ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 07.02.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2013

HOTĂRÂRE

07.02.2013

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 15 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Hunedoara,

reclamanta C.G. a chemat în judecată pe pârâții: Statul Român reprezentat prin

Consiliul Municipal Deva, Ministerul Finanțelor Publice București, SC A. SA, SC

C. SA, SC E. SA, Compania Națională de Transport a Energiei Electrice - „T.E.”

- Sucursala de Transport Timișoara, SC U.C. SA Deva, SC S.V. SRL Deva, SC C.E. SRL

Deva, SC F.R. SA Deva, persoanele fizice H.G., C.C., B.G., M.V., D.M., C.H., N.M.,

J.V., J.M., U.R., D.E., B.I., C.C., M.L., B.G., H.P., H.M., H.D., C.D. și P.G.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea

intabulărilor privind pe pârâții menționați, asupra imobilelor pe care le

dețin, dispunând restabilirea situației anterioare și reintabularea dreptului

de proprietate în favoarea reclamantei.

La data de 11 aprilie

2002, reclamanta a solicitat să-i fie recunosc dreptul de proprietate asupra

imobilelor în litigiu, să-i fie restituite aceste imobile, precum și folosul de

care a fost lipsită din 15 august 2001 și până la preluarea în posesie, precum

și la obligarea pârâților persoane fizice la plata unei chirii începând cu data

de 15 august 2001 și până la ridicarea garajelor pe care aceștia le dețin.

La data de 16 mai

2002, reclamanta a depus o completare de acțiune și a chemat în judecată și pe

pârâții: Spitalul Județean Hunedoara, SC M., SC U.C. și SC M. SA, solicitând

obligarea acestora să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilelor

înscrise în cartea funciară.

La data de 6

noiembrie 2002, reclamanta a depus o nouă precizare de acțiune prin care a

solicitat restituirea în natură a imobilelor în măsura în care această

restituire este posibilă, în condițiile Legii nr. 10/2001, sau prin dezdăunare.

Prin aceeași

precizare de acțiune, reclamanta a solicitat disjungerea cererii față de pârâta

SC U.C. SRL.

Acțiunea formulată de

reclamantă împotriva pârâtei SC U.C. SRL, disjunsă din dosar nr. 3468/2002, a

fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. de dosar 9959 din 15

noiembrie 2002, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 986/2003.

Prin sentința civilă nr.

987/2003 pronunțată în dosarul nr. 3468/2002, Tribunalul Hunedoara a respins

atât acțiunea reclamantei, cât și cererile de chemare în garanție formulate de

pârâți, reținând, în esență, că în speță sunt incidente disp. art. 8 din Legea nr.

10/20011.

Prin sentința civilă nr.

986/2003 pronunțată în dosar nr. 9959/2003 Tribunalul Hunedoara a respins

acțiunea reclamantei împotriva pârâților din acel dosar, respectiv SC U.C. SA,

Consiliul Local Deva și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

reținând că terenul solicitat de reclamantă cu nr. top 3535/x/b/b provine din

CF 2384 Deva și nu corespunde cu poziția topografică a terenului vestiar-ștrand

aflat în administrarea pârâtei SC U.C. SA Deva.

Împotriva sentințelor

nr. 987/2003 și 986/2003 a declarat apel reclamanta care a criticat cele două

sentințe, arătând că terenurile solicitate nu au făcut obiectul Legii nr.

18/1991, ci ele fac obiectul Legii nr. 10/2001 și trebuie restituite în temeiul

acestei din urmă legi.

Prin decizia civilă

nr. 172/A/2006 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de

reclamantă împotriva sentințelor nr. 987/2003 și 986/2003, a schimbat în tot

sentințele și, rejudecând cauza, a admis acțiunea reclamantei împotriva

pârâților Statul Român prin Consiliul Municipal Deva, SC A. SA Deva, SC U.C. SA

Deva, SC S.V. SRL Deva, SC C.E. SRL Deva prin lichidator SC F.R. SA Deva,

Spitalul Județean Hunedoara, SC M. SA Deva, SC M. SA Deva, SC D. SA prin

lichidator, obligând acești pârâți să emită dispoziții prin care să soluționeze

notificările reclamantei conform Legii nr. 10/2001.

