ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6543/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 20 noiembrie 2003, reclamanta M.L.

a chemat în judecată pe pârâții Comisia locală Deva de aplicare a Legii nr.

10/2001, Prefectura județului Hunedoara, Primarul Municipiului Deva și Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Hunedoara, solicitând:

- constatarea dreptului său de

proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F. Deva, nr. top. 1141 și 1141/1/1,

retranscrise în C.F. Deva, nr.top. 1141 și 1142/1/2 (construcții și 2480 mp teren),

preluării abuzive, de către stat, a acestor imobile, demolării construcțiilor,

edificării pe terenul rămas liber a magazinului U., precum și a valorii

actuale, de 2.000.000.000 lei, a bunurilor menționate;

- obligarea pârâților, în solidar,

la plata sumei de 2.000.000.000 lei, contravaloarea construcțiilor și terenului

preluate abuziv de stat.

În motivarea cererii, întemeiate pe

Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003, reclamanta a susținut că:

- este proprietara imobilelor

solicitate, care au fost expropriate prin Decretul nr. 232/1971;

- după expropriere, construcțiile au

fost demolate, iar pe terenul rămas liber s-a edificat magazinul U., care în

prezent aparține SC U. SA;

- societatea menționată, privatizată

integral, i-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, iar

A.P.A.P.S. a trimis ulterior acea notificare și întreaga documentație Comisiei

locale Deva, spre competentă soluționare;

- deși la 5 august 2002 a depus în

completare actele solicitate, nu a primit încă nici un răspuns la notificare.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă,

prin sentința nr. 6073 din 15 decembrie 2004, a admis în parte acțiunea și,

drept consecință, a constatat că imobilele solicitate, cu suprafața totală de

2.290 mp au fost preluate abuziv de Statul Român și l-a obligat pe acest pârât,

prin Ministerul Finanțelor Publice și pe pârâta Primăria Municipiului Deva la

măsuri reparatorii prin echivalent, la valoarea de 3.948.984.818 lei, în

favoarea reclamantei.

Totodată, instanța i-a obligat pe

pârâții menționați, în solidar, să-i plătească reclamantei 9.300.000 lei

cheltuieli de judecată și a respins acțiunea față de pârâții Prefectura

județului Hunedoara, Primarul Municipiului Deva și D.G.F.P. Hunedoara.

S-a reținut că:

- în anul 1960, reclamanta a

dobândit, prin act autentic de vânzare-cumpărare, imobilul situat în Deva, compus

din casă, curte și grădină, cu suprafața totală de 2.290 mp ;

- ulterior, Statul Român a preluat,

fără titlu, o porțiune de 1.306 mp din imobilul menționat (în anul 1973), iar

cealaltă porțiune, de 985 mp, a fost dezmembrată în două parcele, de 640 mp (expropriată

prin Decretul nr. 232/1971) și 354 mp , înscrise separat în C.F.;

- construcțiile inițiale au fost

demolate, iar în prezent, întregul teren se află în administrarea Primăriei

Municipiului Deva și este ocupat de detalii de sistematizare (bulevard, alei

pietonale, spații verzi etc.), ceea ce face imposibilă restituirea în natură;

- potrivit Legii nr. 10/2001,

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, solicitate

prin notificarea din 1 octombrie 2001, iar valoarea construcțiilor demolate și

a terenului, care urmează a fi avută în vedere la stabilirea cuantumului

acestor măsuri, rezultă din cele două expertize efectuate în cauză.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 755 din 20 mai 2005, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de reclamantă și pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice și D.G.F.P. Hunedoara, reținând că:

- prima instanță nu avea posibilitatea

legală să dispună anularea Dispoziției nr. 1968 emisă de Primarul Municipiului

Deva la 2 decembrie 2004, deoarece reclamanta a formulat tardiv această cerere,

respectiv de abia cu ocazia dezbaterilor din 8 decembrie 2004;

- prin hotărârea atacată s-au

stabilit obligația pârâților Statul Român și Primăria Municipiului Deva

referitoare la măsurile reparatorii în echivalent cuvenite reclamantei,

componența acestei obligații, precum și cuantumul măsurilor menționate;

- apelantul Statul Român are

calitate procesuală și nu și-a motivat cererea de modificare a sentinței, în

sensul respingerii acțiunii.

D.G.F.P. Hunedoara, pentru Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a declarat recurs, prin care a

solicitat respingerea acțiunii, în principal doar față de pârâtul sus

menționat, pentru lipsa calității procesuale pasive și, în subsidiar, față și

de celălalt pârât.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că, potrivit art. 26

alin. (3) și art. 38 din Legea nr. 10/2001, Statul Român poate fi chemat în

judecată doar în ipoteza neidentificării unității deținătoare a imobilului

preluat abuziv, iar instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a stabili

modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești,

care sunt exclusiv cele prevăzute de legea specială.

Aceste critici sunt nefondate,

deoarece:

- din considerentele sentinței

rezultă că, deși nu s-a referit explicit la art. 33 din Legea nr. 10/2001,

prima instanță a avut în vedere dispozițiile acestui text (în forma existentă

până la modificările operate prin Legea nr. 247/2005), potrivit cărora în

situația imobilelor prevăzute de art. 10 și art. 11, măsurile reparatorii în

echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a primarului, cu avizul

organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice;

- entitățile menționate nu au

soluționat în termenul prevăzut de lege notificarea reclamantei, astfel că

aceasta era îndreptățită să solicite instanței de judecată stabilirea măsurilor

reparatorii în echivalent, cuvenite pentru imobilele preluate abuziv de stat.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta D.G.F.P. Hunedoara pentru Statul Român, reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 755/A din 20 mai 2005 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 iulie

2006.