ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.04.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2013

HOTĂRÂRE
09.04.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2509/CA/2011 din 20

septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1937/97/2009 a fost admisă

acțiunea introdusă de reclamanta SC S.A. SA Deva (fosta D.S. SA) împotriva pârâtei

SC G.I. SA (fosta D.S. SA Pitești) și, în consecință, a fost obligată pârâta să

plătească reclamantei suma de 210.280 RON reprezentând contravaloare teren și

suma de 8.789,32 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Hunedoara a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 1937/97/2009 din 7 aprilie 2009, reclamanta SC S.A., a

chemat în judecată pe pârâta SC G.I. SA Pitești, solicitând obligarea pârâtei

la plata către reclamantă a sumei de 210.280 RON, reprezentând contravaloarea,

la data de 31 decembrie 2008, a suprafeței de teren intravilan de 8,028,88 mp,

lipsă din totalul de 23.192 mp, atestată prin certificatul din 23 noiembrie

1993, emis de Ministerul Industriilor, sumă pe care o solicită reactualizată cu

indicele de inflație până la data plății efective. S-au solicitat și cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate

s-a constatat în favoarea pârâtei dreptul de proprietate asupra suprafeței de

23.192 mp teren situat în Deva și care a fost inclus în patrimoniul inițial al

societății. Ulterior, a fost înființată SC D.S. SA și apoi, prin schimbarea de

denumire, SC S.A. SA, aceasta din urmă primind prin cesionare de acțiuni, întreg

pachetul de acțiuni deținute de SC D.S. SA Pitești și, ca atare, a devenit și

proprietara terenului înscris în titlul de proprietate.

A mai arătat că din

suprafața de 23.192 mp, inclusă în capital și transmisă de pârâtă, pentru o

suprafață de teren de 8.028,66 mp a fost reconstituit dreptul de proprietate

unei alte persoane prin hotărâre irevocabilă, astfel că reclamantei, deși i s-a

transmis întreaga suprafață din titlu, în realitate nu își poate intabula

dreptul de proprietate în cartea funciară, drept de proprietate dobândit prin

titlul de proprietate din 23 noiembrie 1993, parte din suprafața terenului, de

8.028,66 mp făcând parte din certificatul de moștenitor din 22 iulie 2002

eliberat de BNP O.A. numitei D.E. care, mai apoi, a fost transmis prin contractele

de vânzare-cumpărare din 22 iulie 2002, din 22 august 2002 și din 20 decembrie

2004, astfel că această suprafață, deși face parte din certificatul de

proprietate din 23 noiembrie 1993 eliberat de Ministerul Industriilor în

favoarea reclamantei, în realitate aparține unor terțe persoane ce au

dobândit-o prin acte juridice civile validate de instanțele de judecată.

Consideră reclamanta

că, din moment ce terenul adus ca aport la înființarea societății de către

pârâtă nu există în proprietatea fondatorului, aceasta este răspunzătoare

pentru contravaloarea terenului.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 219 alin. (1) și art. 30 alin. (1) din Legea nr.

31/1990.

Pârâta a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Hunedoara, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și

excepția prematurității introducerii cererii față de dispozițiile art. 720

1

nefondată.

În motivarea

excepțiilor pârâta a arătat că sediul pârâtei se află în județul Argeș, iar

contractul încheiat cu reclamanta a fost tot la sediul acesteia, din

Ștefănești, județul Argeș, astfel că în cauză competența aparține Tribunalului

Argeș.

Cu privire la prematuritatea

introducerii acțiunii s-a arătat că reclamanta, deși a comunicat invitația la

conciliere directă, nu a respectat termenul de 15 zile de la data primirii

actelor, dar privitor la prescripție, s-a susținut că a fost depășit termenul

legal de 3 ani de la data pronunțării hotărârii prin care reclamanta a fost

obligată la restituirea terenului ce face obiectul litigiului.

Prin Încheierea din

10 noiembrie 2009, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale, având

în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

competența aparține instanței în circumscripția căreia se află imobilul, precum

și dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., unde competența este dată de

locul plății obligației, celelalte excepții fiind unite cu fondul cauzei.

Prin notele scrise

depuse la data de 27 septembrie 2010, pârâta a invocat și excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, susținând că reclamanta nu a semnat

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, acesta fiind încheiat între pârâtă

și acționari - persoane fizice.