Prin aceeași hotărâre

a fost anulată decizia nr. 136/2003 emisă de Directorul General al C.N.T.E.E. T.E.

București și a fost obligată pârâta SC E.B. SA Timișoara să emită decizie de

restituire în natură pentru suprafața de 6150 mp.

A fost respinsă

acțiunea reclamantei împotriva pârâților SC C. SA, SC K. SA București,

Ministerul Finanțelor Publice, S.I.S.E. E. Banat SA, C.N.T.E. T.E. Timișoara,

F.D.F.E.E. E. Banat SA și cererile de chemare în garanție.

Împotriva deciziei nr.

172/A/2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au declarat recurs atât

reclamanta, prin moștenitor N.M. în calitate de fiică a defunctei C.G., cât și

pârâții SC A. SA Deva, SC S. SRL Deva, SC F.R. SA, Consiliul Local Deva,

Spitalul Județean Deva, SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „E.E.”

Banat SA

Prin decizia nr. 7178

din 1 iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de

proprietate intelectuală a admis recursurile declarate de reclamantă, cauza

fiind trimisă spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă împotriva

sentințelor nr. 987/2003 și 986/2003 pronunțate de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a pronunța

această decizie Înalta Curte a reținut, în esență, că instanța de apel nu a

soluționat toate capetele de cerere din acțiunea reclamantei, fiind încălcate

astfel disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Pe parcursul

soluționării recursului de către Înalta Curte, a fost prezentat contractul de

tranzacție autentificat sub nr. 295/2009 încheiat între reclamanta N.M. și

pârâții SC C. SA Deva și SC K. SCS., contract de care instanța de recurs a luat

act și l-a consfințit în temeiul art. 1704-1711 C. civ. și art. 271-272 C.

proc. civ.

Având în vedere

decizia Înaltei Curți pronunțată în recurs, motivele casării și limitele

rejudecării, instanța de apel a cerut reclamantei să precizeze capetele de

cerere pe care le menține și la care renunță.

La fila 986 (vol. V),

reclamanta a prezentat în mod expres că își menține poziția exprimată prin

precizarea de acțiune depusă la termenul din 6 noiembrie 2002, temeiul juridic

al cererii fiind Legea nr. 10/2001, în baza căreia a solicitat obligarea

pârâților la restituirea terenurilor în natură sau prin echivalent,

dispozițiile art. 480 C. civ. fiind excluse.

Această precizare

este identică cu precizarea cererii de apel de la fila 228 ( vol. II).

Apelanta a mai arătat

că își menține cererile accesorii privind înscrierea în cartea funciară a

dreptului de proprietate asupra imobilelor ce îi vor fi restituite în natură

precum și obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a imobilelor, petite

ce se găsesc în cererea de chemare în judecată formulată inițial, în aprilie

2002.

Pentru termenul din

15 aprilie 2010 intervenienta S.S. a declarat că își retrage cererea de

intervenție făcută în interesul pârâtei SC M. SA Deva.

Reclamanta a declarat

că renunță în mod expres la orice pretenții prezente și viitoare asupra

terenurilor ce formează obiectul contractului de tranzacție autentificat sub nr.

4490/2003.

În cursul rejudecării

apelului, s-a întocmit un nou raport de expertiză topografică de același expert

C.Ș., precum și o expertiză în construcții de expertul Ț.L.

Prin decizia civilă nr.

163 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția civilă a respins

apelurile declarate de reclamanta C.G.

Procedând la

rejudecarea apelurilor declarate de reclamanta C.G., prin moștenitoarea N.M.,

împotriva sentințelor civile nr. 987 și 986 din 2003, pronunțate de Tribunalul

Hunedoara, curtea de apel a constatat următoarele:

Problema esențială

care se pune în speță este incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit

căruia nu formează obiect al acestei legi terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991

și prin Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit legilor nr. 18/1991

și nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Sub acest aspect,

curtea de apel a solicitat reclamantei și pârâtului Consiliul Local Deva să

depună la dosar cererile formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991,

și respectiv titlurile de proprietate emise în baza acestei legi și

înscrisurile care au stat la baza emiterii lor.

