ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2555/2010

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată sub nr. 3282/97/2009 pe rolul

Tribunalului Hunedoara, la data de 1 iulie 2009, reclamantul Z.I. a chemat în

judecată pe pârâta SC S SRL, prin lichidator judiciar CI H.G., solicitând

instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că între părți a

intervenit la data de 23 octombrie 2008 un antecontract de vânzare-cumpărare cu

privire la imobilul situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în CF Deva,

compus din locuință P+M, și curte în suprafață de 308 mp; să se pronunțe o

hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în privința

acestui imobil.

Prin sentința nr. 2106/CA din 9

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Z.I. în

contradictoriu cu pârâta SC S SRL, reprezentată de lichidator judiciar CI H.G.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

La data de 23 octombrie 2008, între

reclamantul Z.I. și pârâta SC S SRL Hunedoara, s-a încheiat un antecontract de

vânzare-cumpărare având ca obiect - imobilul situat în Deva, județul Hunedoara,

înscris în CF Deva, compus din locuința familială P+M, curte, în suprafață

totală de 308 mp.

Prețul vânzării imobilului a fost

stabilit de comun acord, la suma de 550.000 RON, la data încheierii

antecontractului, reclamantul plătind suma de 150.000 RON, cu titlu de avans,

urmând ca diferența de 400.000 RON să se achite până la data de 23 aprilie

2009, inclusiv, ocazie cu care urma să se perfecteze și contractul de

vânzare-cumpărare.

La data de 25 noiembrie 2008, reclamantul

Z.I. a predat administratorului societății pârâte, în contul prețului,

„materiale produse” (uși de interior), în valoare de 120.000 RON, stabilind ca

diferența de 280.000 RON să se achite în aceleași împrejurări ca și cele de mai

sus.

In vederea executării

antecontractului, reclamantul Z.I. a notificat-o pe pârâtă, prin intermediul

BEJ B.E. din Deva, să se prezinte la data de 11 mai 2009, la BNP O.M. din Deva,

pentru perfectarea vânzării în formă autentică, așa cum s-a stabilit prin

antecontractul încheiat.

Pârâta nu a dat curs acestei

invitații, așa încât contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat nici până

în prezent.

S-a arătat că pentru admisibilitatea

unei acțiuni ce are ca obiect - pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

act autentic de vânzare-cumpărare, se cer îndeplinite, cumulativ, următoarele

condiții:

- existența unui antecontract

valabil încheiat;

- promitentul vânzător să fie

proprietarul bunului ce face obiectul antecontractului;

- refuzul uneia dintre părți de a

încheia în formă autentică actul de vânzare-cumpărare;

- executarea de către cealaltă

parte, a obligației asumate.

În speță, analizând condițiile sus

menționate, prima instanță a constatat că reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii integrale a obligației de plată a prețului (existând o diferență

de 280.000 RON neachitată nici în prezent) și nici dovada faptului că este gata

să-și îndeplinească această obligație (prin consemnarea la dispoziția instanței

și pe numele pârâtei, a diferenței de preț menționate).

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul Z.I. a declarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat,

solicitând să fie casată hotărârea atacată, iar pe fond să se constate că a

intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Deva, județul

Hunedoara și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare în privința imobilului arătat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

de apeluri comerciale al Secției comerciale a Curții de Apel Alba Iulia,

raportat la valoarea imobilului în litigiu.

A motivat reclamantul-apelant că,

raportat la art. 969 C. civ., promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare,

odată încheiată, dă naștere la drepturi și obligații ce se impun părților

precum legea, că îi este recunoscut creditorului dreptul de a apela la forța

coercitivă a statului pentru obținerea executării forțate a obligației, că

vânzarea-cumpărarea nu s-a finalizat din culpa exclusivă a pârâtei, care nu s-a

prezentat la notar, nici la data stabilită prin antecontract, unde urma să-i

achite diferența de preț și nici la data notificată prin executor, în vederea

întocmirii actului autentic de vânzare.

A invocat în drept dispozițiile art.

299 și urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinare, CI H.G., în

calitate de administrator judiciar al SC S SRL Hunedoara, a solicitat

respingerea apelului.

Prin decizia comercială nr. 2/A din 13

ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, a fost respins

apelul reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că prima instanță a procedat la respingerea

acțiunii, în principal, pe motivul neachitării în totalitate a prețului

convenit pentru cumpărarea imobilului, reținând că există o diferență de

280.000 RON neplătită, însă a enunțat și restul condițiilor, pe care nu le-a

mai analizat tocmai pentru neîndeplinirea cerinței referitoare la preț.

La primul și, de altfel, singurul

termen de judecată din apel, apelantul-reclamant a înțeles să se prevaleze de

contractul de cesiune a dreptului de creanță, din 18 octombrie 2008, încheiat

cu cedentul SC S.D.T.C. LTD susținând că i s-a cesionat suma de 67.700 euro (din

totalul înscris la masa credală a debitoarei SC S SRL -în faliment),

echivalentul a 280.000 RON, pe care cedentul-în calitate de creditor, ar fi

trebuit să o primească de la pârâta-debitoare SC S SRL, astfel că pârâta ar

urma să îi achite reclamantului Z.I. respectiva sumă și, astfel, operează

compensarea cu diferența de preț pentru cumpărarea imobilului.

