ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3538/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie

1999, reclamanta SC N.S.C. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC

A. SA și SC A.V. SRL, ambele cu sediul în Deva, să se constată că privatizarea SC

A. SA, prin scoaterea activelor la vânzare, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

H.G. nr. 457 din 28 august 1997 și a Ordonanței nr. 88/1997, aprobate prin

Legea nr. 44/1998; să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între cele două pârâte și autentificat sub nr. 5568 din 11 noiembrie

1998 la notariat, privind spațiul comercial situat în municipiul Deva și anularea

hotărârii A.G.A din 1 noiembrie 1998, cu privire la acest spațiu, cu cheltuieli

de judecată.

S.C. A.V. SRL, cu sediul în Deva, a

formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat evacuarea necondiționată

a pârâtei din spațiul, proprietatea acestei societăți, obligarea la 5.880.000

lei, chirie restantă pe perioada noiembrie 1998 și 20.000.000 lei daune-interese

pe luna ianuarie 1999 și, în continuare, până la eliberarea spațiului; să se instituie

sechestru asigurător pe bunurile mobile ale pârâtei reconvenționale, cu

cheltuieli de judecată.

Fondul Proprietății de Stat București

a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se

constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă,

întrucât s-a opus vânzării de active de la SC A. SA, care s-a făcut cu fraudarea

legii și fără respectarea dreptului de preemțiune a locatarilor.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 644 din 10 septembrie 1999, a respins

acțiunea reclamantei, a admis în parte cererea reconvențională și a dispus

evacuarea pârâtei-reconvenționale din spațiul comercial situat în Deva și s-a respins

în rest cererea reconvențională; s-a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție

formulată de Fondul Proprietății de Stat București și reclamanta a fost obligată

la plata sumei de 28.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A.V. SRL.

Prin decizia civilă nr. 223 din 8

martie 2000 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului

și s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de intervenient împotriva aceleași

sentințe, cu obligarea reclamantei la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către

pârâta SC A. SA Deva.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că

actele atacate de reclamantă sunt legal încheiate, întrucât pârâta SC A. SA

Deva, fiind societate cu capital majoritar privat, nu îi sunt incidente prevederile

H.G. nr. 55/1998 și O.U.G. nr. 88/1997. Că pretinsele îmbunătățiri efectuate la

imobilul din litigiu pot fi valorificate de reclamantă pe calea unei alte acțiuni

în justiție.

Reclamanta, SC N.S.C. SRL, a

declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală și

netemeinică.

A arătat recurenta că hotărârea

A.G.A. din 1 noiembrie 1998 este nelegală, întrucât la vot au participat administratori

care aveau interes în cauză, încălcându-se astfel prevederile art. 26 din Legea

nr. 31/1990.

Astfel, numita S.S. avea obligația

de a se abține de la vot, deoarece avea calitatea de administrator la SC A. SA

și asociat unic la SC S.E. SRL Deva și SC A.P. SRL Deva, această din urmă

societate fiind interesată de cumpărarea de acțiuni.

S-a susținut că hotărârea A.G.A. comportă

critici și sub aspectul mandatului de reprezentare dat de F.P.S., care trebuia să

fie special, cu atât mai mult, cu cât acesta s-a opus vânzării activelor,

întrucât declanșase vânzarea de active prin vânzarea acțiunilor.

Recurenta a precizat că a solicitat

suspendarea soluționării litigiului la instanța de apel, întrucât s-a dispus

începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

269 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cerere care, în mod greșit, s-a respins de

această instanță.

Criticile formulate de reclamantă, care

nu au fost încadrate în drept, conform art. 304 C. proc. civ., nu pot fi analizate,

întrucât nu au fost invocate la instanța de apel, unde aceasta a arătat numai

că îndeplinea toate condițiile pentru a cumpăra spațiul din litigiu, deoarece avea

contractul legal de închiriere, a efectuat investiții la imobil, în sumă de 50.000.000

lei, era acționar la SC A. SA și avea drept de preferință față de alți ofertanți.

Așa fiind, reclamanta nu putea

formula, pentru prima dată, în recurs critici care nu au făcut obiectul verificărilor

instanței de apel. Acestea nu pot fi examinate direct în recurs, motivele

nefiind de ordine publică, s-ar încălca principiul

non omisso medio

.

De altfel, în mod corect, ambele

instanțe au reținut că, în speță, nu sunt aplicabile H.G. nr. 55/1998 și O.G. nr.

88/1997, acte normative care prevăd condițiile care trebuiesc respectate în cazul

vânzării activelor de către societățile comerciale cu capital majoritar de

stat.

Intimata SC A. SA este o societate cu

capital majoritar privat, căreia nu îi sunt incidente dispozițiile legale sus

menționate.

Față de toate aceste considerente,

Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează

ca, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC N.S.C. SRL Deva, împotriva deciziei nr. 223 din 8 martie 2000 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 septembrie 2003