La fila 157, dosar

Curte rejudecare apel, se află cererea formulată de antecesoarea reclamantei în

baza Legii nr. 18/1991, la data de 9 septembrie 1991, din care rezultă că

aceleași terenuri au fost solicitate și în baza legii fondului funciar (fiind

menționată cartea funciară 2248), petiționara arătând în mod expres că, pe

terenul solicitat s-a construit C., Ștrandul, blocul 80 garsoniere, terenul de

sport și agrement, 21 de garaje, fabrica de lapte, pentru acestea din urmă

solicitând atribuirea de teren în schimb sau despăgubiri în bani.

Antecesoarea

reclamantei a mai formulat o cerere în baza Legii nr. 18/1991, prin care a

solicitat 11,24 ha teren, în care se menționează aceeași carte funciară 2248

Deva și 1766 Deva.

În baza acestor

cereri au fost eliberate în favoarea antecesoarei reclamantei, C.G., trei

titluri de proprietate în suprafață de 8 ha și 5406 mp, din care 8 ha și 2256 mp este situată în extravilan, iar 3150 mp este în intravilan.

De asemenea, C.G. se

află la poziția 24 din tabelul persoanelor care primesc acțiuni în condițiile art.

36 din Legea nr. 18/1991 și art. 38, cu o suprafață preluată de 2,78 ha și o suprafață pentru care primește acțiuni de 2,41 ha.

Faptul că aceste

terenuri au fost solicitate în baza Legii nr. 18/1991 este dovedit atât cu

cererile formulate de reclamanta C.G., în anul 1991, cât și cu referatele

întocmite în acest sens de Comisia Specială cu atribuții în domeniul acestei

legi.

Este relevant

referatul întocmit de Consiliul local Deva, Serviciul comunitar pentru Cadastru

și Agricultură, unde se arată că suprafața totală de teren deținută și dovedită

prin actele anexate cererilor formulate conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000

de antecesorii reclamantei este de 15,8283 ha, iar suprafața de teren cu care fost validată la Legea nr. 18/1991 este de 9,79 ha iar pe anexa 39, reclamanta și fratele său au fost validați cu suprafața de 14,8 ha, anexă ce prevede despăgubiri bănești. Suprafața totală a parcelelor primite prin titlurile

de proprietate este de 10,6296 ha.

Făcând obiectul Legii

nr. 18/1991, aceste terenuri nu mai pot fi revendicate și în temeiul Legii nr. 10/2001,

întrucât se opune art. 8 din această lege, fără însă ca această chestiune să

fie analizată ca o excepție de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, așa cum

a fost percepută de mandatara reclamantei.

Faptul că terenurile

solicitate în cadrul acestui dosar au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, rezultă

și din alte înscrisuri pe care instanța le va analiza.

Potrivit art. 29 din

Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au

dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, iar măsurile reparatorii

în echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea.

În legătură cu acest

teren, în suprafață totală tabulară de 42.800 mp, se reține că prin Decizia nr.

329/1971 a Consiliului Popular al Județului Hunedoara a fost expropriat prin

Decretul nr. 161/1970 și s-a decis transferul terenului de 9078 mp, proprietate

de stat, din administrarea municipiului Deva în administrarea Oficiului

Farmaceutic Deva.

În consecință, atâta

timp cât SC F.R. SA este societate comercială integral privatizată înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta nu poate fi obligată la

restituirea imobilului în natură.

De asemenea,

argumentul este identic și în privința terenului care constituie complexul

Ștrandul Municipal Deva, în suprafață totală de 15.749 mp.

În speță, Ștrandul

Municipal Deva constituie bun care aparține domeniului public al Municipiului

Deva.

Terenul solicitat de

la această pârâtă SC C. SA a aparținut Statului Român, fiind transmis prin

decizia nr. 282/1974 Trustului de Construcții Hunedoara, care a devenit

titularului unui drept de administrare asupra terenurilor. În baza Legii nr. 15/1990,

SC C. SA a devenit proprietarul unui drept de administrare asupra terenurilor

în suprafață de 20266, 96 mp. Întreaga suprafață de teren identificată mai sus

a format obiectul tranzacției încheiate între N.M., SC C. SA și SC K. S.N.C.

În ceea ce privește

imobilul înscris în CF 2635 Deva, a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1978

cu suprafața de 764 mp teren și construcții (203,34 mp). Terenul este ocupat în

întregime de clădirea Spitalului Județean Deva.

