ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1188/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2109/CA/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 76645/2003 a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta C.D. împotriva pârâților S.A.R. A. SA, SC V. SA Deva, M.E., M.L.D., P.M., P.D., D.E., D.C., L.G.N., L.L., B.C., B.I., B.O., B.L., O.A., O.G., S.A., M.E., M.N., P.G.V., B.A., B.S., S.C., G.L., G.M., M.I., O.A.B.Ș., B.G., I.E., I.R.V., S:V.D., A.A., P.L.N., P.T., P.V., B.E., B.R., D.M., P.M., S.V., S.E., P.G., M.D., M.M., M.T., O.V.O.M., H.S., H.V.T.L., T.A., D.O., P.M., D.D., G.Z., M.P., P.D. și G.M.

pentru constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. a SC V. SA Deva din 27 martie 1999 și 17 aprilie 1999 și a contractelor de vânzare – cumpărare încheiate ca operațiuni de aducere la îndeplinire a hotărârilor A.G.A., radierea înscrisurilor în C.F. și restabilirea situației anterioare de C.F. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții V.A., M.P., M.A. și SC C.C. SRL împotriva acelorași pârâți pentru anularea contractelor de vânzare cumpărare a spațiilor comerciale situate în Deva Bulevardul Decebal, radierea înscrierilor în C.F. și repunerea în situația anterioară de C.F. În baza art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la acțiunea în constatarea nulității absolute formulată de reclamanții T.L., G.E., M.V.

și SC C.C. SRL Deva și a fost obligată reclamanta la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 156.567.400 lei către pârâții SC V. SA Deva, M.E., M.L.D., P.G., P.I., B.E., B.C., M.E., M.N., A.A., A.M., S.V., S.C.O., P.I.E., I.R.V., B.Ș., B.G., P.L.N., M.I., B.I.A., B.L., B.T., P.V., B.E., B.R., S.A., L.G., L.L., D.M., P.M., S.V. și S.E., câte 4.000.000 lei pentru pârâții M.M., O.V. și M.D. și 6.000.000 lei în favoarea pârâtei H.S. Pentru a se pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că la data de 27 martie 1999 a fost adoptată hotărârea A.G.A. de la SC V. SA, prin care s-a aprobat bilanțul pe anul 1998, repartizarea profitului și vânzarea activelor către acționari la valoarea contabilă, iar prin hotărârea A.G.A.

din 17 aprilie 1999 s-a confirmat vânzarea de active către acționari la valoarea contabilă din bilanțul pe anul 1998, cu îmbunătățirile aduse hotărâri care au fost temei pentru încheierea contractelor de vânzare a spațiilor comerciale în litigiu. S-a apreciat că instanța supremă prin decizia nr. 3403 din 1 iunie 2001 pronunțată în dosarul nr. 2384/2000 a constatat irevocabil legalitatea hotărârii A.G.A. din 27 martie 2999, iar reclamanta nu a justificat vreun interes privitor la contractele de vânzare cumpărare către acționari, nefiind prejudiciată. Apelul reclamantei C.D., împotriva sentinței menționate, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 103 din 11 mai 2005, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimate.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că susținerea privind nemotivarea sentinței este de respins, instanța analizând susținerile reclamantei. Că, hotărârile A.G.A. din 27 martie 1999 și din 17 aprilie 1999 au făcut obiectul altei acțiuni, formulate de reclamantă, respinsă ca nefondată, soluție confirmată de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 3403/2001, instanța reținând că au fost respectate condițiile de formă și de fond prevăzute de Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C.D. a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 6 – 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici: 1. s-au încălcat dispozițiile legale cu privire la citarea pârâților P.I. și A.M. 2. au fost nesocotite prevederile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., sentința instanței de fond nefiind pronunțată în contradictoriu cu pârâții P.I., A.M., P.D. și D.M., iar decizia pronunțată în apel nu cuprinde numele, domiciliul și calitatea pârâților M.C.B. și M.C.N. introduși în calitate de moștenitori. 3 greșit instanța de apel reține ca nefondată critica privind nemotivarea sentinței nr. 2109/2004, întrucât, cererea a avut mai multe capete: constatarea nulității hotărârii A.G.A. din 27 martie 1999 și din 17 aprilie 1999, anularea contractelor de vânzare – cumpărare, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare radierea înscrisurilor din C.F. și restabilirea situației anterioare. Ori, nu s-au motivat fiecare din aceste capete de cerere.

