ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta C.G. a chemat în judecată pe pârâții: Statul Român reprezentat prin Consiliul Municipal Deva, Ministerul Finanțelor Publice București, SC A. SA, SC C. SA, SC E. SA, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice - „T.E.” - Sucursala de Transport Timișoara, SC U.C. SA Deva, SC S.V. SRL Deva, SC C.E. SRL Deva, SC F.R. SA Deva, persoanele fizice H.G., C.C., B.G., M.V., D.M., C.H., N.M., J.V., J.M., U.R., D.E., B.I., C.C., M.L., B.G., H.P., H.M., H.D., C.D. și P.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea intabulărilor privind pe pârâții menționați, asupra imobilelor pe care le dețin, dispunând restabilirea situației anterioare și reintabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.

La data de 11 aprilie 2002, reclamanta a solicitat să-i fie recunosc dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, să-i fie restituite aceste imobile, precum și folosul de care a fost lipsită din 15 august 2001 și până la preluarea în posesie, precum și la obligarea pârâților persoane fizice la plata unei chirii începând cu data de 15 august 2001 și până la ridicarea garajelor pe care aceștia le dețin. La data de 16 mai 2002, reclamanta a depus o completare de acțiune și a chemat în judecată și pe pârâții: Spitalul Județean Hunedoara, SC M., SC U.C. și SC M. SA, solicitând obligarea acestora să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară. La data de 6 noiembrie 2002, reclamanta a depus o nouă precizare de acțiune prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor în măsura în care această restituire este posibilă, în condițiile Legii nr. 10/2001, sau prin dezdăunare.

Prin aceeași precizare de acțiune, reclamanta a solicitat disjungerea cererii față de pârâta SC U.C. SRL. Acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC U.C. SRL, disjunsă din dosar nr. 3468/2002, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. de dosar 9959 din 15 noiembrie 2002, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 986/2003. Prin sentința civilă nr. 987/2003 pronunțată în dosarul nr. 3468/2002, Tribunalul Hunedoara a respins atât acțiunea reclamantei, cât și cererile de chemare în garanție formulate de pârâți, reținând, în esență, că în speță sunt incidente disp. art. 8 din Legea nr. 10/20011. Prin sentința civilă nr. 986/2003 pronunțată în dosar nr. 9959/2003 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților din acel dosar, respectiv SC U.C.

SA, Consiliul Local Deva și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reținând că terenul solicitat de reclamantă cu nr. top 3535/x/b/b provine din CF 2384 Deva și nu corespunde cu poziția topografică a terenului vestiar-ștrand aflat în administrarea pârâtei SC U.C. SA Deva. Împotriva sentințelor nr. 987/2003 și 986/2003 a declarat apel reclamanta care a criticat cele două sentințe, arătând că terenurile solicitate nu au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, ci ele fac obiectul Legii nr. 10/2001 și trebuie restituite în temeiul acestei din urmă legi. Prin decizia civilă nr. 172/A/2006 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de reclamantă împotriva sentințelor nr. 987/2003 și 986/2003, a schimbat în tot sentințele și, rejudecând cauza, a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Municipal Deva, SC A. SA Deva, SC U.C.

SA Deva, SC S.V. SRL Deva, SC C.E. SRL Deva prin lichidator SC F.R. SA Deva, Spitalul Județean Hunedoara, SC M. SA Deva, SC M. SA Deva, SC D. SA prin lichidator, obligând acești pârâți să emită dispoziții prin care să soluționeze notificările reclamantei conform Legii nr. 10/2001. Prin aceeași hotărâre a fost anulată decizia nr. 136/2003 emisă de Directorul General al C.N.T.E.E. T.E. București și a fost obligată pârâta SC E.B. SA Timișoara să emită decizie de restituire în natură pentru suprafața de 6150 mp. A fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâților SC C. SA, SC K. SA București, Ministerul Finanțelor Publice, S.I.S.E. E. Banat SA, C.N.T.E. T.E. Timișoara, F.D.F.E.E. E. Banat SA și cererile de chemare în garanție.