Chiar dacă reclamantului i s-a cedat

o creanță în valoare de 280.000 RON față de pârâtă, sub rezerva respectării

procedurii notificării, aceasta nu echivalează cu îndeplinirea obligației de

plată integrală a prețului imobilului.

Apoi, antecontractul s-a perfectat

la 23 octombrie 2008 (dosar fond), iar față de pârâta-vânzătoare, la 23

decembrie 2008 s-a  deschis procedura insolvenței, prin încheierea nr. 1211/F

din 23 decembrie 2008 a judecătorului sindic din dosar nr. 8768/97/2008 al

Tribunalului Hunedoara.

În plus, ulterior, prin sentința nr.

541/F din 19 mai 2009, celor doi administratori li s-a ridicat dreptul de

administrare - de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile și de a

dispune de acestea - dosar apel.

Ca atare, reprezentanții societății,

chiar notificați cu privire la data de 11 mai 2009, în vederea perfectării

contractului autentic de vânzare-cumpărare la notar - dosar fond - ar fi fost

în imposibilitate să se prezinte.

În plus, este inadmisibilă

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de

vânzare-cumpărare cu privire la imobilul ce a format obiectul antecontractului,

câtă vreme imobilul face partea din averea pârâtei, iar față de aceasta s-a

deschis procedura insolvenței. Mai mult, imobilul este grevat și de o ipotecă

în favoarea B.C.R. pentru 2.868.914 RON (dosar fond - extras CF).

În consecință, pentru valorificarea

creanței sale, creditorul Z.I. mai avea deschisă doar calea depunerii unei

declarații de creanță în dosarul de insolvență, în vederea înscrierii în

tabelul de creanțe și pentru a putea participa la distribuire.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul Z.I. aducându-i următoarele critici:

cuprinde motivele pe care se sprijină, dar cuprinde și motive contradictorii și

străine de natura pricinii, în sensul că în mod greșit s-a reținut că, anterior

deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății pârâte, nu s-a realizat

acordul de voință în vederea înstrăinării imobilului în litigiu, și că prețul

nu a fost integral achitat.

Recurentul susține că a achitat

integral prețul deoarece, a plătit suma de 150.000 RON la data încheierii

antecontractului, suma de 120.000 RON prin predarea unor materiale și produse,

în contul prețului iar suma de 280.000 RON (echivalentul a 67.700 euro) a fost

cesionată de la SC S.D.T.C. LTD, astfel că a achitat integral prețul

imobilului.

Se mai susține de către recurent că

instanța de apel nu a respectat libertatea contractuală a părților de a încheia

orice contract doresc și că au fost încălcate dispozițiile art. 52 din Legea nr.

85/2006, potrivit cărora creditorul are dreptul de a cere compensarea creanței

sale cu cea debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în

materie de compensație legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii

insolvenței.

Recurentul mai susține că existența

ipotecii în favoarea B.C.R. nu făcea imposibilă înstrăinarea imobilului.

fost dată cu aplicarea greșită a legii respectiv a dispozițiilor art. 261 C.

proc. civ., deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile

părților.

Analizând decizia recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează.

Instanța de apel a motivat amplu și

pertinent respingerea apelului, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile

pentru a se constata intervenită vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în

litigiu.

Astfel, instanța de apel a reținut

în mod corect că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația corelativă din

antecontract și anume aceea de plată integrală a prețului, mai având de achitat

suma de 280.000 RON.

Nu pot fi reținute criticile

formulate de către reclamant cu privire la faptul că ar fi plătit și această

sumă, prin aceea că a cesionat suma de 280.000 RON (echivalentul a 67.700 euro)

de la creditoarea SC S.D.T.C. LTD și că în cauză ar opera prevederile art. 52

din Legea nr. 85/2006 și ale art. 1144 C. civ., privind compensarea legală.

Într-adevăr, potrivit art. 52 din

Legea nr. 85/2006 este permisă compensarea creanței unui creditor asupra

debitorului aflat în procedura insolvenței, cu cea a debitorului asupra sa, dar

trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1145 alin. (1) C. civ.

Astfel, ambele datorii trebuie să

aibă ca obiect sume de bani și trebuie să fie deopotrivă lichide și exigibile.

În cauza de față reclamantul

recurent nu a făcut dovada faptului că această creanță a sa este exigibilă, în

sensul că ea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei aflată în

insolvență și recunoscută de judecătorul sindic prin hotărâre judecătorească

rămasă irevocabilă, mai ales că la fil.18 din dosarul de apel se află o

contestație a cedentului SC S.D.T.C. LTD prin care estre contestată măsura

luată de administratorul judiciar al pârâtei, de respingere a înscrierii

creanței cedentului în tabelul creditorilor.

Prin urmare, se poate concluziona,

în mod clar, faptul că reclamantul recurent nu și-a îndeplinit integral obligația

de plată a prețului, astfel că nu poate pretinde ca partea cocontractantă să-și

îndeplinească, la rândul ei obligația de a se prezenta la notar pentru

încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare pentru

imobilul în litigiu și nici să pretindă pronunțarea unei hotărâri judecătorești

care să țină loc de act autentici de vânzare-cumpărare.

poate fi reținută, instanța de apel făcând o motivare amplă asupra motivelor de

apel, arătând, în mod detaliat considerentele care au condus-o la respingerea

apelului, astfel că au fost respectate dispozițiile art. 261 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul Z.I. împotriva deciziei comerciale nr. 2/A din 13

ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

1 iulie 2010.