ÎCCJ, decizie (scj.ro #83522)

Contract

de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat  înainte de apariția OG

nr.25/2002 aprobată prin Legea nr.506/2002. Efectele derulării contractului.

Autoritate de lucru judecat.

Chestiunea litigioasă a

îndeplinirii obligației de mediu asumată de pârât, a fost tranșată printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă(o decizie a curții de apel) așa încât prin

cererea  în care se solicită obligarea  pârâtului la efectuarea

investiției de mediu în societatea privatizată, reclamanta AVAS tinde să

obțină o soluție care să contrazică  decizia  precedentă, ceea

ce  echivalează cu o încălcare a autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește dispozițiile O.G nr.25/2002 (aprobată prin

Legea nr.506/2002) cu modificările ulterioare, privind  controlul post

privatizare și modul de urmărire a executării obligațiilor asumate de

cumpărători în contractele de  vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de

stat la societățile  comerciale, care se aplică și contractelor

încheiate anterior apariției ordonanței dar care sunt în derulare, acestea nu

sunt aplicabile în speță, întrucât la data intrării în vigoare a

ordonanței contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat în 2000

își  produsese efectele convenite, întrucât pârâtul, obținând autorizația

de mediu în 2001, și-a îndeplinit  obligația de mediu asumată prin

contract.

(Secția comercială, decizia nr.3959 din 28 iunie

2005)

Reclamanta APAPS, în

prezent AVAS, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.I, obligarea acestuia

la efectuarea investiției de mediu în societatea privatizată S.C. A. S.A. Deva,

cu termen scadent la 29 februarie 2001, astfel cum s-a convenit prin contractul

de vânzare – cumpărare acțiuni  din  2000, clauza 8.10 alin.(2).

Totodată reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata de daune

cominatorii de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere de la data

rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației de efectuare

a investiției.

Prin sentința  civilă nr.1305/CA pronunțată la data de 21 mai 2004,

Tribunalul Hunedoara, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a

respins acțiunea, reținând în considerentele sentinței, că pârâtul a realizat

investiția asumată prin contractul de vânzare – cumpărare acțiuni  ,

conform înscrisurilor depuse de acesta respectiv autorizație de mediu, acte de

recepție, contracte și chitanțe.

Pe de altă parte, instanța a constatat că aceeași concluzie a realizării

investiției asumate de pârât, a fost reținută ca autoritate de lucru judecat

prin decizia civilă nr.1555 din 8 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia.

Criticând sentința fondului pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a

declarat apel, susținând  că pârâtul nu a transmis autorității implicate

în privatizare, documentele justificative, legal întocmite, din care să rezulte

realizarea investiției de mediu, încălcând dispozițiile art.6 din H.G.

nr.489/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr.25/2002, iar în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat aceasta nu

operează nefiind îndeplinită condiția triplei identități prevăzută în art.1201

C.civ.

Curtea de Apel Alba Iulia,  Secția Comercială și de Contencios

Administrativ, prin decizia civilă nr.286 pronunțată la 19 noiembrie 2004 a

respins ca  nefondat  apelul  declarat  de

reclamantă.

Confirmând hotărârea primei instanțe, Curtea de Apel a reținut că pârâtul și-a

îndeplinit obligația asumată prin contract privind realizarea investiției de

mediu în societatea privatizată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile O.G.

nr.25/2002, deoarece la data scadenței obligației asumate, actul normativ nu era

în vigoare.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea

deciziei atacate, admiterea apelului  și  schimbarea sentinței

fondului, în  sensul  admiterii  acțiunii.

Invocând dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., reclamanta   a

susținut  că  în mod greșit s-a considerat de instanță că

dispozițiile O.G. nr.25/2002 aprobată prin Legea nr.506/2002, cu modificările

ulterioare, nu sunt incidente în cauză, dar potrivit art.2 din ordonanță,

prevederile sale se aplică și contractelor de vânzare  cumpărare încheiate

cu F.P.S sau APAPS, care sunt în derulare.

Totodată,         pârâtul nu și-a

îndeplinit obligația de a efectua investițiile de mediu în societatea privatizată,

la termenul stipulat în contract (29 februarie 2001), astfel că  devin

incidente noile reglementări în materia controlului

postprivatizare.        A mai susținut

că pârâtul nu a depus confirmarea autorității de mediu competentă privind

îndeplinirea obligațiilor de mediu , în speță Inspectoratul de Protecție a

Mediului Deva, ceea ce echivalează cu o neefectuare a investiției, iar

concluzia contrară reținută de instanțe este greșită, neavând suport legal.

Pârâtul I.I a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, susținând că dispozițiile O.G. nr.25/2002 nu sunt aplicabile în

cauză, invocând în ceea ce privește realizarea investiției de mediu, decizia

nr.1555/2003 a Curții de Apel Alba Iulia care a statuat cu autoritate de lucru

judecat realizarea investiției de mediu.

Recursul nu este fondat.

publicată în Monitorul Oficial Partea I  nr.89 din 2 februarie 2002,

aprobată prin

Legea nr.506/2002 cu modificările ulterioare,

privind controlul post privatizare și modul de urmărire a executării

obligațiilor asumate de cumpărători în contractele de vânzare – cumpărare de

acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, se aplică și contractelor

de vânzare – cumpărare de acțiuni încheiate anterior, dar care sunt în

derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare.

Or, ipoteza textului legal evocat nu este îndeplinită în cauză, în condițiile

în care instanțele au statuat că pârâtul și-a îndeplinit obligația de mediu

asumată prin contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni încheiat în 29

februarie 2000 iar în cursul anului 2001, obținând autorizația de mediu,

însemna că la data intrării în vigoare a O.G. nr.25/2002, contractul

își  produsese  efectele convenite.

asumte prin contract, instanțele au dat eficiență cuvenită actelor

justificative depuse de acesta.

Pe de altă parte, chestiunea litigioasă, a îndeplinirii acestei obligații a

fost tranșată cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr.1555 din 8

septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, potrivit căreia (în considerente)

pârâtul intimat a făcut dovada realizării obligației de mediu asumate, astfel

că nu datorează penalitățile de întârziere cerute.

Este neîndoielnic că autoritatea de lucru judecat se atașează dispozitivului

hotărârii, dar, în privința considerentelor, într-o abordare mai nuanțată, se

poate concluziona că operează autoritatea de lucru judecat pentru acele

considerente în lipsa cărora n-ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului,

precum și pentru considerentele care constituie susținerea dispozitivului.

Or, Curtea de apel respingând cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S.

împotriva pârâtului pentru plata de penalități de întârziere în executarea

investiției de mediu,  a reținut,  prin considerente decisive care

fac corp comun cu dispozitivul, că pârâtul și-a îndeplinit obligația asumată.

Prin urmare, chestiunea litigioasă, a îndeplinirii obligației de mediu asumată

de pârât, a fost tranșată printr-o  hotărâre definitivă și irevocabilă,

decizia civilă nr.1555/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, iar prin cererea ce

face obiectul dosarului, reclamanta tinde să ajungă la adoptarea unei soluții

care să contrazică prima decizie, ceea ce echivalează cu o încălcare a

autorității de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.312 (1) C.proc.civ. a respins recursul

ca nefondat.