Împotriva deciziei nr. 172/A/2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs atât reclamanta, prin moștenitor N.M. în calitate de fiică a defunctei C.G., cât și pârâții SC A. SA Deva, SC S. SRL Deva, SC F.R. SA, Consiliul Local Deva, Spitalul Județean Deva, SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.E.” Banat SA Prin decizia nr. 7178 din 1 iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursurile declarate de reclamantă, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă împotriva sentințelor nr. 987/2003 și 986/2003 pronunțate de Tribunalul Hunedoara. Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte a reținut, în esență, că instanța de apel nu a soluționat toate capetele de cerere din acțiunea reclamantei, fiind încălcate astfel disp.

art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Pe parcursul soluționării recursului de către Înalta Curte, a fost prezentat contractul de tranzacție autentificat sub nr. 295/2009 încheiat între reclamanta N.M. și pârâții SC C. SA Deva și SC K. SCS., contract de care instanța de recurs a luat act și l-a consfințit în temeiul art. 1704-1711 C. civ. și art. 271-272 C. proc. civ. Având în vedere decizia Înaltei Curți pronunțată în recurs, motivele casării și limitele rejudecării, instanța de apel a cerut reclamantei să precizeze capetele de cerere pe care le menține și la care renunță. La fila 986 (vol. V), reclamanta a prezentat în mod expres că își menține poziția exprimată prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 6 noiembrie 2002, temeiul juridic al cererii fiind Legea nr. 10/2001, în baza căreia a solicitat obligarea pârâților la restituirea terenurilor în natură sau prin echivalent, dispozițiile art. 480 C. civ.

fiind excluse. Această precizare este identică cu precizarea cererii de apel de la fila 228 ( vol. II). Apelanta a mai arătat că își menține cererile accesorii privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor ce îi vor fi restituite în natură precum și obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a imobilelor, petite ce se găsesc în cererea de chemare în judecată formulată inițial, în aprilie 2002. Pentru termenul din 15 aprilie 2010 intervenienta S.S. a declarat că își retrage cererea de intervenție făcută în interesul pârâtei SC M. SA Deva. Reclamanta a declarat că renunță în mod expres la orice pretenții prezente și viitoare asupra terenurilor ce formează obiectul contractului de tranzacție autentificat sub nr. 4490/2003.

În cursul rejudecării apelului, s-a întocmit un nou raport de expertiză topografică de același expert C.Ș., precum și o expertiză în construcții de expertul Ț.L. Prin decizia civilă nr. 163 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția civilă a respins apelurile declarate de reclamanta C.G.

Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de reclamanta C.G., prin moștenitoarea N.M., împotriva sentințelor civile nr. 987 și 986 din 2003, pronunțate de Tribunalul Hunedoara, curtea de apel a constatat următoarele: Problema esențială care se pune în speță este incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia nu formează obiect al acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit legilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Sub acest aspect, curtea de apel a solicitat reclamantei și pârâtului Consiliul Local Deva să depună la dosar cererile formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991, și respectiv titlurile de proprietate emise în baza acestei legi și înscrisurile care au stat la baza emiterii lor. La fila 157, dosar Curte rejudecare apel, se află cererea formulată de antecesoarea reclamantei în baza Legii nr. 18/1991, la data de 9 septembrie 1991, din care rezultă că aceleași terenuri au fost solicitate și în baza legii fondului funciar (fiind menționată cartea funciară 2248), petiționara arătând în mod expres că, pe terenul solicitat s-a construit C., Ștrandul, blocul 80 garsoniere, terenul de sport și agrement, 21 de garaje, fabrica de lapte, pentru acestea din urmă solicitând atribuirea de teren în schimb sau despăgubiri în bani.

Antecesoarea reclamantei a mai formulat o cerere în baza Legii nr. 18/1991, prin care a solicitat 11,24 ha teren, în care se menționează aceeași carte funciară 2248 Deva și 1766 Deva. În baza acestor cereri au fost eliberate în favoarea antecesoarei reclamantei, C.G., trei titluri de proprietate în suprafață de 8 ha și 5406 mp, din care 8 ha și 2256 mp este situată în extravilan, iar 3150 mp este în intravilan. De asemenea, C.G. se află la poziția 24 din tabelul persoanelor care primesc acțiuni în condițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 și art. 38, cu o suprafață preluată de 2,78 ha și o suprafață pentru care primește acțiuni de 2,41 ha. Faptul că aceste terenuri au fost solicitate în baza Legii nr. 18/1991 este dovedit atât cu cererile formulate de reclamanta C.G., în anul 1991, cât și cu referatele întocmite în acest sens de Comisia Specială cu atribuții în domeniul acestei legi.