S-a respins excepția

prematurității introducerii acțiunii, față de considerentul arătat, că de la

data primirii notificării la conciliere, respectiv 27 februarie 2009, și până

la data fixată pentru aceasta, 13 martie 2009, au trecut doar 14 zile,

reținându-se că acest fapt nu poate atrage nulitatea concilierii deoarece nicio

dispoziție legală nu prevede vreo sancțiune pentru nerespectarea termenului

prevăzut de art. 720

1

alin. (3) C. proc. civ. și că dacă demersul

reclamantei ar fi rămas fără rezultat sau dacă pârâta ar fi invocat și dovedit

o vătămare se putea pune problema neîndeplinirii procedurii prealabile, ceea ce

nu este cazul în speță.

Și excepția

prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă, avându-se în vedere că

dreptul reclamantei la acțiune s-a născut la momentul pronunțării Deciziei

civile nr. 198/R, la data de 29 martie 2006, de Tribunalul Brașov, iar acțiunea

reclamantei a fost expediată conform ștampilei poștei la data de 27 martie

2009, deci, înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Cât privește

calitatea procesuală activă, s-a arătat că una dintre cerințele esențiale

instituite de lege pentru promovarea acțiunii în justiție presupune identitatea

între reclamant și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, în

cauză fiind probat interesul reclamantei în formularea acțiunii, ce urmărește

despăgubirea ei pentru partea din capitalul social subscris, dar pierdut

ulterior.

S-a arătat că, prin

acțiune, reclamanta a solicitat contravaloarea terenului ce i-a fost transmis

în proprietate și care în fapt nu-i mai aparține, or, în aceste condiții, nu se

poate reține că aceasta nu justifică legitimitate procesuală activă în prezenta

cauză.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:

Prin certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul

Industriilor la data de 23 noiembrie 1993, în conformitate cu H.G. nr.

834/1991, s-a constituit în favoarea SC D.S. SA Pitești (actualmente G.I. SA)

dreptul de proprietate asupra suprafeței de 23,192 mp teren intravilan situat

în Deva.

La data de 4

februarie 1994, adunarea generală a acționarilor D.S. SA Pitești (G.I. SA) a

hotărât constituirea SC D.S. SA Deva (actualmente SC S.A. SA), participând cu

un aport în natură la capitalul social al societății înființate în valoare de

584.258.575 RON. Din aportul în natură adus la capitalul social a făcut parte

și terenul pentru care obținuse dreptul de proprietate conform certificatului

de atestare a dreptului de proprietate din 23 noiembrie 1993, emis de

Ministerul Industriilor, în suprafață de 23.192 mp, în valoare de 85.283,265

Ulterior, parte din

terenul aportat în capitalul social al reclamantei a făcut obiectul unui litigiu

în Dosar nr. 4245/2002 al Judecătoriei Deva, determinat de faptul că prin

certificatul de moștenitor din 22 iulie 2002, emis de BNP O.A. din Deva, cota

de 1/14 parte din suprafață de 182.252 mp a fost dobândită de D.E., care a

înstrăinat-o, în parte, către terțe persoane prin contractele de

vânzare-cumpărare din 22 iulie 2002 și din 20 august 2002 de BNP O.A. către

Întrucât dobânditorii

terenului au ocupat suprafața corespunzătoare cotei cumpărate chiar în incinta

reclamantei, amenajând o stație PECO, aceasta a atacat cu acțiune în nulitate

atât certificatul de moștenitor, cât și contractele de vânzare-cumpărare,

acțiunea fiind admisă de Judecătoria Deva, prin Sentința civilă nr. 1113 din 4

martie 2005, pronunțată în Dosar nr. 4245/2002, dar în recurs, Tribunalul

Brașov, care a judecat cauza în urma strămutării, a admis recursul pârâților și

a respins acțiunea, Decizia nr. 198/R fiind pronunțată la data de 29 martie

prin Decizia nr. 763/R din 24 octombrie 2007, actele juridice încheiate

rămânând astfel valide.

Fața de actele civile

de înstrăinare a terenului aferent stației PECO, validate de instanța de

judecată, reclamanta a notificat pârâta, prin Notificarea nr. 86 din 25

februarie 2009, despre pierderea suprafeței de 3.028,68 mp din totalul de

23.192 mp, care a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, solicitându-i despăgubiri în sumă de 210.280 RON, pentru care a

încercat concilierea prealabilă anterior declanșării litigiului din prezenta

cauză.

