ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3959/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță, înregistrată la data de 17 februarie 2004 la Tribunalul Hunedoara,

reclamanta A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S., a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul I.I., obligarea acestuia la efectuarea investiției de mediu în

societatea privatizată SC A. SA Deva, cu termen scadent la 29 februarie 2001,

astfel cum s-a convenit prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni.

Totodată reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata de daune

cominatorii de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere de la data

rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației de efectuare

a investiției.

Prin sentința nr. 1305/ CA

pronunțată la data de 21 mai 2004, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și

de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamantei, reținând în

considerentele sentinței că pârâtul a realizat investiția asumată prin

contractul de vânzare – cumpărare acțiuni din 29 februarie 2000, conform

înscrisurilor depuse de acesta respectiv autorizație de mediu, acte de

recepție, contracte și chitanțe.

Pe de altă parte, instanța constată

că aceiași concluzie a realizării investiției asumate de pârât, a fost reținută

cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1555 din 8 septembrie

2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Criticând sentința fondului pentru

nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a declarat apel, susținând în esență

că pârâtul nu a transmis autorității implicate în privatizare, documentele

justificative, legal întocmite, din care să rezulte realizarea investiției de

mediu, încălcând dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 489/2003, pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002, iar în ce privește

autoritatea de lucru judecat aceasta nu operează nefiind îndeplinită condiția

triplei identități prevăzută de art. 1201 C. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 286 pronunțată la 19

noiembrie 2004, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Confirmând hotărârea primei instanțe,

Curtea de Apel a reținut că pârâtul și-a îndeplinit obligația asumată prin

contract privind realizarea investiției de mediu în societatea privatizată, în

cauză nefiind aplicabile dispozițiile O.G. nr. 25/2002, deoarece la data

scadenței obligației asumate, actul normativ nu era în vigoare.

În contra acestei decizii,

reclamanta a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea

sentinței fondului în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță

formulată.

Invocând ca motiv de recurs,

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, recurenta, în argumentarea criticilor susține

următoarele:

- instanțele u considerat în mod

greșit că dispozițiile O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002, cu

modificările ulterioare, nu sunt incidente în cauză, deoarece potrivit art. 2

din ordonanță, prevederile sale se aplică și contractelor de vânzare cumpărare

încheiate cu F.P.S. sau cu A.P.A.P.S., care sunt în derulare, pentru efectele

produse de acestea după intrarea ei în vigoare;

- pârâtul nu și-a îndeplinit

obligația de a efectua investițiile de mediu în societatea privatizată, la

termenul stipulat în contract (29 februarie 2001), astfel că noile reglementări

în materia controlului postprivatizare devin incidente, instituția publică

implicată în privatizare având posibilitatea reanalizării îndeplinirii

obligațiilor asumate, dacă au fost respectate condițiile legale impuse de

dispozițiile evocate;

- în cauză pârâtul nu a depus

confirmarea autorității de mediu competentă privind îndeplinirea obligațiilor

de mediu, în speță I.P.M. Deva, ceea ce echivalează cu o neefectuare a

investiției, concluzia contrară reținută de instanțe este greșită, neavând

suport legal.

Intimatul I.I., a formulat

întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând

că dispozițiile O.G. nr. 25/2002 nu sunt aplicabile în cauză și invocând în ce

privește realizarea investiției de mediu asumate decizia nr. 1555/2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, care a statuat cu autoritate de lucru judecat realizarea

investiției de mediu.

Recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

O.G. nr. 25/2002 publicată în M. Of. Partea I nr. 89 din 2 februarie 2002,

aprobată prin Legea nr. 506/2002 cu modificările ulterioare, privind controlul

post privatizare și modul de urmărire a executării obligațiilor asumate de

cumpărători în contractele de vânzare – cumpărare de acțiuni deținute de stat

la societățile comerciale, se aplică și contractelor de vânzare – cumpărare de

acțiuni încheiate anterior, dar care sunt în derulare, pentru efectele produse

de acestea după intrarea ei în vigoare.

Ori, ipoteza textului legal evocat

nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care instanțele au statuat că

pârâtul și-a îndeplinit obligația de mediu asumată prin contractul de vânzare –

cumpărare de acțiuni din 29 februarie 2000, în cursul anului 2001, obținând

autorizația de mediu nr. H.G. din 7 mai 2001, astfel că la data intrării în

vigoare a O.G. nr. 25/2002, contractul își produsese efectele convenite.

Cu această precizare și nuanțare,

soluția adoptată de instanțe este legală.

investiției de mediu de către pârât, în condițiile asumate prin contract,

instanțele au dat eficiență cuvenită actelor justificative depuse de acesta.

Pe de altă parte, chestiunea

litigioasă, a îndeplinirii acestei obligații a fost tranșată cu autoritate de

lucru judecat prin decizia civilă nr. 1555 din 8 septembrie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, care reține în considerente că pârâtul intimat a făcut dovada

realizării obligației de mediu asumate, astfel că nu datorează penalitățile de

întârziere cerute.

Este neîndoielnic că autoritatea de

lucru judecat se atașează dispozitivului hotărârii, dar, în privința

considerentelor, într-o abordare mai nuanțată, se poate concluziona că operează

autoritatea de lucru judecat pentru acele considerente în lipsa cărora n-ar fi

posibilă înțelegerea dispozitivului, precum și pentru considerentele care

constituie susținerea dispozitivului.

Ori, prin decizia nr. 1555/2003,

Curtea de apel respingând cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva

pârâtului pentru plata de penalități de întârziere în executarea investiției de

mediu, reține prin considerente decisive, care fac corp comun cu dispozitivul

că pârâtul și-a îndeplinit obligația asumată.

Prin urmare, chestiunea litigioasă a

îndeplinirii obligației de mediu asumată de pârât, a fost tranșată printr-o hotărâre

definitivă și irevocabilă, decizia civilă nr. 1555/2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, iar prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta tinde să

ajungă la adoptarea unei soluții care să contrazică prima decizie, ceea ce

echivalează cu o încălcare a autorității de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 286 din 19 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 iunie 2005.