ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 794/2007

HOTĂRÂRE
21.02.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 794/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 650/

CA din 22 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și

de contencios administrativ, s-a respins acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC H. SA Deva în contradictoriu cu pârâta SC T.E. SRL Mintia pentru

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 122 din 4

decembrie 2002 și restabilirea situației anterioare.

Prin aceiași hotărâre s-a

luat act de renunțarea reclamantei la judecată împotriva pârâtului P.D.

Reclamanta a formulat apel

solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost

precizată.

Prin decizia civilă nr. 56/ A

din 7 aprilie 2006, Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a luat act de renunțarea la judecata apelului.

Ca urmare, reclamanta a

formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 - 9 C. proc. civ.,

raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleași instanțe.

A motivat că T.A. în

calitatea sa de administrator unic nu putea renunța la judecata apelului, în

mod valabil, în condițiile în care s-a formulat recurs împotriva încheierii nr.

3502/2006 a judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Hunedoara cât și a hotărârii care a stat la baza acestei

încheieri, privind desemnarea acestuia ca administrator unic, conducerea societății

pe acțiuni neputând reveni potrivit legii decât unui Consiliu de administrație,

iar administratorul avea un interes direct și contrar intereselor societății,

în sensul renunțării la judecată așa cum s-a dovedit, fiind și administratorul

pârâtei SC T.E. SRL încât, în mod greșit, instanța de apel nu a dispus

suspendarea judecății apelului până la soluționarea acestor cauze, fiind

întrunite dispozițiile art. 244 C. proc. civ.

Pe fond, a arătat că sunt întrunite

condițiile art. 948 C. civ., lipsind consimțământul vânzătoarei, în speță,

societatea comercială reclamantă, iar prețul devizoriu a fost dovedit cu

expertiza efectuată.

Analizând recursul se

găsește fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea de mențiuni nr.

9268 din 14 martie 2006 făcută de numitul T.A., s-a emis încheierea nr. 3502

din 20 martie 2006 de numire a acestuia ca administrator unic al SC H. SA. În

această calitate, la ședința de judecată din 7 aprilie 2006, sus numitul, în

numele societății comerciale reclamantă, a renunțat la judecata apelului

formulat de vechiul consiliu de administrație, instanța de apel luând act de

această renunțare deși, la data respectivă, încheierea judecătorului delegat și

hotărârea care au stat la baza acesteia fuseseră atacate în justiție

Prin urmare, administratorul

societății se află în conflict de interese reprezentând în cadrul mandatului

general atât interesele societății reclamante cât și pe cele ale societății

pârâte, ori, în aceste condiții trebuia să prezinte o procură specială, mandatul

general de care s-a prevalat administratorul nefiind suficient pentru

îndeplinirea acelor acte procesuale care conțin elementul de dispoziție, cum

este renunțarea.

Așa fiind, criticile

formulate care se subsumează doar motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., sunt fondate încât, având în vedere și dispozițiile art. 314 C.

proc. civ., constatând, totodată, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

apelului iar criticile, pe fond, nu pot fi analizate omisso medio, în recurs,

se va casa hotărârea și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC H. SA Deva împotriva deciziei nr. 56 din 7 aprilie 2006 a Curții

de Apel Alba – Iulia, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 21 februarie 2007.

Sursă