ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 42 din 2 aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Hunedoara a respins pct. 5 din actul de sesizare - încheierea nr. 68 din 17 noiembrie 2000, a Compartimentului de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi, județul Hunedoara, referitor la obligarea lui M.M., Primar al municipiului Deva, la plata sumei de 5.500.000 lei, plus dobânzile aferente. Prin aceeași sentință s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite pentru suma de 6.669.000.000 lei. S-a apreciat că Primarul municipiului Deva a semnat actele de înstrăinare ale imobilului din Deva, respectând întocmai Hotărârea Consiliului Local nr. 54/1999, atât în ce privește prețul convenit, cât și modalitatea de plată a acestuia.

Prin decizia nr. 481 din 16 septembrie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României a admis recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Hunedoara; a casat sentința Colegiului jurisdicțional și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. S-a reținut pentru aceasta, că în cauză nu s-au administrat dovezi complete pentru stabilirea exactă a situației de fapt; a persoanelor participante, a atribuțiilor acestora, precum și a posibilității financiare de compensare a contravalorii bunului vândut, cu prestațiile efectuate de cumpărător. Apreciind această hotărâre, ca fiind nelegală și netemeinică, M.M. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. S-a susținut, astfel, că, deși actul juridic dedus judecății este un contract de vânzare-cumpărare cu plata prețului prin compensație legală, în mod greșit el a fost caracterizat, ca fiind un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În ce privește prețul, în opinia recurentului, acesta a fost negociat în lei, fără a se stipula un corespondent leu/dolar SUA, iar plata s-a făcut prin compensare, operațiune legală în condițiile art. 88 din O.G. nr. 11/1996. În fine, recurentul a invocat omisiunea de pronunțare asupra unor probe administrate, în speță, asupra expertizei contabile care a concluzionat în sensul inexistenței prejudiciului, împrejurare în care nu se mai justifică menținerea în sarcina sa, a vreunei obligații de plată.

Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: În baza Hotărârii Consiliului Local nr. 54 din 16 martie 1999, s-a hotărât înstrăinarea imobilului din Deva, la prețul de 475.000 dolari SUA, în echivalent lei și pentru care s-a emis factura nr. 83805 din 17 martie 1999, în valoare de 6.669.000.000 lei. Tranzacția dintre Consiliul Local Deva și SC C. SA Deva, s-a materializat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 10798 din 22 septembrie 1999, autentificat sub nr. 1193/1999. Deși potrivit art. 4 din acest contract, rezultă că prețul s-a achitat integral prin compensare, plata s-a făcut în realitate în 9 rate lunare, în intervalul 22 decembrie 1999 - 8 februarie 2001 și fără ca părțile să poată produce procesul-verbal de compensare al datoriilor Consiliului Local Deva către SC C. SA Deva.

De altfel, o asemenea compensare nu era admisă de Trezoreria Deva, care încunoștiințase părțile în acest sens. Or, în asemenea situație, exonerarea Primarului, care în calitate de ordonator principal de credite avea obligația să urmărească modul de încasare a veniturilor, în conformitate cu obligațiile asumate prin contract, reprezintă o soluție vădit netemeinică și nelegală. Reținând aceste aspecte, precum și contradictorialitatea soluției pronunțate de Colegiul jurisdicțional Hunedoara în raport cu situația de fapt constatată, în mod corect s-a apreciat că se impune rejudecarea cauzei și stabilirea cu exactitate a legalității operațiunilor financiar-contabile efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva deciziei nr. 481 din 16 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.