ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtele SC A.P. SRL Deva și SC C.A. SA București a solicitat constatarea nulității absolute parțială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1373/2003, de Notar Public S.E. și restabilirea situației anterioare încheierii actului juridic atacat. Prin sentința nr. 1067/CA/2008 din 21 mai 2008, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând că, pârâtele au fost de bună-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui constatare a nulității se solicită și că nu s-a dovedit în cauză îndeplinirea condiției prevăzute de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 53/A/2009 din 10 iunie 2009, a respins excepția tardivității apelului invocată de intimatele SC A.P. SRL Deva și SC C.A. SA București. A admis apelul reclamantei B.M., schimbând sentința în sensul admiterii acțiunii și în consecință: a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1373 din 5 iunie 2003 a Notarului Public S.E., în ceea ce privește imobilul-teren în suprafață de 266 mp și construcție în suprafață de 140 mp. înscris inițial în CF 5205 Deva, nr. top 3552, 3553/10, 3552, 3553/11 și apoi, transcris în CF 5689/a/18 Deva, nr. top.

3556/X/l/2/3/a/l, identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert S.V. în dosar nr. 160/97/2005 (nr. vechi 4314/2005) al Tribunalului Hunedoara cu nr. topo nou 3556/1/2/3/a/1/1. A dispus stabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul readucerii imobilului în proprietatea pârâtei SC C.A. SA București și efectuării cuvenitelor mențiuni în cartea funciară. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 impun persoanelor juridice notificate obligația de a indisponibiliza imobilele ce intră sub incidența legii speciale de restituire, sancționând cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea obligației enunțate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC C.A. SA BUCUREȘTI, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerea hotărârii instanței de fond. La termenul de dezbateri din 20 aprilie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, în raport de natura litigiului ce face obiectul recursului. Cum necompetența este o excepție de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 137 (1) C. proc. civ., aceasta urmează a fi analizată cu prioritate.

Din analiza actelor dosarului se constată că prin acțiunea formulată de reclamantă s-a solicitat constatarea nulității absolute parțială a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1373/2003, de Notar Public S.E. și restabilirea situației anterioare încheierii actului juridic atacat, motivat de împrejurarea că prin notificările înregistrate sub nr. 310 din 13 august 2001 și sub nr. 330 din 13 august 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc B.A. Deva, aceasta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului înscris în CF 5205 Deva, nr. top.3552,3553/10, 3552,3553/11, compus din teren în suprafață tabulară de 1600 mp și construcție cu destinația casă de locuit.

Astfel fiind, se constată că litigiul examinat nu are caracter comercial, el nevizând acte sau fapte de comerț, iar din temeiul de drept invocat de reclamantă, Legea nr. 10/2001, se constată incidența legii speciale de restituire, aspect ce vizează caracterul civil al litigiului de față, soluționarea acestuia fiind de competența instanțelor civile. Față de aceasta, Înalta Curte urmează să admită recursul, constatând că decizia recurată este dată cu încălcarea competenței instanțelor civile și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., o va casa, și în consecință, va admite apelul reclamantei împotriva sentinței instanței de fond, pe care o va anula și va trimite cauza spre soluționare, potrivit art. 2 pct. 1 C. proc.

civ., Tribunalului Hunedoara, ca instanță civilă. Cererea intimatei-reclamante B.M. pentru acordarea cheltuielilor de judecată, formulată în temeiul art. 274 C. proc. civ., se va respinge, urmând ca acestea să se acorde după soluționarea pe fond a cauzei, atunci când se va stabili și culpa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.A. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 53/A/2009 din 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o casează și în consecință: Admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 1067/CA/2008 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoare, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o anulează și trimite cauza spre soluționare Tribunalului Hunedoara, ca instanță civilă. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-reclamantă Bota Maria. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.