În ceea ce privește

construcția demolată, în speță este incident art. 32 din Legea nr. 10/2001,

potrivit căruia în situația imobilelor construcții demolate, notificarea se

soluționează conform art. 10-11, prin dispoziția motivată a primarului în a

cărei rază se află imobilul.

Deci, ar fi fost posibilă

obligarea Primarului Municipiului Deva să propună Comisiei Centrale acordarea

de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, teren și construcție demolată, numai

că Primarul Municipiului Deva nu este parte în proces, nici în nume propriu și

nici în calitate de reprezentant al Municipiului Deva.

De altfel, nici

Municipiul Deva nu este parte în proces, reclamanta înțelegând să cheme în

judecată inclusiv prin precizarea de la fila 523, Statul Român prin Consiliul

Local Deva.

Acest aspect a fost

sesizat de către mandatara reclamantei abia în faza rejudecării apelului când,

pentru termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, a precizat „sub aspectul

persoanelor cu care înțeleg să mă judec”, că solicită introducerea în cauză a

Primarului Municipiului Deva, în nume propriu, și nu în calitate de

reprezentant al Consiliului Local Deva, solicitând totodată să se constate că

pârâtul Consiliul Local Deva nu are calitate procesuală pasivă în cauză. (fila

987, dosar curte rejudecare apel, vol. V).

În mod evident, o

astfel de cerere nu a putut fi admisă de instanța de rejudecare a apelului,

având în vedere disp. art. 294 C. proc. civ., aspect consemnat în încheierea de

ședință de la acea dată (fila 992-993).

Nefiind parte în

proces, primarul municipiului nu poate fi obligat să răspundă la notificare în

ceea ce privește imobilul înscris în CF 2635 Deva, nr. top 3463/2/1/1, astfel

că cererea reclamantei a fost în mod corect respinsă de Tribunalul Hunedoara

prin sentința civilă nr. 987/2003.

Curtea a mai reținut

că apelanta a criticat soluția, invocând art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

care prevăd că „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror

autorități, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține

imobilul”.

Critica astfel

formulată a fost respinsă, întrucât reclamanta nu a înțeles să cheme în

judecată entitatea obligată să răspundă la notificare, respectiv Primarul

Municipiului Deva, ci Spitalul Județean Deva, care are doar calitatea de

administrator al imobilului în litigiu.

Curtea a mai reținut

că pârâtul Consiliul local Deva nu are calitate procesuală pasivă în cauză,

întrucât nu are atribuții stabilite în sarcina sa, prin Legea nr. 10/2001.

De asemenea, acest

pârât nu are calitate procesuală pasivă nici în nume propriu și nici în

calitate de reprezentant al Statului Român, așa cum a fost chemat în judecată

de către reclamantă.

În legătură cu

imobilele solicitate de reclamantă, prin acțiunea inițială cât și prin

precizările de acțiune de la filele 157 și 523-524, acestea se regăsesc în

lucrările de expertiză, fiind terenuri situate în intravilan și în zona

industrială a orașului, în zona Parcul Tineretului Deva și Complexul Ștrandul

Municipal Deva.

În legătură cu aceste

terenuri, Curtea a reținut concluziile expertului topograf I.I., care a reținut

că aceste terenuri sunt situate în extravilanul orașului Deva, urmând ca

restituirea să se facă de Comisia de Fond Funciar a orașului Deva.

Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, el putând sta

în proces în baza Legii nr. 10/2001 numai în temeiul art. 28 alin. (3), atunci

când persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul imobilului, iar notificarea

a fost trimisă Primăriei care nu a reușit să identifice unitatea deținătoare a

imobilului în termenul de 30 de zile. Or, în speță, pentru toate imobilele au

fost identificate unitățile deținătoare, deci Statul Român nu are calitate

procesuală pasivă în cauză.

Ca urmare a

respingerii acțiunii reclamantei, față de toți pârâții chemați în judecată,

curtea a respins și cererile de chemare în garanție.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta N.M., invocând motivele art. 304 pct.

