ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3538/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 1999, reclamanta SC N.S.C. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA și SC A.V. SRL, ambele cu sediul în Deva, să se constată că privatizarea SC A. SA, prin scoaterea activelor la vânzare, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 457 din 28 august 1997 și a Ordonanței nr. 88/1997, aprobate prin Legea nr. 44/1998; să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte și autentificat sub nr. 5568 din 11 noiembrie 1998 la notariat, privind spațiul comercial situat în municipiul Deva și anularea hotărârii A.G.A din 1 noiembrie 1998, cu privire la acest spațiu, cu cheltuieli de judecată.

S.C. A.V. SRL, cu sediul în Deva, a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul, proprietatea acestei societăți, obligarea la 5.880.000 lei, chirie restantă pe perioada noiembrie 1998 și 20.000.000 lei daune-interese pe luna ianuarie 1999 și, în continuare, până la eliberarea spațiului; să se instituie sechestru asigurător pe bunurile mobile ale pârâtei reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Fondul Proprietății de Stat București a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă, întrucât s-a opus vânzării de active de la SC A. SA, care s-a făcut cu fraudarea legii și fără respectarea dreptului de preemțiune a locatarilor.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 644 din 10 septembrie 1999, a respins acțiunea reclamantei, a admis în parte cererea reconvențională și a dispus evacuarea pârâtei-reconvenționale din spațiul comercial situat în Deva și s-a respins în rest cererea reconvențională; s-a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție formulată de Fondul Proprietății de Stat București și reclamanta a fost obligată la plata sumei de 28.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A.V. SRL. Prin decizia civilă nr. 223 din 8 martie 2000 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului și s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de intervenient împotriva aceleași sentințe, cu obligarea reclamantei la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC A. SA Deva.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că actele atacate de reclamantă sunt legal încheiate, întrucât pârâta SC A. SA Deva, fiind societate cu capital majoritar privat, nu îi sunt incidente prevederile H.G. nr. 55/1998 și O.U.G. nr. 88/1997. Că pretinsele îmbunătățiri efectuate la imobilul din litigiu pot fi valorificate de reclamantă pe calea unei alte acțiuni în justiție. Reclamanta, SC N.S.C. SRL, a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că hotărârea A.G.A. din 1 noiembrie 1998 este nelegală, întrucât la vot au participat administratori care aveau interes în cauză, încălcându-se astfel prevederile art. 26 din Legea nr. 31/1990.

Astfel, numita S.S. avea obligația de a se abține de la vot, deoarece avea calitatea de administrator la SC A. SA și asociat unic la SC S.E. SRL Deva și SC A.P. SRL Deva, această din urmă societate fiind interesată de cumpărarea de acțiuni. S-a susținut că hotărârea A.G.A. comportă critici și sub aspectul mandatului de reprezentare dat de F.P.S., care trebuia să fie special, cu atât mai mult, cu cât acesta s-a opus vânzării activelor, întrucât declanșase vânzarea de active prin vânzarea acțiunilor. Recurenta a precizat că a solicitat suspendarea soluționării litigiului la instanța de apel, întrucât s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 269 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cerere care, în mod greșit, s-a respins de această instanță.

Criticile formulate de reclamantă, care nu au fost încadrate în drept, conform art. 304 C. proc. civ., nu pot fi analizate, întrucât nu au fost invocate la instanța de apel, unde aceasta a arătat numai că îndeplinea toate condițiile pentru a cumpăra spațiul din litigiu, deoarece avea contractul legal de închiriere, a efectuat investiții la imobil, în sumă de 50.000.000 lei, era acționar la SC A. SA și avea drept de preferință față de alți ofertanți. Așa fiind, reclamanta nu putea formula, pentru prima dată, în recurs critici care nu au făcut obiectul verificărilor instanței de apel. Acestea nu pot fi examinate direct în recurs, motivele nefiind de ordine publică, s-ar încălca principiul non omisso medio . De altfel, în mod corect, ambele instanțe au reținut că, în speță, nu sunt aplicabile H.G.

nr. 55/1998 și O.G. nr. 88/1997, acte normative care prevăd condițiile care trebuiesc respectate în cazul vânzării activelor de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat. Intimata SC A. SA este o societate cu capital majoritar privat, căreia nu îi sunt incidente dispozițiile legale sus menționate. Față de toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și urmează ca, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.S.C. SRL Deva, împotriva deciziei nr. 223 din 8 martie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2003