Este relevant referatul întocmit de Consiliul local Deva, Serviciul comunitar pentru Cadastru și Agricultură, unde se arată că suprafața totală de teren deținută și dovedită prin actele anexate cererilor formulate conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 de antecesorii reclamantei este de 15,8283 ha, iar suprafața de teren cu care fost validată la Legea nr. 18/1991 este de 9,79 ha iar pe anexa 39, reclamanta și fratele său au fost validați cu suprafața de 14,8 ha, anexă ce prevede despăgubiri bănești. Suprafața totală a parcelelor primite prin titlurile de proprietate este de 10,6296 ha. Făcând obiectul Legii nr. 18/1991, aceste terenuri nu mai pot fi revendicate și în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât se opune art. 8 din această lege, fără însă ca această chestiune să fie analizată ca o excepție de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, așa cum a fost percepută de mandatara reclamantei.

Faptul că terenurile solicitate în cadrul acestui dosar au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, rezultă și din alte înscrisuri pe care instanța le va analiza. Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, iar măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea. În legătură cu acest teren, în suprafață totală tabulară de 42.800 mp, se reține că prin Decizia nr. 329/1971 a Consiliului Popular al Județului Hunedoara a fost expropriat prin Decretul nr. 161/1970 și s-a decis transferul terenului de 9078 mp, proprietate de stat, din administrarea municipiului Deva în administrarea Oficiului Farmaceutic Deva.

În consecință, atâta timp cât SC F.R. SA este societate comercială integral privatizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta nu poate fi obligată la restituirea imobilului în natură. De asemenea, argumentul este identic și în privința terenului care constituie complexul Ștrandul Municipal Deva, în suprafață totală de 15.749 mp. În speță, Ștrandul Municipal Deva constituie bun care aparține domeniului public al Municipiului Deva. Terenul solicitat de la această pârâtă SC C. SA a aparținut Statului Român, fiind transmis prin decizia nr. 282/1974 Trustului de Construcții Hunedoara, care a devenit titularului unui drept de administrare asupra terenurilor. În baza Legii nr. 15/1990, SC C. SA a devenit proprietarul unui drept de administrare asupra terenurilor în suprafață de 20266, 96 mp.

Întreaga suprafață de teren identificată mai sus a format obiectul tranzacției încheiate între N.M., SC C. SA și SC K. S.N.C. În ceea ce privește imobilul înscris în CF 2635 Deva, a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1978 cu suprafața de 764 mp teren și construcții (203,34 mp). Terenul este ocupat în întregime de clădirea Spitalului Județean Deva. În ceea ce privește construcția demolată, în speță este incident art. 32 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia în situația imobilelor construcții demolate, notificarea se soluționează conform art. 10-11, prin dispoziția motivată a primarului în a cărei rază se află imobilul. Deci, ar fi fost posibilă obligarea Primarului Municipiului Deva să propună Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, teren și construcție demolată, numai că Primarul Municipiului Deva nu este parte în proces, nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al Municipiului Deva.

De altfel, nici Municipiul Deva nu este parte în proces, reclamanta înțelegând să cheme în judecată inclusiv prin precizarea de la fila 523, Statul Român prin Consiliul Local Deva. Acest aspect a fost sesizat de către mandatara reclamantei abia în faza rejudecării apelului când, pentru termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, a precizat „sub aspectul persoanelor cu care înțeleg să mă judec”, că solicită introducerea în cauză a Primarului Municipiului Deva, în nume propriu, și nu în calitate de reprezentant al Consiliului Local Deva, solicitând totodată să se constate că pârâtul Consiliul Local Deva nu are calitate procesuală pasivă în cauză. (fila 987, dosar curte rejudecare apel, vol. V). În mod evident, o astfel de cerere nu a putut fi admisă de instanța de rejudecare a apelului, având în vedere disp.

art. 294 C. proc. civ., aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată (fila 992-993). Nefiind parte în proces, primarul municipiului nu poate fi obligat să răspundă la notificare în ceea ce privește imobilul înscris în CF 2635 Deva, nr. top 3463/2/1/1, astfel că cererea reclamantei a fost în mod corect respinsă de Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 987/2003. Curtea a mai reținut că apelanta a criticat soluția, invocând art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul”. Critica astfel formulată a fost respinsă, întrucât reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată entitatea obligată să răspundă la notificare, respectiv Primarul Municipiului Deva, ci Spitalul Județean Deva, care are doar calitatea de administrator al imobilului în litigiu.

