ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3300/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: F.I., în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Comerțului București și SC F. SA, a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 0008 din 30 octombrie 1992, în sensul excluderii terenului înscris în C.F. 909 Cristur, nr. top 360/1/2, în suprafață de 1534 mp și obligarea societății pârâte să-i predea terenul, cu radierea din C.F., a pârâtei. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 219 din 19 noiembrie 2004, a admis excepțiile formulate de pârâtă și a respins acțiunea.

S-a reținut că certificatul contestat a fost înregistrat în C.F., împrejurare de care reclamantul a luat la cunoștință la 4 iulie 2001, când acesta a încheiat act translativ de proprietate, cu privire la suprafața de 364 mp, pe care a vândut-o SC M. & C. SRL Hunedoara, ori acțiunea a fost introdusă peste termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990, astfel că este tardivă. Acțiunea este și inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile. Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere, spre soluționare, Judecătoriei Deva. Se arată că față de data chemării în judecată, în dosarul nr. 5110/2003 al Judecătoriei Deva, unde avea calitatea de pârât și unde a aflat de existența certificatului în discuție, prezenta acțiune este formulată în termenul legal și este admisibilă.

Cum nici până în prezent, pârâta nu este intabulată în foaia sa de proprietate, competența de soluționare a pricinii revine judecătoriei. Recursul este fondat, potrivit celor ce se vor arăta: Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Deva, sub nr. 5110/2003, reclamanta SC F. SA Deva, a chemat în judecată pe pârâții F.I. și SC M. & C. SRL Hunedoara și a solicitat să se constate nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1958/2001, cu privire la terenul în suprafață de 364 mp, înscris în C.F. nr. 909 Cristur, nr. top 360/1/2, să se dispună radierea dreptului de proprietate din C.F., înscris pe numele SC M. & C. SRL și să se restabilească situația de C.F.

S-a motivat cererea prin faptul că respectivul teren constituie proprietatea sa, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 0008/1992, emis de Ministerul Industriilor, este intabulat în C.F.; astfel tranzacția încheiată între părți s-a întocmit prin fraudarea legii. F.I. a formulat cerere neconvențională, prin care, în contradictoriu cu SC F. SA Deva și Ministerul Economiei și Comerțului, a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru 1534 mp teren înscris în C.F. 909 Cristur nr. top 360/1/2, radierea din C.F., a înscrierii dreptului de proprietate a pârâtei-reclamante și obligarea ei să-i predea în deplină proprietate și posesie, parcela din litigiu.

Judecătoria Deva, prin sentința nr. 1251 din 4 mai 2004, a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, competența de soluționare a cererii neconvenționale formulată de pârâtul-reclamant F.I. și a disjuns acțiunea principală, fixând termen pentru soluționare. Acțiunea disjunsă a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 6260/2004 și aici s-a pronunțat sentința nr. 219 din 19 noiembrie 2004, supusă controlului prin recursul de față. Cum despre certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamantul F.I. a aflat cu ocazia chemării sale în judecată, în dosarul nr. 5110/2003, al Judecătoriei Deva, greșit instanța a reținut excepțiile de tardivitate și de inadmisibilitate a acțiunii.

Mai mult, din examinarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuție, rezultă că SC F. SA este beneficiara unei suprafețe de teren de 34.958,50 m 2 , iar din extrasul de carte funciară rezultă că aceasta are intabulate doar parcelele 383, 384 și 356, în suprafață de 13.981 mp, ori în discuție este o altă parcelă - 360/1/2, în suprafață de 1534 mp. În consecință, se va admite recursul și se va casa sentința, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, conform art. 313 C. proc. civ., pentru soluționarea pe fond a cauzei. Cea de a doua critică din recurs privind necompetența curții de apel de a soluționa pricina, nu poate fi primită, pe de o altă parte, pentru că soluția de disjungere nu a fost atacată cu recurs în termenul legal și a devenit, astfel, irevocabilă, iar pe de altă parte, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este de competența instanței de contencios.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 219 din 19 noiembrie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.