce a dovedit culpa sa în neperfectarea contractului.

Numai în cazul în care pârâta

recurentă, se prezenta la notariat și nu i se plătea restul de preț, refuzul

său de a încheia contractul era justificat având fundament legal în textele

invocate, respectiv art. 1322 C. civ. și 1361 C. civ.

În atare situație cum culpa

recurentei pârâte, în neîncheierea contractului sub formă autentică a fost just

reținută de instanța de apel, aceasta pe cale de consecință a făcut o corectă

aplicare a dispoziției prevăzută de art. 1020 C. civ., astfel că decizia prin

care s-a admis apelul, cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii

acțiunii, este legală.

Așadar, față de cele ce preced și în

raport de faptul că în cauză nu s-au invocat motive de recurs de ordine publică

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC F.R. SA Deva, împotriva deciziei nr. 151/ A din 9

septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 2 martie 2006.