Curtea a mai reținut că pârâtul Consiliul local Deva nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are atribuții stabilite în sarcina sa, prin Legea nr. 10/2001. De asemenea, acest pârât nu are calitate procesuală pasivă nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al Statului Român, așa cum a fost chemat în judecată de către reclamantă. În legătură cu imobilele solicitate de reclamantă, prin acțiunea inițială cât și prin precizările de acțiune de la filele 157 și 523-524, acestea se regăsesc în lucrările de expertiză, fiind terenuri situate în intravilan și în zona industrială a orașului, în zona Parcul Tineretului Deva și Complexul Ștrandul Municipal Deva. În legătură cu aceste terenuri, Curtea a reținut concluziile expertului topograf I.I., care a reținut că aceste terenuri sunt situate în extravilanul orașului Deva, urmând ca restituirea să se facă de Comisia de Fond Funciar a orașului Deva.

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, el putând sta în proces în baza Legii nr. 10/2001 numai în temeiul art. 28 alin. (3), atunci când persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul imobilului, iar notificarea a fost trimisă Primăriei care nu a reușit să identifice unitatea deținătoare a imobilului în termenul de 30 de zile. Or, în speță, pentru toate imobilele au fost identificate unitățile deținătoare, deci Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Ca urmare a respingerii acțiunii reclamantei, față de toți pârâții chemați în judecată, curtea a respins și cererile de chemare în garanție. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta N.M., invocând motivele art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici: Soluția instanței de apel este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Această interpretare se opune scopului pentru care a fost edictată această lege, de restituire și caracterului său de complinire consacrat prin art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 1 lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, din coroborarea cărora rezultă că terenurile din intravilanul localităților, preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formează obiectul Legii nr. 10/2001, dacă sunt disponibile, dacă nu au fost restituite în natură în temeiul legilor Fondului Funciar, restituirea în natură fiind prevalentă.

Din probele administrate în cauză, rezultă că la data intrării în vigoare a legilor speciale, terenurile în litigiu erau situate în intravilanul municipiului Deva, aflându-se în administrarea unei societăți comerciale, cu capital privat sau de stat. A mai arătat reclamanta că prin cererile adresate Consiliilor locale de Fond Funciar antecesoarea sa, C.G., a solicitat restituirea în natură nu doar a terenurilor în litigiu ci și a altor terenuri în suprafață totală de 184688 m.p., înscrise în diferite cărți funciare. Din această conjunctură, a rămas nerestituită suprafața de 76922 m.p. ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Aceasta deoarece anexa nr. 39 întocmită de Comisia locală Deva nu reprezintă o modalitate cunoscută de reparație, ci o simplă propunere supusă controlului de legalitate exercitat de Comisia Centrală de acordare a despăgubirilor.

Faptul că reclamanta a fost menționată în anexa 19 cu suprafața de 2,4 hectare, pentru care ar fi primit acțiuni, nu prezintă relevanță deoarece dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 se aplică doar pentru terenurile aflate în administrarea unor unități agricole de stat. În continuarea dezvoltării motivelor de recurs, reclamanta a făcut vorbire despre conținutul referatului cu privire la situația terenurilor în litigiu, la titlurile de proprietate aflate la fila 392-393 și la titlul de proprietate, arătând că în total este de 107.776 m.p. diferența nerestituită fiind de 76922 m.p. teren situat în intravilanul localității Deva.

Prin lucrările de expertiză topografică și în construcții, efectuate în cauză, s-a stabilit că pârâta SC M. SA ocupă suprafața de 4792,8 m.p., pârâta SC U. SA ocupă suprafața de 497,24 m.p., pârâtele Compania Națională de Transport a Energiei electrice „T.E.” – Sucursala Timișoara, SC Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Banat SA, Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Deva și Sucursala de întreținere și servicii energetice „E.” Banat, ocupă în prezent suprafața de 610,6 m.p. Cu privire la terenul înscris în C:F. 2248 Deva, concluzia instanței de apel că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, întrucât acest teren a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 161/1971, fiind dat în administrarea unor societăți cu capital de stat, ulterior privatizate, deci nu se mai aflau în patrimoniul C.A.P.

Deva, este greșită. Cu privire la terenul în suprafață de 4792,8 m.p. înscris în CF 2247 Deva, nu există nicio probă din care să rezulte că a avut o destinație agricolă și a fost cuprins în perimetrul C.A.P.- ului, astfel că poate fi restituit în temeiul Legii nr. 10/2001. A mai arătat recurenta că la data de 8 decembrie 2011 au fost depuse obiecțiuni la raportul de expertiză în construcții, însă instanța de apel a respins cererea de suplimentarea probațiunii cu motivarea că a fost tardiv formulată. Cu privire la acest aspect, recurenta a invocat că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ. În fine, recurenta a mai susținut că față de dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 5 și art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., era obligatorie introducerea în cauză a noului lichidator al pârâtei SC M. SA. Față de cele învederate, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată. Recursul declarat de reclamantă va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin acțiunea introductivă de primă instanță, C.G. a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 2248,. 2248/a, 2384, 2247, 2231, 4565, 26,35/3980, 23,63, 2384/C și 2632/b. Prin precizările de acțiune, din 16 mai 2002 și 6 noiembrie 2002, C.G. a mai solicitat restituirea imobilelor înscrise în C.F. 2384/C Deva nr. top 3535/X, 16/8 în suprafață de 484 m.p. aflată în posesia SC M. SA, imobilul înscris în C.F.

