ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5471/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara, la data de 3 aprilie 2002, reclamanții S.M.M., S.A. și S.Ș.O. au

chemat în judecată pe pârâta SC F.R. SA Deva solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la măsuri reparatorii

în valoare de 2 miliarde lei, contravaloarea imobilului revendicat, prin

acordarea de acțiuni la valoarea menționată, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

În motivarea cererii se arată că pentru imobilul

revendicat, înscris în C.F. nr. 1656 Abrud, sub nr. top 742, 743, reclamanții

au adresat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtei SC F.R. SA Deva,

care prin scrisoarea nr. 200 din 27 februarie 2002 a comunicat faptul că

societatea comercială în cauză s-a privatizat și, prin urmare, prevederile art.

21 din Legea nr. 10/2001 nu se aplică în această situație.

Pârâta SC F.R. SA Deva a formulat cerere de chemare

în garanție a A.P.A.P.S., sucursala R.V. Timișoara, arătând că Statul Român

reprezentat de această instituție a vândut pachetul majoritar deținut la

societate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. AR 51 din 13 octombrie

2000 și, față de această situație, reclamanții au dreptul la măsuri

reparatorii, așa cum prevăd dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1868

din 7 noiembrie 2002 a admis acțiunea, a dispus restituirea către reclamanți a

cotei de 6/10 din imobilul înscris în C.F. nr. 1656 Abrud, sub nr. top 742,

743, preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 134/1949 și a respins

cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S., sucursala R.V. Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul

a fost proprietatea antecesorilor reclamanților și că, în aplicarea Decretului

nr. 134/1949, cota de 6/10 parte din acesta a fost naționalizată și trecută în

proprietatea Statului Român și în administrarea directă a O.F.R. Cluj, imobilul

fiind deținut în prezent de SC F.R. SA Deva, societate cu capital privat.

Mai reține prima instanță că imobilul în litigiu a

fost preluat fără titlu valabil și că, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată să-l restituie în natură

persoanelor îndreptățite.

Cu privire la respingerea cererii de chemare în

garanție, se arată în motivarea sentinței că, sucursala R.V. Timișoara a A.P.A.P.S.

nu are calitate procesuală pasivă, fiind lipsită de capacitate civilă.

Împotriva acestei hotărârii a declarat apel pârâta,

susținând că în mod greșit tribunalul a reținut faptul că imobilul a fost

preluat fără titlu valabil, Decretul nr. 134/1949 fiind emis în temeiul și cu

respectarea Constituției din 1948, precum și faptul că în cauză nu sunt

aplicabile prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.

312/A din 3 aprilie 2003, a respins apelul ca nefondat, reținând, în esență, că

imobilul a fost preluat fără titlu valabil, situație în care persoana

îndreptățită trebuie să urmeze procedura reglementată de art. 21-25 din Legea

nr. 10/2001 și nu pe cea prevăzută de art. 27 din același act normativ.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a

recursului pârâta SC F.R. SA Deva, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și susținând că, în mod eronat instanța de apel a reținut în

motivarea hotărârii, faptul că preluarea imobilului în cauză de către Statul

Român în baza Decretului nr. 134/1949 privind naționalizarea unităților

sanitare este o preluare fără titlu valabil și că în cauză nu sunt incidente

prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, când, de fapt, aceste

dispoziții ale legii sunt aplicabile în speța de față, instituția implicată în

privatizare, A.P.A.P.S. fiind cea în măsură să soluționeze cererea

reclamanților.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru

următoarele considerente :

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au

solicitat obligarea pârâtei SC F.R. SA la despăgubiri, respectiv, la măsuri

reparatorii în valoare de 2 miliarde lei, contravaloarea bunului revendicat,

destinația bunului fiind aceea de farmacie, prin acordarea de acțiuni la

valoarea menționată, invocând în drept prevederile art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus

restituirea către reclamanți, în natură, a cotei de 6/10 din imobil, preluată

de Statul Român în temeiul Decretului nr. 134/1949, deși în considerentele

sentinței aceasta reține că persoanele îndreptățite la restituire au solicitat

acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Soluția a fost menținută de

curtea de apel, prin respingerea apelului declarat de pârâtă.

Așadar, instanțele au soluționat acțiunea cu

nesocotirea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., acordând reclamanților

cota din imobil ce a fost naționalizată, în natură, când aceștia au solicitat măsuri

reparatorii constând în acțiuni în valoare de 2 miliarde lei reprezentând

contravaloarea imobilului revendicat.

Or, instanțele trebuiau să se pronunțe raportat la

obiectul acțiunii reclamanților, la temeiul de drept invocat de aceștia, ce nu

a fost modificat după data introducerii acțiunii și la concluziile puse cu

ocazia judecării în fond a cauzei, la termenul din 7 noiembrie 2002, când

reclamanții au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, concluzii

ce au fost consemnate în încheierea de dezbateri aflată la dosar.

Față de cele ce preced, se impune casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe

în limitele investirii sale, fără a depăși cadrul procesual stabilit de

reclamanți si respectând, astfel, principiului disponibilității în procesul

civil.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va

dispune și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate având ca obiect

stabilirea valorii corespunzătoare a imobilului, în vederea acordării măsurilor

reparatorii prin echivalent.

De asemenea, la rejudecarea cauzei, instanța de

trimitere va avea în vedere dispozițiile art. 2.1 A din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care prevăd că imobilele ce cad sub

incidența unor acte normative de naționalizare, printre care și Decretul nr. 134/1949,

sunt considerate ca fiind preluate cu titlu, în măsura în care s-au respectat

condițiile stabilite de acestea.

În fine, cu ocazia rejudecării, instanța va analiza și

celelalte susțineri ale pârâtei, învederate prin motivele de recurs, precum și

apărările și dovezile invocate de părțile în proces.

Față de considerentele menționate, recursul va fi

admis, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare

instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta SC F.R. SA Deva

împotriva deciziei civile nr. 312/A din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.