ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5471/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 3 aprilie 2002, reclamanții S.M.M., S.A. și S.Ș.O. au chemat în judecată pe pârâta SC F.R. SA Deva solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la măsuri reparatorii în valoare de 2 miliarde lei, contravaloarea imobilului revendicat, prin acordarea de acțiuni la valoarea menționată, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În motivarea cererii se arată că pentru imobilul revendicat, înscris în C.F. nr. 1656 Abrud, sub nr. top 742, 743, reclamanții au adresat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâtei SC F.R.

SA Deva, care prin scrisoarea nr. 200 din 27 februarie 2002 a comunicat faptul că societatea comercială în cauză s-a privatizat și, prin urmare, prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu se aplică în această situație. Pârâta SC F.R. SA Deva a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S., sucursala R.V. Timișoara, arătând că Statul Român reprezentat de această instituție a vândut pachetul majoritar deținut la societate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. AR 51 din 13 octombrie 2000 și, față de această situație, reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii, așa cum prevăd dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1868 din 7 noiembrie 2002 a admis acțiunea, a dispus restituirea către reclamanți a cotei de 6/10 din imobilul înscris în C.F.

nr. 1656 Abrud, sub nr. top 742, 743, preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 134/1949 și a respins cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S., sucursala R.V. Timișoara. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul a fost proprietatea antecesorilor reclamanților și că, în aplicarea Decretului nr. 134/1949, cota de 6/10 parte din acesta a fost naționalizată și trecută în proprietatea Statului Român și în administrarea directă a O.F.R. Cluj, imobilul fiind deținut în prezent de SC F.R. SA Deva, societate cu capital privat. Mai reține prima instanță că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil și că, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată să-l restituie în natură persoanelor îndreptățite.

Cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție, se arată în motivarea sentinței că, sucursala R.V. Timișoara a A.P.A.P.S. nu are calitate procesuală pasivă, fiind lipsită de capacitate civilă. Împotriva acestei hotărârii a declarat apel pârâta, susținând că în mod greșit tribunalul a reținut faptul că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, Decretul nr. 134/1949 fiind emis în temeiul și cu respectarea Constituției din 1948, precum și faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 312/A din 3 aprilie 2003, a respins apelul ca nefondat, reținând, în esență, că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, situație în care persoana îndreptățită trebuie să urmeze procedura reglementată de art. 21-25 din Legea nr. 10/2001 și nu pe cea prevăzută de art. 27 din același act normativ.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâta SC F.R. SA Deva, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că, în mod eronat instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii, faptul că preluarea imobilului în cauză de către Statul Român în baza Decretului nr. 134/1949 privind naționalizarea unităților sanitare este o preluare fără titlu valabil și că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, când, de fapt, aceste dispoziții ale legii sunt aplicabile în speța de față, instituția implicată în privatizare, A.P.A.P.S. fiind cea în măsură să soluționeze cererea reclamanților. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente : Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei SC F.R.

SA la despăgubiri, respectiv, la măsuri reparatorii în valoare de 2 miliarde lei, contravaloarea bunului revendicat, destinația bunului fiind aceea de farmacie, prin acordarea de acțiuni la valoarea menționată, invocând în drept prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus restituirea către reclamanți, în natură, a cotei de 6/10 din imobil, preluată de Statul Român în temeiul Decretului nr. 134/1949, deși în considerentele sentinței aceasta reține că persoanele îndreptățite la restituire au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Soluția a fost menținută de curtea de apel, prin respingerea apelului declarat de pârâtă.

Așadar, instanțele au soluționat acțiunea cu nesocotirea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., acordând reclamanților cota din imobil ce a fost naționalizată, în natură, când aceștia au solicitat măsuri reparatorii constând în acțiuni în valoare de 2 miliarde lei reprezentând contravaloarea imobilului revendicat. Or, instanțele trebuiau să se pronunțe raportat la obiectul acțiunii reclamanților, la temeiul de drept invocat de aceștia, ce nu a fost modificat după data introducerii acțiunii și la concluziile puse cu ocazia judecării în fond a cauzei, la termenul din 7 noiembrie 2002, când reclamanții au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de dezbateri aflată la dosar.

Față de cele ce preced, se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe în limitele investirii sale, fără a depăși cadrul procesual stabilit de reclamanți si respectând, astfel, principiului disponibilității în procesul civil. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va dispune și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate având ca obiect stabilirea valorii corespunzătoare a imobilului, în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent. De asemenea, la rejudecarea cauzei, instanța de trimitere va avea în vedere dispozițiile art. 2.1 A din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care prevăd că imobilele ce cad sub incidența unor acte normative de naționalizare, printre care și Decretul nr. 134/1949, sunt considerate ca fiind preluate cu titlu, în măsura în care s-au respectat condițiile stabilite de acestea.

În fine, cu ocazia rejudecării, instanța va analiza și celelalte susțineri ale pârâtei, învederate prin motivele de recurs, precum și apărările și dovezile invocate de părțile în proces. Față de considerentele menționate, recursul va fi admis, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta SC F.R. SA Deva împotriva deciziei civile nr. 312/A din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.