ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4123/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7/2009

Tribunalul Hunedoara a admis

acțiunea civilă formulată de reclamanții N.E.C.M.A.

, I.F.E. și R.A.T. în contradictoriu cu pârâtul

D.C.G. și în consecință

a constatat rezolvit

actul juridic intitulat antecontract de vânzare-

cumpărare încheiat între părți la data de 1 februarie 2008 precum și

cel

intitulat „Convenție"

autentificat prin încheierea nr. 1368 din 30 aprilie

2008 de BNP „N. și Asociații" din București.

A dispus radierea

acestor acte din

evidențele de carte funciară și a obligat pârâtul la plata

sumei de

4999,03 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de

fond a reținut, în

esență,

că părțile au încheiat o convenție care reprezintă legea lor, în

condițiile art. 969 C. civ.,

prin care a fost stabilit un termen limită al

convenției, care nu putea fi mai târziu de 30

aprilie 2008, care ulterior a

fost

prelungit cu 90 de zile, printr-un act subsecvent, intitulat

„Convenție". Și acest termen a fost eludat,

iar la notificările transmise de promitenții vânzători, pârâtul a cerut noi

amânări, justificând alte

motive decât cele care ar putea determina a

prorogare legală a termenului din contract. Apreciind că pârâtul, prin

pasivitatea sa evidentă, nu este de fapt interesat să mai achiziționeze

proprietatea

imobiliară din contract, instanța a admis acțiunea

reclamanților așa cum a fost formulată.

Î

mpotriva acestei sentințe a

declarat apel paratul care solicitat

schimbarea acesteia și respingerea acțiunii

reclamanților.

In expunerea de motive s-au invocat următoarele

critici: instanța

nu s-a pronunțat cu

privire la excepția formulată la data de 17 decembrie 2008 referitoare la

anularea ca netimbrată a acțiunii

reclamanților,

excepție invocată în baza art. 2 rap. la art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, încălcând art. 261 pct. 5 C.

proc. civ.

La termenul din 3 decembrie 2008 instanța a pus în

vedere

reclamanților timbrarea la

valoare a acțiunii lor, acordând termen pentru plata taxei de timbru, după ce

la termenul din 29 octombrie

2008 instanța a

admis cererea reclamanților referitoare la obligarea pârâtului la consemnarea

prețului din contract, aspecte pe care instanța nu le-a consemnat în sentință,

încălcând art. 261 pct. 3 C. proc. civ.

Sentința nu motivează respingerea probelor

solicitate de pârât la

termenul din 29 octombrie 2008 și nici motivele ce au reprezentat

convingerea instanței în

momentul în care a dispus respingerea probei

cu înscrisuri și interogatoriu, solicitată de pârât.

Sentința nu menționează cererile de recuzare

depuse împotriva

judecătorului

I.M. la termenul din 29 octombrie 2008 și 17

decembrie 2008.

Î

n drept s-a invocat art. 296 C.

proc. civ.

Intimații-reclamanți

au depus la dosar întâmpinare prin care au

solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca

legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Curtea

de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 180/ A/2009 a anulat ca

netimbrat apelul.

In considerentele deciziei

s-a reținut că având în vedere

respingerea

cererii de reexaminare a taxei de timbru apelantul avea

obligația de a timbra apelul conform

dispozițiilor date de instanță,

obligație

pe care nu și-a îndeplinit-o până la termenul din 12 noiembrie 2009.

De asemenea, apelantul avea posibilitatea de a

solicita aplicarea

dispozițiilor

O.U.G. nr. 51/2008, referitoare la ajutorul public judiciar în materie civilă,

respectiv putea cere reducerea, scutirea sau eșalonarea plății taxei de timbru,

însă nu a formulat o astfel de cerere.

Potrivit

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de

timbru se plătesc anticipat, iar

potrivit art. 20 alin. (2) dacă taxa nu a fost

plătită în cuantum legal la momentul înregistrării

cererii, instanța va

pune în vedere

petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 prevede că neîndeplinirea

obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea

cererii.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul,

invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul

critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Cererea de reexaminare a fost

înregistrată la data de 22 octombrie 2009 și nu la data de 26 octombrie 2009,

cum greșit a

reținut instanța de apel în

considerentele hotărârii recurate și drept

urmare în mod greșit a fost apreciată ca tardiv introdusă.

- Au fost încălcate

prevederile art. 18 pct. 1 din Legea

nr.

136/1997 în sensul că nu s-a precizat modul în care s-a stabilit

cuantumul

taxei de timbru.

-

Nu constituie temei legal în ceea ce privește stabilirea taxei

judiciare

de timbru.

Examinând

criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Î

nalta Curte constată recursul

nefondat în sensul considerentelor ce

succed.

Criticile

formulate de recurent vizează modul de soluționare a cererii de reexaminare,

precum și modalitatea prin care s-a stabilit

cuantumul taxei de timbru în calea de atac a

apelului.

Încheierea

prin care s-a soluționat cererea de reexaminare este irevocabilă și drept

urmare cele dispuse prin această hotărâre intră în

puterea lucrului judecat.

Având în vedere că, cererea

de reexaminare a fost formulată

tardiv,

aspect cunoscut de recurent și cu toate acestea nu a înțeles să

achite

taxa judiciară de timbru stabilită de instanță, în mod corect

instanța de apel a dispus aplicarea dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în sensul că a anulat cererea de apel

ca netimbrată.

Mai

mult, apelantul putea uza de dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008

cu privire la ajutorul public

judiciar în materie civilă, având în vedere

cuantumul mare al taxei de timbru care putea fi

redus.

Cum recurentul nu a dovedit

existența unor motive de

nelegalitate a

hotărârii atacate, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat de

pârâtul G.D.G. împotriva deciziei nr. 180 A din 12 noiembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia.

Obligă pe reclamantul-pârât

G.D.G. să

plătească către N.E.C.M.A., suma

de 3000

Ron cheltuieli de judecată

către intimatele-reclamante I.F.E.

și R.A.T. câte 1000 lei cheltuieli de judecata

pentru fiecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iulie 2010.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.