ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 178/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă la 17 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C., D., E., F., G., H. și I., rezoluțiunea promisiunii bilaterale (antecontractului) de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/02.04.2008 de Biroul Notarului Public J., astfel cum a fost completată și modificată prin actele adiționale ulterioare, cu toate consecințele acestei sancțiuni; obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a sumei de 240.000 RON, actualizate până la momentul plății efective, reprezentând dublul avansului achitat, conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, din culpa lor exclusivă, rezultată din neîndeplinirea obligațiilor asumate în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au arătat că prețul vânzării a fost stabilit la suma de 400.000 RON, din care au achitat un avans de 100.000 RON.

De asemenea, au susținut că, la 2 iulie 2008, au achitat pârâtei F. suma de 20.000 RON, cu titlu de plată din prețul vânzării, în acest sens întocmindu-se înscrisul sub semnătură privată intitulat "Convenție încheiată azi, 02.07.2008, la contractul nr. x/02.04.2008"; prin actul adițional autentificat sub nr. x/01.07.2008 de Biroul Notarului Public J., s-a prelungit termenul pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, până la 31.12.2008, promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/2008 de același notar public fiind însușită și de pârâta H., în calitate de coproprietar al imobilului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 1020, art. 1021, art. 1066, art. 1083 și art. 1298 din C. civ. de la 1864 și art. 451-453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 340 din 11 aprilie 2018, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții G., C., prin tutore G., F., D., E., H., I., prin succesor, K. și L., vizând rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierea nr. 1841/02.04.2008 a Biroul Notarului Public J. și actele adiționale la aceasta.

A admis cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante C., D., E., F., G., H. și K., în calitate de succesoare a defunctului I., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B., care au fost obligați la plata integrală a prețului stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare și actele adiționalele la acesta, autentificate prin încheierea nr. 1841/02.04.2008 de BNP J., pentru imobilul teren înscris în CF x Livezeni, sub x nr. topo x, în suprafață de 2.952 mp.

A dispus obligarea reclamanților-pârâți să plătească pârâtelor-reclamante suma de 4.705 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și să achite în contul Ministerului de Justiție, suma de 3.205 RON, reprezentând diferența taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 485 din 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 340 din 11 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă.

A admis în parte cererea principală formulată de reclamanții-pârâți A. și B., în contradictoriu cu pârâtele-reclamante F., G., H., în nume propriu și în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. și K., în calitate de succesoare a defunctului I..

A dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/02.04.2008 de Biroul Notarului Public J., cât și a actelor adiționale încheiate cu privire la acesta.

A dispus obligarea pârâtelor-reclamante F., G., H., în nume propriu și în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. și K., în calitate de succesoare a defunctului I., să plătească reclamanților-pârâți A. și B. suma de 200.000 RON, reprezentând daune - interese.

A respins pretențiile formulate de reclamanții-pârâți A. și B. privind obligarea pârâtelor-reclamante F., G., H., în nume propriu și în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. și K., în calitate de succesoare a defunctului I., la plata sumei de 40.000 RON, cu titlu de daune - interese.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante F., G., H., în nume propriu și în calitate de succesoare ale defunctei C., D., E. și K., în calitate de succesoare a defunctului I., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B..

A dispus obligarea pârâtelor-reclamante F., G., H., în nume propriu și în calitate de succesori ai defunctei C., D., E. și K., în calitate de succesoare a defunctului I., să plătească reclamanților-pârâți A. și B. suma de 19.065, cheltuieli parțiale de judecată la fond și în apel.

În ceea ce privește cheltuielile cu ajutorul public judiciar acordat, reprezentând scutire taxă de timbru în sumă de 3.205 RON, a decis ca acestea să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele-reclamante K., în calitate de succesoare a defunctului I., F., G., H., D. și E. la 15 iulie 2019 (data depunerii la oficiul poștal).

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 1 august 2019, fiind repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 8.

Prin rezoluția din 7 august 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.

Cum cerința motivării recursului este prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, iar potrivit art. 489 alin. (1) din același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, raportorul opinează că recursul formulat în cauză poate fi apreciat ca fiind nul.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părțile nu a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 10 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepției nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Prin motivele de recurs invocate, recurentele au expus aspecte de ordin factual, cu privire la modalitatea în care a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, la starea de indiviziune în care se află suprafața de teren care a făcut obiectul acestuia, precum și la întinderea, vecinătățile și situația de carte funciară a acestuia, ce vizează situația de fapt reținută de instanța de apel.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentele nu au arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin indicarea unor dispozițiile legale care ar fi fost greșit interpretate sau aplicate de instanța de apel.

Prin urmare, fără a face referiri la soluția apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentele au nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea situației de fapt, astfel cum au procedat recurentele în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Reținând că recurentele nu au prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâții G., D., H., F., E. și K. împotriva deciziei nr. 485 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.