ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtele

SC A.P. SRL Deva și SC C.A. SA București a solicitat constatarea nulității

absolute parțială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1373/2003,

de Notar Public S.E. și restabilirea situației anterioare încheierii actului

juridic atacat.

Prin sentința nr. 1067/CA/2008

din 21 mai 2008, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând că, pârâtele

au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a

cărui constatare a nulității se solicită și că nu s-a dovedit în cauză

îndeplinirea condiției prevăzute de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel

reclamanta

B.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 53/A/2009 din 10 iunie 2009, a respins

excepția tardivității apelului invocată de intimatele SC A.P. SRL Deva și SC C.A.

SA București.

A admis apelul

reclamantei B.M., schimbând sentința în sensul admiterii acțiunii și în

consecință: a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1373 din 5 iunie 2003 a Notarului Public S.E., în ceea ce privește imobilul-teren în suprafață de 266 mp și

construcție în suprafață de 140 mp. înscris inițial în CF 5205 Deva, nr. top

3552, 3553/10, 3552, 3553/11 și apoi, transcris în CF 5689/a/18 Deva, nr. top.

3556/X/l/2/3/a/l, identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit

de expert S.V. în dosar nr. 160/97/2005 (nr. vechi 4314/2005) al Tribunalului

Hunedoara cu nr. topo nou 3556/1/2/3/a/1/1.

A dispus stabilirea

situației anterioare de carte funciară, în sensul readucerii imobilului în

proprietatea pârâtei SC C.A. SA București și efectuării cuvenitelor mențiuni în

cartea funciară.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001 impun persoanelor juridice notificate obligația de a

indisponibiliza imobilele ce intră sub incidența legii speciale de restituire,

sancționând cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare încheiate cu

încălcarea obligației enunțate.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC C.A. SA BUCUREȘTI,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului

reclamantei și menținerea hotărârii instanței de fond.

La termenul de

dezbateri din 20 aprilie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art.

306 alin. (2) C. proc. civ. excepția necompetenței materiale a instanțelor

comerciale, în raport de natura litigiului ce face obiectul recursului.

Cum necompetența este

o excepție de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., cu aplicarea

dispozițiilor art. 137 (1) C. proc. civ., aceasta urmează a fi analizată cu

prioritate.

Din analiza actelor

dosarului se constată că prin acțiunea formulată de reclamantă s-a solicitat constatarea

nulității absolute parțială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat

sub nr. 1373/2003, de Notar Public S.E. și restabilirea situației anterioare

încheierii actului juridic atacat, motivat de împrejurarea că prin notificările

înregistrate sub nr. 310 din 13 august 2001 și sub nr. 330 din 13 august 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc B.A. Deva, aceasta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilului înscris în CF 5205 Deva, nr. top.3552,3553/10,

3552,3553/11, compus din teren în suprafață tabulară de 1600 mp și construcție

cu destinația casă de locuit.

Astfel fiind, se

constată că litigiul examinat nu are caracter comercial, el nevizând acte sau

fapte de comerț, iar din temeiul de drept invocat de reclamantă, Legea nr. 10/2001,

se constată incidența legii speciale de restituire, aspect ce vizează

caracterul civil al litigiului de față, soluționarea acestuia fiind de

competența instanțelor civile.

Față de aceasta,

Înalta Curte urmează să admită recursul, constatând că decizia recurată este

dată cu încălcarea competenței instanțelor civile și făcând aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., o va casa, și în

consecință, va admite apelul reclamantei împotriva sentinței instanței de fond,

pe care o va anula și va trimite cauza spre soluționare, potrivit art. 2 pct. 1

C. proc. civ., Tribunalului Hunedoara, ca instanță civilă.

Cererea

intimatei-reclamante B.M. pentru acordarea cheltuielilor de judecată, formulată

în temeiul art. 274 C. proc. civ., se va respinge, urmând ca acestea să se

acorde după soluționarea pe fond a cauzei, atunci când se va stabili și culpa

procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta SC C.A. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 53/A/2009 din 10 iunie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o

casează și în consecință:

Admite apelul

reclamantei împotriva sentinței nr. 1067/CA/2008 din 21 mai 2008 pronunțată de

Tribunalul Hunedoare, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

pe care o anulează și trimite cauza spre soluționare Tribunalului Hunedoara, ca

instanță civilă.

Respinge cererea de

cheltuieli de judecată formulată de intimata-reclamantă Bota Maria.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2010.