5 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici:

Soluția instanței de

apel este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

Această interpretare

se opune scopului pentru care a fost edictată această lege, de restituire și

caracterului său de complinire consacrat prin art. 1 alin. (1) și art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 și art. 1 lit. f) din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, din coroborarea cărora rezultă că terenurile din

intravilanul localităților, preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, formează obiectul Legii nr. 10/2001, dacă sunt disponibile,

dacă nu au fost restituite în natură în temeiul legilor Fondului Funciar,

restituirea în natură fiind prevalentă.

Din probele

administrate în cauză, rezultă că la data intrării în vigoare a legilor

speciale, terenurile în litigiu erau situate în intravilanul municipiului Deva,

aflându-se în administrarea unei societăți comerciale, cu capital privat sau de

stat.

A mai arătat

reclamanta că prin cererile adresate Consiliilor locale de Fond Funciar

antecesoarea sa, C.G., a solicitat restituirea în natură nu doar a terenurilor

în litigiu ci și a altor terenuri în suprafață totală de 184688 m.p., înscrise în diferite cărți funciare.

Din această

conjunctură, a rămas nerestituită suprafața de 76922 m.p. ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Aceasta deoarece anexa nr. 39 întocmită de

Comisia locală Deva nu reprezintă o modalitate cunoscută de reparație, ci o

simplă propunere supusă controlului de legalitate exercitat de Comisia Centrală

de acordare a despăgubirilor.

Faptul că reclamanta

a fost menționată în anexa 19 cu suprafața de 2,4 hectare, pentru care ar fi primit acțiuni, nu prezintă relevanță deoarece dispozițiile art. 36

din Legea nr. 18/1991 se aplică doar pentru terenurile aflate în administrarea

unor unități agricole de stat.

În continuarea

dezvoltării motivelor de recurs, reclamanta a făcut vorbire despre conținutul

referatului cu privire la situația terenurilor în litigiu, la titlurile de

proprietate aflate la fila 392-393 și la titlul de proprietate, arătând că în

total este de 107.776 m.p. diferența nerestituită fiind de 76922 m.p. teren situat în intravilanul localității Deva.

Prin lucrările de

expertiză topografică și în construcții, efectuate în cauză, s-a stabilit că pârâta

SC M. SA ocupă suprafața de 4792,8 m.p., pârâta SC U. SA ocupă suprafața de 497,24 m.p., pârâtele Compania Națională de Transport a Energiei electrice „T.E.” – Sucursala

Timișoara, SC Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Banat SA, Sucursala

de Distribuție a Energiei Electrice Deva și Sucursala de întreținere și

servicii energetice „E.” Banat, ocupă în prezent suprafața de 610,6 m.p.

Cu privire la terenul

înscris în C:F. 2248 Deva, concluzia instanței de apel că, în cauză, sunt

aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991,

întrucât acest teren a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 161/1971,

fiind dat în administrarea unor societăți cu capital de stat, ulterior

privatizate, deci nu se mai aflau în patrimoniul C.A.P. Deva, este greșită.

Cu privire la terenul

în suprafață de 4792,8 m.p. înscris în CF 2247 Deva, nu există nicio probă din

care să rezulte că a avut o destinație agricolă și a fost cuprins în perimetrul

C.A.P.- ului, astfel că poate fi restituit în temeiul Legii nr. 10/2001.

A mai arătat recurenta

că la data de 8 decembrie 2011 au fost depuse obiecțiuni la raportul de

expertiză în construcții, însă instanța de apel a respins cererea de

suplimentarea probațiunii cu motivarea că a fost tardiv formulată.

Cu privire la acest

aspect, recurenta a invocat că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 132 alin.

(2) C. proc. civ.

În fine, recurenta a

mai susținut că față de dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 5 și art. 245 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., era obligatorie introducerea în cauză a noului lichidator

al pârâtei SC M. SA.

Față de cele

învederate, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs așa cum a fost

formulată.

Recursul declarat de

reclamantă va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin acțiunea

introductivă de primă instanță, C.G. a solicitat restituirea în natură a

imobilelor înscrise în C.F. 2248,. 2248/a, 2384, 2247, 2231, 4565, 26,35/3980,

23,63, 2384/C și 2632/b.