4. instanțele nu s-au pronunțat asupra motivelor de nulitate absolută a hotărârilor A.G.A. din 27 martie 1999 și 17 aprilie 1999, care au încălcat norme imperative ele legii, sancțiunea fiind nulitatea absolută. Astfel, înstrăinarea activelor s-a făcut fără majorarea în prealabil a capitalului social cu valoarea terenurilor obținute conform H.G. nr. 834/1991, deci statul român prin F.P.S. era acționar și avea dreptul să participe la adunările generale, deci a fost lezat un interes general, nu particular. 5. SC V. SA prin hotărârea A.G.A. din 27 martie 1999, prin care acționarii au hotărât vânzarea de active, a încălcat contractul încheiat cu F.P.S., prin care s-a obligat să nu vândă o perioadă de 8 ani activele societății din anexa la contract, și să nu modifice, tot pe aceiași perioadă obiectul principal de activitate.

6. nu s-au respectat prevederile art. 117 alin. (3) și (7) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea A.G.A. în sensul că publicarea în M. Of. s-a făcut la 3 mai 1999, după ce A.G.A. a avut loc la 17 aprilie 1999, iar anunțul nu individualizează activele, dacă fac sau nu parte din capitalul social. 7. hotărârile A.G.A. atacate, au încălcat prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990, întrucât acționarii au votat și au aprobat vânzarea spațiilor comerciale către ei înșiși, iar procesele verbale sunt semnate de acționarii administratori, ce sunt și beneficiari ai actelor de înstrăinare. 8. prețul de vânzare a fost neserios, cu mult sub valoarea reală a bunurilor. 9. greșit au fost admise cheltuielile de judecată cerute de intimați la fond numai în sarcina sa, cât timp acțiunea a fost formulată de 8 părți, iar renunțarea la judecată a reclamanților T.L., G.E., M.V.

și SC C.C. SRL Deva, a intervenit după primul termen de judecată. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, în recurs, se rețin următoarele: Neregularitățile invocate de recurentă privind citarea intimatelor în apel nu pot fi primite. Potrivit art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neîndeplinirea unor acte de procedură se acoperă dacă partea nu le-a invocat până la prima zi de înfățișare. Această nulitate relativă poate fi invocată numai de partea vătămată, protejată prin dispozițiile legale privind citarea, astfel că, fără temei, reclamanta a invocat neregularități în citarea unor intimate pârâte, neregularități care de altfel nu sunt regăsite în actele dosarului. Astfel, prin încheierea de ședință din 4 martie 2005, instanța de apel a dispus introducerea în cauză, în calitate de moștenitori ai pârâtului M.N., decedat, pe M.E., M.C.B.

și M.C.N., toți reprezentați de avocat S.V. În ceea ce privesc intimații, P.I. și A.M., aceștia au fost reprezentați, de asemenea prin avocat, astfel că, aceste părți nu au invocat vicii de procedură. Critica recurentei în sensul nemotivării sentinței de către instanța de fond, a fost respinsă întemeiat de Curtea de Apel întrucât nu constituie motiv de desființare a unei hotărâri, faptul că nu s-a răspuns separat, la fiecare din cererile petentei, dacă soluția a fost motivată în întregul său și a fost convingătoare. Nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile recurentei privind nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. din 27 martie 1999 și 17 aprilie 1999. Criticile privind nemajorarea capitalului social cu valoarea terenului, obligația asumată de SC V. SA față de F.P.S.

de a nu înstrăina activele și de a nu modifica obiectul principal de activitate, nu sunt motive de nulitate absolută. Nu se invocă de recurentă încălcarea unor dispoziții legale imperative care ocrotesc un interes general sancționată cu nulitatea absolută. Nerespectarea unor dispoziții legale invocate de recurentă, lipsa sau depășirea puterilor conferite administratorilor persoane juridice, pot determina o nulitate relativă, care, potrivit art. 952 C. civ., poate fi pretinsă și opusă doar de către partea interesată. Recurenta nu a făcut dovada interesului în invocarea anulării contractelor de vânzare - cumpărare a activelor către intimați întrucât, valoarea activelor înstrăinate a revenit SC V. SA.

