ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3208/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 septembrie 2002, reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) a chemat în judecată pârâții A.A. și SC D. SA Deva, solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța pârâtul A.A. să fie obligat la executarea obligației contractuale din contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 26 ianuarie 2000, în sensul de a asigura plata de către SC D. SA a datoriilor acesteia către F.P.S. precum și la plata de daune interese cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pe zi întârziere în executarea obligației de a determina societatea să plătească dividendele datorate.

Pârâtele au formulat cerere reconvențională, pârâtul A.A., solicitând plata sumei de 200 milioane lei, reprezentând despăgubiri civile pentru diminuarea valorii acțiunilor deținute de SC D. SA Deva, iar aceasta din urmă solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea imobilului situat în Deva, Piața Unirii, motivat de faptul că a fost chemat în judecată de către o terță persoană care în baza Legii nr. 10/2001 solicită restituirea unui imobil aflat la acea dată în patrimoniul societății. Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 641 din 11 martie 2004, a respins acțiunea și cererile reconvenționale ca nefondate. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei are ca obiect nerespectarea obligației de a face, în speță nefiind îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii contractuale.

S-a reținut și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC D. SA întrucât contractul a fost încheiat cu altă persoană, iar obligația prevăzută la pct. 8.7 lit. c) nu-i este opozabilă. Cererea reconvențională formulată de pârâtul A.A. a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, iar cea formulată de SC D. SA anulată ca netimbrată. Împotriva soluției instanței de fond a formulat apel reclamanta, criticile vizând faptul că acțiunea formulată are ca temei neexecutarea unor obligații contractuale născute sub imperiul legii comerciale astfel că fiind o obligație de a face se impune executarea acesteia cât și plata daunelor cominatorii. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 162 din 24 mai 2004 a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în speță obligația contractuală asumată de intimatul pârât A.A. este obligație de a face „intuitu personae” nesusceptibilă de executare silită, creditorul având posibilitatea să treacă la desființarea contractului datorită neexecutării culpabile din partea debitorului, fie să solicite despăgubiri pentru prejudiciul produs. Cu petiția înregistrată la data de 20 iulie 2004, reclamanta a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că instanțele au aplicat greșit dispozițiile legale față de clauza survenită în contractul încheiat. Astfel obligația asumată de cumpărător este o obligație de a face respectiv de a determina societatea privatizată să-și plătească datoriile pe perioada stipulată în contract.

Întrucât debitorul și-a asumat o obligație care implică faptul personal al acestuia se justifică aplicarea dispozițiilor art. 1073 C. civ. și nu art. 1075 C. civ., cum au reținut instanțele. Recursul este nefondat. Clauza stipulată în contractul de vânzare cumpărare acțiuni la art. 8.7 lit. c) este o obligație de a face respectiv cumpărătorul să determine societatea comercială privatizată să plătească datoriile și daunele pe perioada stipulată în contract. Întrucât debitorul și-a asumat o obligație care implică faptul personal, fiind o obligație „intuitu personae”, ce a fost avută în vedere la nașterea raportului obligațional, justificat instanțele au reținut că această obligație nu poate fi considerată ca fiind realizată decât prin executarea de bună voie din partea debitorului.

Față de cele arătate criticile formulate urmează a fi înlăturate în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 1075 C. civ., potrivit cărora „orice obligație de a face sau de a nu face” se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 162 din 24 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.