ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3959/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la data de 17 februarie 2004 la Tribunalul Hunedoara, reclamanta A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I., obligarea acestuia la efectuarea investiției de mediu în societatea privatizată SC A. SA Deva, cu termen scadent la 29 februarie 2001, astfel cum s-a convenit prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni. Totodată reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației de efectuare a investiției.

Prin sentința nr. 1305/ CA pronunțată la data de 21 mai 2004, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamantei, reținând în considerentele sentinței că pârâtul a realizat investiția asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 29 februarie 2000, conform înscrisurilor depuse de acesta respectiv autorizație de mediu, acte de recepție, contracte și chitanțe. Pe de altă parte, instanța constată că aceiași concluzie a realizării investiției asumate de pârât, a fost reținută cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1555 din 8 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Criticând sentința fondului pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a declarat apel, susținând în esență că pârâtul nu a transmis autorității implicate în privatizare, documentele justificative, legal întocmite, din care să rezulte realizarea investiției de mediu, încălcând dispozițiile art. 6 din H.G.

nr. 489/2003, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002, iar în ce privește autoritatea de lucru judecat aceasta nu operează nefiind îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art. 1201 C. civ. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 286 pronunțată la 19 noiembrie 2004, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Confirmând hotărârea primei instanțe, Curtea de Apel a reținut că pârâtul și-a îndeplinit obligația asumată prin contract privind realizarea investiției de mediu în societatea privatizată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile O.G. nr. 25/2002, deoarece la data scadenței obligației asumate, actul normativ nu era în vigoare.

În contra acestei decizii, reclamanta a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea sentinței fondului în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță formulată. Invocând ca motiv de recurs, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta, în argumentarea criticilor susține următoarele: - instanțele u considerat în mod greșit că dispozițiile O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, cu modificările ulterioare, nu sunt incidente în cauză, deoarece potrivit art. 2 din ordonanță, prevederile sale se aplică și contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu F.P.S.

sau cu A.P.A.P.S., care sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare; - pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a efectua investițiile de mediu în societatea privatizată, la termenul stipulat în contract (29 februarie 2001), astfel că noile reglementări în materia controlului postprivatizare devin incidente, instituția publică implicată în privatizare având posibilitatea reanalizării îndeplinirii obligațiilor asumate, dacă au fost respectate condițiile legale impuse de dispozițiile evocate; - în cauză pârâtul nu a depus confirmarea autorității de mediu competentă privind îndeplinirea obligațiilor de mediu, în speță I.P.M. Deva, ceea ce echivalează cu o neefectuare a investiției, concluzia contrară reținută de instanțe este greșită, neavând suport legal.

Intimatul I.I., a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că dispozițiile O.G. nr. 25/2002 nu sunt aplicabile în cauză și invocând în ce privește realizarea investiției de mediu asumate decizia nr. 1555/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, care a statuat cu autoritate de lucru judecat realizarea investiției de mediu. Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: 1. Este adevărat că dispozițiile O.G. nr. 25/2002 publicată în M. Of. Partea I nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată prin Legea nr. 506/2002 cu modificările ulterioare, privind controlul post privatizare și modul de urmărire a executării obligațiilor asumate de cumpărători în contractele de vânzare – cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, se aplică și contractelor de vânzare – cumpărare de acțiuni încheiate anterior, dar care sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare.

Ori, ipoteza textului legal evocat nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care instanțele au statuat că pârâtul și-a îndeplinit obligația de mediu asumată prin contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni din 29 februarie 2000, în cursul anului 2001, obținând autorizația de mediu nr. H.G. din 7 mai 2001, astfel că la data intrării în vigoare a O.G. nr. 25/2002, contractul își produsese efectele convenite. Cu această precizare și nuanțare, soluția adoptată de instanțe este legală. 2. Sub aspectul îndeplinirii investiției de mediu de către pârât, în condițiile asumate prin contract, instanțele au dat eficiență cuvenită actelor justificative depuse de acesta.

Pe de altă parte, chestiunea litigioasă, a îndeplinirii acestei obligații a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1555 din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, care reține în considerente că pârâtul intimat a făcut dovada realizării obligației de mediu asumate, astfel că nu datorează penalitățile de întârziere cerute. Este neîndoielnic că autoritatea de lucru judecat se atașează dispozitivului hotărârii, dar, în privința considerentelor, într-o abordare mai nuanțată, se poate concluziona că operează autoritatea de lucru judecat pentru acele considerente în lipsa cărora n-ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului, precum și pentru considerentele care constituie susținerea dispozitivului.

Ori, prin decizia nr. 1555/2003, Curtea de apel respingând cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva pârâtului pentru plata de penalități de întârziere în executarea investiției de mediu, reține prin considerente decisive, care fac corp comun cu dispozitivul că pârâtul și-a îndeplinit obligația asumată. Prin urmare, chestiunea litigioasă a îndeplinirii obligației de mediu asumată de pârât, a fost tranșată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, decizia civilă nr. 1555/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, iar prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta tinde să ajungă la adoptarea unei soluții care să contrazică prima decizie, ceea ce echivalează cu o încălcare a autorității de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 286 din 19 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 iunie 2005.