ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3447/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1826/ CA din 14 octombrie 2009 pronunțată în camera de consiliu, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei B.I.L. București formulată împotriva pârâtei SC C. SA Deva. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin hotărârea A.G.E.A. adoptată la data de 10 februarie 2009 acționarii SC C. SA prezenți la ședință au aprobat împuternicirea președintelui Consiliului de Administrație de a negocia și semna în numele și pe seama societății o tranzacție pentru a stinge litigiul ce face obiectul dosarului civil nr. 1023/57/2008 de pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, cu toate sau cu oricare dintre următoarele părți: N.M., N.E., SC K.R.

SCS, T.A., T.T.E., T.E., L.G., L.M.D., H.D., SC C. SA Deva, SC V.I. SA Petroșani, prin care SC V.I. SA să obțină recunoașterea valabilității contractului prin care a cumpărat de la SC C. SA imobilele înscrise în cartea funciară 1481/x Deva cu nr. top 3521-3534/64/1, nr. top.3521-3534/66/1, nr. top 3521-3534/19/1, astfel cum acestea sunt evidențiate în documentația cadastrală care a stat la baza înscrierilor din această carte funciară, precum și a contractului prin care a vândut aceste imobile către H.D., și a actelor subsecvente, respectiv cel prin care H.D. a vândut către L.G. și L.M.D. și cel prin care L.G. și L.M.D. au vândut către SC K.R. SCS. În cadrul tranzacției SC C. SA va recunoaște dreptul de proprietate al SC K.R.

SCS asupra acestor imobile și va renunța la toate drepturile și pretențiile pe care societatea le-ar putea afirma împotriva societății K. indiferent de natura și/sau izvorul lor, sau împotriva celorlalte părți ale tranzacției, care fie vizează Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public H.I., la data de 22 aprilie 2004, sub nr. 586, încheiat între SC K.R. SCS, dl. L.G. și d-na L.M.D. sau imobilele la care se referă contractul de vânzare-cumpărare, fie se află în conexiune cu acest contract ori cu aceste imobile, urmând ca în acest sens să încheie orice act juridic și să semneze orice document în vederea recunoașterii transmiterii ori retransmiterii proprietății imobilelor către SC K.R.

SCS. În vederea îndeplinirii acestui scop administratorul V. SA va putea îndeplini orice activitate și semna orice act necesar clarificării și rectificării situației de Carte Funciară a imobilelor menționate. În vederea îndeplinirii mandatului, administratorul va putea submandata orice altă persoană pentru semnarea actelor sau îndeplinirea oricăreia din activitățile menționate. Susținerea reclamantei privind anularea hotărârii, întrucât s-a dat cu încălcarea art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 și a art. 241 din Legea nr. 297/2004 a fost înlăturată și nu are temei legal.

Potrivit art. 153 22 Consiliul de Administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dată în condițiile art. 115, iar Legea nr. 297/2004, art. 241 dispune „actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor, imobilizate ale societății a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor”.

Din coroborarea acestor dispoziții legale și ținând seama de actele dosarului a rezultat că în speță adunarea generală a fost convocată pentru a se pronunța asupra mandatării președintelui Consiliului de Administrație de a încheia o tranzacție, conținutul acesteia fiind menționat în convocator. Mai mult, acționarii au beneficiat printre actele care au stat la baza adoptării hotărârii de un referat care justifică oportunitatea tranzacției prin urmare votul acordat a fost în totală cunoștință de cauză. Mandatul acordat președintelui Consiliului de Administrație reprezintă un mandat definit, cuprinzând o aprobare prealabilă pentru încheierea unei tranzacții în vederea stingerii unui litigiu. Din cuprinsul hotărârii a rezultat că A.G.E.A.

cu majoritate de voturi a aprobat primul punct de pe ordinea de zi, fiind menționare toate elementele necesare în vederea mandatării președintelui Consiliului de Administrație de a încheia o tranzacție în numele societății. Tranzacția fiind supusă în mod efectiv aprobării adunării generale, asociații votând în cunoștință de cauză, hotărârea cuprinzând conținutul tranzacției care este legală. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 4/ A din 22 ianuarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, păstrând aceiași motivare. Împotriva menționatei decizii, reclamanta B.I.L. CIPRU a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., art. 114, 132, 153 22 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și art. 241 din Legea nr. 297/2004, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificare deciziei, iar pe fond admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată și motivată. În criticile formulate recurenta reclamantă, a susținut în esență următoarele: Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legii comerciale în privința componentelor statutare ale organelor societății întrucât operațiunea mandatării Consiliului de Administrație de a încheia o tranzacție este interzisă de lege. Recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea pârâtei SC C. SA din 10 februarie 2009 reprezintă în fapt o împuternicire generală acordată administratorilor societății contrară dispozițiilor art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale și art. 241 din Legea nr. 297/2004.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că atribuția delegată de pârâtă (privind actele juridice de dispoziție), nu se află printre atribuțiile limitativ prevăzute de lege, de art. 114 din Legea nr. 31/1990 și nici printre atribuțiile limitativ prevăzute de lege care pot fi delegate în întregime de la adunarea generală extraordinară către administratori. Recurenta-reclamantă a depus la dosar și note scrise. Recursul reclamantei este nefondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea sau modificarea hotărârii în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prima critică a recurentei reclamante prin care a susținut încălcarea dispozițiilor art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004 întrucât s-ar fi dat un mandat general administratorilor societății este nefondată, avându-se în vedere că mandatul dat președintelui Consiliului de Administrație este un mandat special dat pentru o operațiune strict determinată, încheierea unei tranzacții reglementată expres atât în convocator, cât și în conținutul hotărârii A.G.E.A. din 10 februarie 2009 a acționarilor SC C. SA. Prin hotărârea A.G.E.A. a pârâtei SC C. SA din 10 februarie 2009 acționarii prezenți la ședință au aprobat încheierea unui act din categoria celor ce necesită aprobarea prealabilă reglementată de art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 și art. 241 din Legea nr. 297/2004.

Mandatul acordat președintelui Consiliului de Administrație reprezintă un mandat definit, cuprinzând o aprobare prealabilă pentru încheierea unei tranzacții în vederea stingerii unui litigiu. Din cuprinsul hotărârii rezultă că A.G.E.A. cu majoritate de voturi a aprobat primul punct de pe ordinea de zi, fiind menționate toate elementele necesare în vederea mandatării președintelui Consiliului de Administrație de a încheia o tranzacție în numele societății. Cum tranzacția a fost supusă în mod efectiv aprobării adunării generale, asociații votând în cunoștință de cauză, hotărârea A.G.E.A. cuprinzând conținutul tranzacției, este legală, cum de altfel a reținut și instanța de apel. Nefondată este și susținerea reclamantei în sensul că atribuția delegată nu se află printre cele limitative prevăzute de art. 114 din Legea nr. 31/1990, avându-se în vedere că prin hotărârea A.G.E.A.

din 10 februarie 2009 aceasta a aprobat mandatarea Consiliului de Administrație să încheie un act juridic determinat. Față de această situație, cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. CIPRU împotriva deciziei comerciale nr. 4/ A din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.