ÎCCJ, decizie (scj.ro #83486)

Acțiune

pauliană.Prejudiciu.

N

u

există prejudiciu cauzat

creditorului

reclamant

care să justifice

admiterea acțiunii pauliene sau revocatorii, în situația în care în

patrimoniul debitorului vânzător există și alte bunuri a

căror valoare depășește cu mult valoarea creanței

și care au fost deja sechestrate de către

creditor.

(

Secția

comercială

,

decizia

nr.962

din 15

ianuarie

2005)

Reclamanta

ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR

PUBLICE

Deva

a

solicitat

,

în

contradictoriu

cu

pârâtele

SC A. SA

Mintia

și

SC A.3000 SA,

revocarea

contractului

de

vânzare-cumpărare

autentificat

, din 18

februarie

2002,

încheiat

între

cele

două

pârâte

și

restabilirea

situației

anterioare

în

sensul

înscrierii

dreptului

de

proprietate

al SC A. SA

asupra

celor

două

imobile

ce

au

făcut

obiectul

înstrăinării

,

în

cartea

funciară

.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că pârâta debitoare SC A. SA  fiind debitoare la bugetul

statului, la data de 18.02.2002, și-a înstrăinat, prin contractul de

vânzare-cumpărare a cărui revocare se solicită, două

imobile situate în municipiul Deva,

Bd.D.,către

pârâta SC A.3000 SA, prin aceasta mărindu-și starea de

insolvabilitate iar datoria  la bugetul statului

neputând

fi executată.

Într-un prim ciclu procesual,

Judecătoria Deva a respins acțiunea, prin sentința civilă

nr.2204/2002.

Prin decizia civilă nr.1898/2002,

Tribunalul Hunedoara a admis apelul reclamantului, a anulat sentința

și a dispus judecarea cauzei în primă instanță de

către tribunal, stabilind natura comercială a litigiului.

Tribunalul Hunedoara, astfel investit, prin

sentința nr.2154 din data de 12 septembrie 2003, a respins acțiunea

privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare din 18 februarie 2003,

reținând în considerentele sentinței, că prin vânzarea celor

două imobile, reclamanta nu a fost prejudiciată, prețul obținut

fiind corect pe de o parte, iar pe de altă parte, pârâta-debitoare are în

patrimoniu și alte imobile a căror valoare depășește

cu mult cuantumul datoriei la bugetul statului, imobile care sunt

indisponibilizate de către reclamantă.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței fondului a fost respins de Curtea de Apel

Alba-Iulia,Secția Comercială și de Contencios Administrativ,

prin decizia nr.8/A din 12 ianuarie 2004, instanța de control

reținând că pentru recuperarea creanței reclamanta a sechestrat bunuri

ale debitoarei în valoare de peste 18 miliarde lei, asigurându-și

garanția recuperării creanței din patrimoniul pârâtei-debitoare.

Instanța  a mai reținut

că asupra imobilelor vândute, reclamanta-creditoare nu deține vreun

privilegiu, iar în ceea ce privește prețul obținut de

vânzătoare, nu poate fi cenzurat de creditoare, în cauză

nefăcându-se dovada unor acte întocmite cu viclenie ale debitorului cu

terțul cumpărător.

Reclamanta a declarat recurs, solicitând

modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii revocatorii.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art.304 C.proc. civ., recurenta a susținut

că în conformitate cu prevederile art.975 C.proc. civ., apare evident

caracterul fraudulos al contractului de vânzare-cumpărare încheiat de cele

două pârâte, urmărindu-se mărirea stării de insolvabilitate

a pârâtei SC A. SA  în dauna bugetului de stat.

Faptul că reprezentanții celor

două societăți, care au convenit la vânzarea-cumpărarea

imobilelor sunt rude de gradul unu , respectiv tată și fiu, precum

și prețul derizoriu al vânzării raportat la rata inflației

și modalitatea de achitare eșalonată pe parcursul  celor

doi ani, sunt elemente  care conturează caracterul fraudulos al

actului, în argumentarea recurentei.

Verificând legalitatea deciziei atacate

prin prisma motivelor invocate, ICCJ a respins recursul ca nefondat .

Potrivit art.975 C.civ., pentru ca

acțiunea pauliană sau revocatorie să fie fondată, trebuie

ca reclamantul să dovedească că înstrăinarea atacată

l-a prejudiciat, în sensul că a provocat insolvabilitatea debitorului

vânzător, că actul e făcut în frauda drepturilor sale, în scopul

vădit de a-l frustra pe reclamant de patrimoniul din care s-ar putea

îndestula și totodată că la momentul cumpărării, terțul

cumpărător a știut despre toate aceste împrejurări.În

cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor

impuse de dispozițiile legale evocate, pentru a putea califica actul de

vânzare-cumpărare convenit de părți ca un act viclean încheiat

cu intenția de a frauda interesele sale, atâta vreme cât în patrimoniul

debitorului există și alte bunuri în valoare de  peste 18

miliarde de lei, ce au fost sechestrate de către creditoare în vederea

recuperării creanței sale. Prejudiciul, în acțiunea

pauliană, există ori de câte ori prin actul atacat de creditor s-a

născut sau s-a mărit insolvabilitatea debitorului, or, în

speță, creditoarea nu a contestat existența în patrimoniul

debitorului și a altor bunuri, deja sechestrate, a căror valoare

depășește cu mult valoarea creanței.

Nu poate fi primită nici critica

potrivit căreia prețul este derizoriu deoarece s-a convenit plata

eșalonată pe parcursul a doi ani, astfel încât suma va fi

afectată de inflație, atâta vreme cât prețul a fost consolidat

în dolari, iar debitoarea-pârâtă a comunicat reclamantei disponibilitatea

cesionării sumei în contul debitului .

Prin

urmare

,

hotărârile

pronunțate

în

cauză

sunt

legale

și

instanțele

au

aplicat

în

mod

corect

dispozițiile

legale

incidente

raportului

juridic

dedus

judecății

.

Așa

fiind

,

în

temeiul

art.312

C.proc

.

civ

.,

recursul

a

fost

respins

ca

nefondat

.