Prin precizările de

acțiune, din 16 mai 2002 și 6 noiembrie 2002, C.G. a mai solicitat restituirea

imobilelor înscrise în C.F. 2384/C Deva nr. top 3535/X, 16/8 în suprafață de 484 m.p. aflată în posesia SC M. SA, imobilul înscris în C.F. 33/nr. top 3535/x/b în suprafață de 15877 m.p. aflat în posesia SC U.C. SA, imobilul înscris în C.F. 3980 Deva nr. top 3521, 3534/64 în

suprafață de 4000 m.p. aflată în posesia SC M. SA, în total solicitând

suprafața de 184680 m.p.

Din acțiunea

principală cât și din precizările din acțiune, rezultă că C.G. și nici actuala

reclamantă nu au înțeles să modifice cadrul procesual inițial, sub aspectul obiectului

cererii de chemare în judecată, acesta fiind reprezentat în continuare, de

capetele de cerere indicate prin acțiunea introductivă. Pe parcursul

soluționării cauzei în fond și în apel, s-a dispus efectuarea unor expertize

tehnice pentru a se stabili dacă imobilele solicitate prin acțiunea pronunțată

au fost revendicate și în temeiul Legii nr. 18/1991.

Că, C.G. a solicitat,

în temeiul Legii nr. 18/1991, terenurile în litigiu, rezultă și din referatul

întocmit de Consiliul Local Deva, serviciul comunitar pentru cadastru și

agricultură, și fiind validată suprafața de 9.79 ha, iar în anexa 39 figurează reclamanta și fratele acesteia cu suprafața de 14,8 ha, anexă ce prevede despăgubiri bănești.

Prin titlurile de proprietate,

reclamanta a primit suprafața de 10,6296 ha, după aplicarea reducerii de 14% stabilită de Comisia locală de fond funciar.

Din aceeași adresă

emisă de serviciul comunitar pentru cadastru Deva, rezultă că au fost

solicitate terenurile indicate în cărțile funciare printre care se regăsesc

cele cu nr. top 3521/3524/28, 3535/3, 3524/17, 35-21, 3534/18, 3121-3534/64/2,

3521-3534/64/1, totalizând suprafața restituită prin titlurile de proprietate,

arătându-se că terenul liber de construcții din intravilan a fost restituit pe

vechiul amplasament, iar pentru restul suprafețelor nerestituite a fost

validată anexa nr. 39.

Cele consemnate mai

sus sunt confirmate și de expertizele topografice efectuate în cauză de către

experții I.I., C.Ș. și C.A.

Așa cum corect a

reținut și instanța de apel, terenurile solicitate de recurenta-reclamantă ca

fiind aflate în posesia SC „F.”R. SA Deva, SC E. Banat, Sucursala Deva,

Compania Națională de Transport a Energiei Electrice „T.E.”București, Compania

Națională de Transport a Energiei Electrice „T.E.” – Sucursala de Transport

Timișoara, nu pot fi restituite dată fiind că unele suprafețe au făcut obiectul

Legii nr. 18/1991, iar altele sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți

privatizate.

Pentru aceleași

argumente, nu au fost restituită în natură suprafața de 15749 m.p. ce aparține complexului „Ștrandul Municipal” Deva, cât și a suprafeței de 477,24 m.p. deținută de pârâta „U.C.” SRL Deva.

Pentru unele

suprafețe de teren,. precum ar fi cele înscrise în C.F. 2695 Deva, nr. top

3463/2/1/1 pe care se află în prezent Spitalul Județean Deva, în mod corect

instanța de apel a reținut că acest capăt de cerere ca și cele înscrise în C.F.

4665 Deva, cu nr. top 3193, 3196, 320/3/3 în suprafață de 5755 m.p. și C.F. 2231 Deva cu nr. top 3126-3132, 3206-32011, 3213, 3216/2/1 nu pot face obiectul

acțiunii de față, întrucât, nefiind parte în proces, Primarul municipiului Deva

nu poate fi obligat să emită dispoziție de restituire în natură sau echivalent.

Nici pârâtul

Consiliul local Deva nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, neavând

atribuții la Legea nr. 10/2001.

Nici Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, nu poate avea calitate procesuală pasivă,

el putând sta în proces în temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Este nefondată și

critica recurentei privind încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub

sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu a fost

introdus în cauză lichidatorul intimatei-pârâte, respectiv E.C. ”S.P.R.L.”, dată