ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 42 din 2 aprilie

2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Hunedoara a respins pct. 5

din actul de sesizare - încheierea nr. 68 din 17 noiembrie 2000, a

Compartimentului de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi, județul

Hunedoara, referitor la obligarea lui M.M., Primar al municipiului Deva, la

plata sumei de 5.500.000 lei, plus dobânzile aferente. Prin aceeași sentință s-a

dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite pentru suma de 6.669.000.000

lei.

S-a apreciat că Primarul municipiului

Deva a semnat actele de înstrăinare ale imobilului din Deva, respectând

întocmai Hotărârea Consiliului Local nr. 54/1999, atât în ce privește prețul

convenit, cât și modalitatea de plată a acestuia.

Prin decizia nr. 481 din 16

septembrie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României a admis

recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de

Conturi a județului Hunedoara; a casat sentința Colegiului jurisdicțional și a

trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

S-a reținut pentru aceasta, că în

cauză nu s-au administrat dovezi complete pentru stabilirea exactă a situației

de fapt; a persoanelor participante, a atribuțiilor acestora, precum și a posibilității

financiare de compensare a contravalorii bunului vândut, cu prestațiile

efectuate de cumpărător.

Apreciind această hotărâre, ca fiind

nelegală și netemeinică, M.M. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut, astfel, că, deși actul

juridic dedus judecății este un contract de vânzare-cumpărare cu plata prețului

prin compensație legală, în mod greșit el a fost caracterizat, ca fiind un

contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate.

În ce privește prețul, în opinia

recurentului, acesta a fost negociat în lei, fără a se stipula un corespondent

leu/dolar SUA, iar plata s-a făcut prin compensare, operațiune legală în

condițiile art. 88 din O.G. nr. 11/1996.

În fine, recurentul a invocat

omisiunea de pronunțare asupra unor probe administrate, în speță, asupra

expertizei contabile care a concluzionat în sensul inexistenței prejudiciului,

împrejurare în care nu se mai justifică menținerea în sarcina sa, a vreunei

obligații de plată.

Recursul nu este fondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente:

În baza Hotărârii Consiliului Local nr.

54 din 16 martie 1999, s-a hotărât înstrăinarea imobilului din Deva, la prețul

de 475.000 dolari SUA, în echivalent lei și pentru care s-a emis factura nr. 83805

din 17 martie 1999, în valoare de 6.669.000.000 lei.

Tranzacția dintre Consiliul Local

Deva și SC C. SA Deva, s-a materializat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

10798 din 22 septembrie 1999, autentificat sub nr. 1193/1999.

Deși potrivit art. 4 din acest

contract, rezultă că prețul s-a achitat integral prin compensare, plata s-a

făcut în realitate în 9 rate lunare, în intervalul 22 decembrie 1999 - 8

februarie 2001 și fără ca părțile să poată produce procesul-verbal de

compensare al datoriilor Consiliului Local Deva către SC C. SA Deva.

De altfel, o asemenea compensare nu

era admisă de Trezoreria Deva, care încunoștiințase părțile în acest sens.

Or, în asemenea situație, exonerarea

Primarului, care în calitate de ordonator principal de credite avea obligația

să urmărească modul de încasare a veniturilor, în conformitate cu obligațiile

asumate prin contract, reprezintă o soluție vădit netemeinică și nelegală.

Reținând aceste aspecte, precum și

contradictorialitatea soluției pronunțate de Colegiul jurisdicțional Hunedoara

în raport cu situația de fapt constatată, în mod corect s-a apreciat că se

impune rejudecarea cauzei și stabilirea cu exactitate a legalității

operațiunilor financiar-contabile efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.

împotriva deciziei nr. 481 din 16 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2005.