Nefiind satisfăcute

pretențiile sale, reclamanta a formulat acțiunea în prezenta cauză, întemeiată

pe prevederile art. 29 alin. (1) și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

privind societățile comerciale.

Acțiunea acesteia s-a

reținut că este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 29

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, "fondatorii iau asupra lor consecințele

actelor și ale cheltuielilor necesare constituirii societății (...)", iar,

în conformitate cu art. 30 alin. (1), "fondatorii sunt solidar

răspunzători din momentul constituirii societății, față de societate și de

terți pentru subscrierea integrală a capitalului social și efectuarea

vărsămintelor stabilite de lege și de actul constitutiv și de existența

aporturilor în natură".

Având în vedere că

terenul din prezenta cauză, constituit ca aport la înființarea societății, de

pârâtă, ca și acționar fondator, nu există în proprietatea fondatorului, deși

l-a aportat în societate, fiind ocupat de stația PECO construită de

dobânditorii terenului ce au încheiat acte civile având ca obiect, în parte,

terenul aportat în capital, în cauză sunt aplicabile dispozițiile de mai sus

ale Legii nr. 31/1990, în conformitate cu care pârâta, în calitate de fondator,

răspunde pentru subscrierea integrală și existența aportului în natură.

Prin urmare, pârâta

răspunde pentru partea de capital aportată și pierdută ca efect al încheierii

unor acte civile de către adevăratul proprietar, fiind datoare a reîntregi

capitalul social al reclamantei cu valoarea suprafeței de teren pierdute,

astfel cum a fost prețuită prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Așa fiind, în temeiul

art. 29 alin. (1) și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acțiunea a fost

admisă și pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor în cuantum de 210.280

RON, reprezentând contravaloare teren.

Totodată, în

conformitate cu art. 274 C. proc. civ., s-au acordat și cheltuieli de judecată

în cuantum de 8.789,32 RON.

Prin Sentința nr.

2008/CA/2011 de completare a Hotărârii nr. 2509/CA/2011 s-a admis cererea

formulată de reclamanta SC S.A. SA Deva în contradictoriu cu pârâta SC G.I. SA

și, în consecință, s-a completat Hotărârea nr. 2509 din 20 septembrie 2011 în

sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 210.280 RON

actualizată cu rata inflației de la data de 30 decembrie 2008 până la data

plății efective.

Împotriva Sentinței

nr. 2509/CA/2011 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, a formulat apel pârâta SC

Intimata, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și respingerea

excepțiilor invocate în fața instanței de fond și în mod just respinse.

Prin Decizia civilă

nr. 32/2012 din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a

civilă, a admis apelul înaintat de pârâta SC G.I. SA Pitești împotriva

Sentinței nr. 2509/CA/2011 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, pe care a

schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepția de necompetență teritorială a

Tribunalului Hunedoara, invocată de pârâta SC G.I. SA Pitești, și a trimis

cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Comercial.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Că obiectul cererii

aflate în apel este o acțiune în pretenții, petitul constând în obligarea

pârâtei la plata sumei de 210.280 RON, ceea ce determină constatarea că nu ne

aflăm în fața unei acțiuni reale imobiliare pentru a fi incidente prevederile

art. 13 alin. (1) C. proc. civ., ci fiind în prezența unei acțiuni în pretenții

incidentale în cauză, situație prevăzută de art. 5 C. proc. civ., care

reglementează competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul

pârâtului, în speță pârâta fiind SC G.I. SA, s-a constatat competența

teritorială a Tribunalului Comercial Argeș.

Față de cele de mai

sus, Curtea a constatat că hotărârea în fond fiind dată de o instanță necompetentă,

este de prisos orice analiză a celorlalte excepții, cât și a fondului cauzei

și, făcând aplicabilitatea prevederilor art. 297 pct. (2) C. proc. civ., a

admis apelul, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului

Hunedoara invocată de apelanta SC G.I. SA și, în consecință, a trimis cauza

spre competentă soluționare, respectiv Tribunalului Comercial Argeș.

Împotriva Deciziei

civile nr. 32/2012 din 27 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC S.A. SA Deva,

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea

cauzei spre soluționarea apelului pe fond aceleiași instanțe.