33/nr. top 3535/x/b în suprafață de 15877 m.p. aflat în posesia SC U.C. SA, imobilul înscris în C.F. 3980 Deva nr. top 3521, 3534/64 în suprafață de 4000 m.p. aflată în posesia SC M. SA, în total solicitând suprafața de 184680 m.p. Din acțiunea principală cât și din precizările din acțiune, rezultă că C.G. și nici actuala reclamantă nu au înțeles să modifice cadrul procesual inițial, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, acesta fiind reprezentat în continuare, de capetele de cerere indicate prin acțiunea introductivă. Pe parcursul soluționării cauzei în fond și în apel, s-a dispus efectuarea unor expertize tehnice pentru a se stabili dacă imobilele solicitate prin acțiunea pronunțată au fost revendicate și în temeiul Legii nr. 18/1991.

Că, C.G. a solicitat, în temeiul Legii nr. 18/1991, terenurile în litigiu, rezultă și din referatul întocmit de Consiliul Local Deva, serviciul comunitar pentru cadastru și agricultură, și fiind validată suprafața de 9.79 ha, iar în anexa 39 figurează reclamanta și fratele acesteia cu suprafața de 14,8 ha, anexă ce prevede despăgubiri bănești. Prin titlurile de proprietate, reclamanta a primit suprafața de 10,6296 ha, după aplicarea reducerii de 14% stabilită de Comisia locală de fond funciar.

Din aceeași adresă emisă de serviciul comunitar pentru cadastru Deva, rezultă că au fost solicitate terenurile indicate în cărțile funciare printre care se regăsesc cele cu nr. top 3521/3524/28, 3535/3, 3524/17, 35-21, 3534/18, 3121-3534/64/2, 3521-3534/64/1, totalizând suprafața restituită prin titlurile de proprietate, arătându-se că terenul liber de construcții din intravilan a fost restituit pe vechiul amplasament, iar pentru restul suprafețelor nerestituite a fost validată anexa nr. 39. Cele consemnate mai sus sunt confirmate și de expertizele topografice efectuate în cauză de către experții I.I., C.Ș. și C.A. Așa cum corect a reținut și instanța de apel, terenurile solicitate de recurenta-reclamantă ca fiind aflate în posesia SC „F.”R.

SA Deva, SC E. Banat, Sucursala Deva, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice „T.E.”București, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice „T.E.” – Sucursala de Transport Timișoara, nu pot fi restituite dată fiind că unele suprafețe au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar altele sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți privatizate. Pentru aceleași argumente, nu au fost restituită în natură suprafața de 15749 m.p. ce aparține complexului „Ștrandul Municipal” Deva, cât și a suprafeței de 477,24 m.p. deținută de pârâta „U.C.” SRL Deva. Pentru unele suprafețe de teren,. precum ar fi cele înscrise în C.F. 2695 Deva, nr. top 3463/2/1/1 pe care se află în prezent Spitalul Județean Deva, în mod corect instanța de apel a reținut că acest capăt de cerere ca și cele înscrise în C.F.

4665 Deva, cu nr. top 3193, 3196, 320/3/3 în suprafață de 5755 m.p. și C.F. 2231 Deva cu nr. top 3126-3132, 3206-32011, 3213, 3216/2/1 nu pot face obiectul acțiunii de față, întrucât, nefiind parte în proces, Primarul municipiului Deva nu poate fi obligat să emită dispoziție de restituire în natură sau echivalent. Nici pârâtul Consiliul local Deva nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, neavând atribuții la Legea nr. 10/2001. Nici Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu poate avea calitate procesuală pasivă, el putând sta în proces în temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Este nefondată și critica recurentei privind încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât nu a fost introdus în cauză lichidatorul intimatei-pârâte, respectiv E.C. ”S.P.R.L.”, dată fiind că nu i s-a cauzat nicio vătămare procesuală, acțiunea reclamantei fiind respinsă. Așa fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei civile nr. 163 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.