ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4123/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4123/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7/2009 Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții N.E.C.M.A. , I.F.E. și R.A.T. în contradictoriu cu pârâtul D.C.G. și în consecință a constatat rezolvit actul juridic intitulat antecontract de vânzare- cumpărare încheiat între părți la data de 1 februarie 2008 precum și cel intitulat „Convenție" autentificat prin încheierea nr. 1368 din 30 aprilie 2008 de BNP „N. și Asociații" din București. A dispus radierea acestor acte din evidențele de carte funciară și a obligat pârâtul la plata sumei de 4999,03 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că părțile au încheiat o convenție care reprezintă legea lor, în condițiile art. 969 C. civ., prin care a fost stabilit un termen limită al convenției, care nu putea fi mai târziu de 30 aprilie 2008, care ulterior a fost prelungit cu 90 de zile, printr-un act subsecvent, intitulat „Convenție". Și acest termen a fost eludat, iar la notificările transmise de promitenții vânzători, pârâtul a cerut noi amânări, justificând alte motive decât cele care ar putea determina a prorogare legală a termenului din contract. Apreciind că pârâtul, prin pasivitatea sa evidentă, nu este de fapt interesat să mai achiziționeze proprietatea imobiliară din contract, instanța a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată.
Î mpotriva acestei sentințe a declarat apel paratul care solicitat schimbarea acesteia și respingerea acțiunii reclamanților. In expunerea de motive s-au invocat următoarele critici: instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția formulată la data de 17 decembrie 2008 referitoare la anularea ca netimbrată a acțiunii reclamanților, excepție invocată în baza art. 2 rap. la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, încălcând art. 261 pct. 5 C. proc. civ. La termenul din 3 decembrie 2008 instanța a pus în vedere reclamanților timbrarea la valoare a acțiunii lor, acordând termen pentru plata taxei de timbru, după ce la termenul din 29 octombrie 2008 instanța a admis cererea reclamanților referitoare la obligarea pârâtului la consemnarea prețului din contract, aspecte pe care instanța nu le-a consemnat în sentință, încălcând art. 261 pct. 3 C. proc.
civ. Sentința nu motivează respingerea probelor solicitate de pârât la termenul din 29 octombrie 2008 și nici motivele ce au reprezentat convingerea instanței în momentul în care a dispus respingerea probei cu înscrisuri și interogatoriu, solicitată de pârât. Sentința nu menționează cererile de recuzare depuse împotriva judecătorului I.M. la termenul din 29 octombrie 2008 și 17 decembrie 2008. Î n drept s-a invocat art. 296 C. proc. civ. Intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 180/ A/2009 a anulat ca netimbrat apelul.
In considerentele deciziei s-a reținut că având în vedere respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru apelantul avea obligația de a timbra apelul conform dispozițiilor date de instanță, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o până la termenul din 12 noiembrie 2009. De asemenea, apelantul avea posibilitatea de a solicita aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, referitoare la ajutorul public judiciar în materie civilă, respectiv putea cere reducerea, scutirea sau eșalonarea plății taxei de timbru, însă nu a formulat o astfel de cerere. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin. (2) dacă taxa nu a fost plătită în cuantum legal la momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Cererea de reexaminare a fost înregistrată la data de 22 octombrie 2009 și nu la data de 26 octombrie 2009, cum greșit a reținut instanța de apel în considerentele hotărârii recurate și drept urmare în mod greșit a fost apreciată ca tardiv introdusă. - Au fost încălcate prevederile art. 18 pct. 1 din Legea nr. 136/1997 în sensul că nu s-a precizat modul în care s-a stabilit cuantumul taxei de timbru.
- Nu constituie temei legal în ceea ce privește stabilirea taxei judiciare de timbru. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Î nalta Curte constată recursul nefondat în sensul considerentelor ce succed. Criticile formulate de recurent vizează modul de soluționare a cererii de reexaminare, precum și modalitatea prin care s-a stabilit cuantumul taxei de timbru în calea de atac a apelului. Încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare este irevocabilă și drept urmare cele dispuse prin această hotărâre intră în puterea lucrului judecat. Având în vedere că, cererea de reexaminare a fost formulată tardiv, aspect cunoscut de recurent și cu toate acestea nu a înțeles să achite taxa judiciară de timbru stabilită de instanță, în mod corect instanța de apel a dispus aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în sensul că a anulat cererea de apel ca netimbrată.
Mai mult, apelantul putea uza de dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008 cu privire la ajutorul public judiciar în materie civilă, având în vedere cuantumul mare al taxei de timbru care putea fi redus. Cum recurentul nu a dovedit existența unor motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul G.D.G. împotriva deciziei nr. 180 A din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Obligă pe reclamantul-pârât G.D.G. să plătească către N.E.C.M.A., suma de 3000 Ron cheltuieli de judecată către intimatele-reclamante I.F.E. și R.A.T. câte 1000 lei cheltuieli de judecata pentru fiecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.