SC V. SA a făcut reclamantei mai multe oferte pentru cumpărarea de spații comerciale în raport de valoarea acțiunilor deținute, dar recurenta nu a dat urmare acestor oferte. Beneficiarii contractelor de vânzare – cumpărare active sunt acționarii societății, astfel cum s-a hotărât în A.G.A. din 27 martie 1999 și 17 aprilie 1999, iar valoarea de înstrăinare a fost stabilită de comun acord, SC V. SA fiind societate privată, prin cumpărarea acțiunilor F.P.S. și F.P.S. de către acționari, astfel că fără temei se susține fraudarea interesului general ca motiv de nulitate absolută. În acest sens, organele M.F., prin procesul verbal din 15 martie 2001, urmare verificărilor efectuate la SC V. SA au concluzionat că prin vânzările efectuate s-au respectat dispozițiile legale, iar statul nu a fost prejudiciat, întrucât au fost achitate obligațiile financiare.

În ce privește respectarea termenului de întrunire A.G.A. după 15 zile de la publicarea convocării în M. Of., prin invocarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, este de reținut că la 5 mai 1999 s-a publicat hotărârea A.G.A. din 27 mai 1999, care s-a ținut în condiții de legalitate. De altfel, reclamanta recurentă printr-o altă acțiune a cerut anularea hotărârilor A.G.A. din 27 martie 1999 și 17 aprilie 1999, acțiune respinsă. În acel dosar prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 3403 din 1 iunie 2001, care a confirmat hotărârea instanței de apel, s-a reținut legalitatea hotărârilor A.G.A. invocate. Critica recurentei privitoare la încălcarea de către administratori a art. 126 din Legea nr. 31/1990, prin faptul că au votat și au aprobat vânzarea spațiilor comerciale, fiind chiar beneficiari ai unor acte de înstrăinare nu poate duce la nulitatea contractelor.

Dispoziția legală invocată se referă la descărcarea gestiunii administratorilor ori, înstrăinarea a fost determinată de calitatea de acționari și a fost aprobată de A.G.A. Nu poate fi primită nici critica privitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța fiind în măsură să aprecieze că acestea, revin în sarcina reclamantei, prin renunțarea la judecată a celorlalți reclamanți. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimate, conform dovezilor din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva deciziei nr. 103 din 11 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă C.D. către intimații-pârâți la plata cheltuielilor de judecată după cum urmează: SC V. SA Deva 300 RON; M.E. și M.L.D. 300 RON; D.O. și D.D. 300 RON; P.I. și P.G.V. 300 RON; B.E. și B.C. 300 RON; M.E., M.C.B. și M.C.N. 300 RON; A.A. și A.M. 300 RON; G.M. și G.Z. 300 RON; S.V.D. 300 RON; S.O.C. 300 RON; P.M. și P.D. 300 RON; O.A. 300 RON; G.L. și G.M. 300 RON; I.E. și I.R.V. 300 RON; B.Ș. și B.G. 300 RON; P.L.N. 300 RON; M.I. 300 RON; B.L. și B.I.A. 300 RON; B.C. și B.I. 300 RON; O.A. și O.G. 300 RON; B.A. și B.S. 300 RON; P.V.

și P.T. 300 RON; B.R. și B.E. 300 RON; S.A.R.M. 300 RON; L.L. și L.G. 300 RON; P.M. 300 RON; S.E. și S.V. 100 RON; P.G. și P.D. 300 RON; D.M. 300 RON și M.D.E. 1200 RON. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.