În criticile

formulate, recurenta-reclamantă, după o prezentare a situației de fapt, a

susținut în esență următoarele:

Hotărârea recurată a

fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 5 și art. 13 alin. (1)

În acest sens

recurenta a susținut că litigiul în cauză poartă asupra valorii unui teren

situat în Deva, care a fost adus ca aport în natură de SC G.I. SA la

constituirea capitalului social al societății sale și că acesta privește

valoarea unui imobil, fiind evident faptul că în cauză nu poate fi vorba de o

competență teritorială alternativă, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.

13 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială exclusivă aparținând

Tribunalului Hunedoara, în circumscripția căruia se afla imobilul cum corect a reținut

instanța de fond.

Pe de altă parte, cum

obiectul acțiunii privește aportul în natură la capitalul social al SC S.A. SA

Deva la care pârâta s-a obligat prin actul constitutiv, acesta trebuia vărsat

integral la data constituirii acesteia la sediul societății din Deva.

Faptul că obiectul

acțiunii privește plata valorii imobilului pierdut care a fost adus ca aport la

capitalul social în urma revendicării lui, nu schimbă natura cauzei care este o

obligație comercială, al cărei loc de plată este Deva, conform art. 10 pct. 4

Analizând Decizia nr.

32/2012 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a

II-a civilă, în raport de criticile formulate, temeiurile de drept invocate,

ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că

recursul declarat de reclamanta SC S.A. SA Deva, este nefondat.

Potrivit art. 304

pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe.

Obiectul litigiului

dedus judecății îl constituie acțiunea în pretenții a reclamantei prin care a

cerut obligarea pârâtei SC G.I. SA la plata sumei de 210.280 RON, reprezentând

contravaloarea, la data de 31 decembrie 2008, a suprafeței de teren intravilan

de 8.028,88 mp, lipsa din totalul de 23.192 mp, atestată prin certificatul din

23 noiembrie 1993, emis de Ministerul Industriilor, adus ca aport în natură la

capitalul social al reclamantei, avându-se în vedere că acesta nu există în

proprietatea fondatorului.

În ce privește

stabilirea instanței competente teritorial în soluționarea litigiului dedus

judecății trebuie avut în vedere că în cauză, litigiul poartă asupra valorii

unui teren situat în Deva, care a constituit aportul în natură al SC G.I. SA la

constituirea capitalului social al reclamantei și câtă vreme privește valoarea

unui imobil, este evident că nu poate fi vorba de o competență teritorială

alternativă, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ.,

competența teritorială exclusivă aparținând Tribunalului Hunedoara, în

circumscripția căruia se află imobilul cum corect a reținut și instanța de

fond.

Prin urmare, instanța

de apel în mod greșit a reținut incidența prevederilor art. 297 alin. (2) C.

proc. civ., apreciind eronat că, în speță, competența de a judeca în primă

instanță prezentul litigiu ar aparține Tribunalului Comercial Argeș.

Așadar, pentru

considerentele arătate și constatând că decizia instanței de apel este greșită,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită

recursul declarat de reclamanta SC S.A. SA Deva, să caseze Decizia nr. 32/2012

din 27 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă,

și să trimită cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Admite recursul

declarat de reclamanta SC S.A. SA Deva.

Casează Decizia nr.

32/2012 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a

II-a civilă, și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-02-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2013
de 15,8283 ha, iar suprafața de teren cu care fost validată la Legea nr. 18/1991 este de 9,79 ha iar pe anexa 39, reclamanta și fratele său au fost validați cu suprafața de 14,8 ha, anexă ce prevede despăgubiri bănești. Suprafața totală a p
ÎCCJ 2010-06-02
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2048/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 606/C, pronunțată la data de 16 iunie 2009, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC
ÎCCJ 2005-05-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3300/2005
5110/2003 al Judecătoriei Deva, unde avea calitatea de pârât și unde a aflat de existența certificatului în discuție, prezenta acțiune este formulată în termenul legal și este admisibilă. Cum nici până în prezent, pârâta nu este intabulată
ÎCCJ 2008-06-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3696/2008
fectate de investiții sunt cele de 624 mp și, respectiv 440 mp; pârâta nu a dovedit că este o societate comercială cu capital integral privat, deoarece nu a precizat când s-a privatizat și în ce modalitate, de altfel, avea obligația să încu
ÎCCJ 2005-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4372/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la data de 20 martie 2003 la Judecătoria Pitești, reclamanții B.P., H.V., B.V., B.C., B.E., D.M., I.M.
Sursă