ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2976/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova sub nr. 7097/105/ din 31 octombrie 2008 reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC L.C.D. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța a solicitat să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 15 iunie 2007 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a imobilului situat în comuna Berceni, sat Corlătești, județul Prahova, compus din teren în suprafață de 2421 mp și construcția compusă din două magazii și un atelier, situate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 15 iunie 2007 a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilul menționat în petitul acțiunii, pentru care pârâta a achitat la data încheierii actului avansul convenit de părți și diferența de preț la data de 24 august 2007, conform facturi fiscale PH VEI nr. 7133153, suma de 242,814 lei. A mai arătat că pârâta s-a obligat prin antecontract să încheie actele după primirea integrală a prețului, însă aceasta a refuzat, deși a fost notificată prin BNP L.C. la data de 15 octombrie 2008 și nu s-a prezentat la concilierea directă din data de 16 iunie 2008, iar reclamanta a intrat în posesia imobilului după ce pârâta i-a înmânat actul de proprietate al imobilului.

Prin sentința civilă nr. 38 din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă, în calitate de promitentă vânzătoare, cu reclamanta în calitate de promitentă-cumpărătoare la data de 15 iunie 2007, având ca obiect – teren și construcții – situat în comuna Berceni, sat Corletești, județul Prahova. Totodată, s-a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului menționat compus din teren în suprafață de 2421 mp. și construcție amplasată pe teren, formată din două magazii și un atelier, identificată conform expertizelor topo D.I.

și construcții G.E. urmând a opera transferul de proprietate de la promitenta vânzătoare la promitenta cumpărătoare cu 10.615 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la 15 iunie 2007, în baza căruia reclamanta cumpărătoare și-a executat integral obligația de plată a prețului, pentru imobilul menționat în antecontract, intrând în posesia acestuia, pârâta vânzătoare refuzând însă ulterior să se prezinte la notariat pentru încheierea actului autentic, deși a fost notificată în acest sens. Tribunalul Prahova a reținut că deși pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii, recunoașterea nu s-a făcut la prima zi de înfățișare, pentru a fi incidente prevederile art. 275 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, înaintea formulării cererii de chemare în judecată a fost pusă în întârziere prin notificarea expediată de executorul judecătoresc, astfel că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de proces, în drept făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta SC L.C.D. SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive: - În mod greșit a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată, deși trebuiau aplicate dispozițiile art. 275 C. proc. civ., întrucât la primul termen de judecată a recunoscut pretențiile reclamantei din acțiune, neavând culpă procesuală.

- Pretinsa punere în întârziere s-a făcut de conivență cu reprezentantul reclamantei, la propunerea avocatului acesteia, considerându-se că este mai puțin costisitoare procedura în fața instanței de judecată, decât procedura notarială. - Acțiunea reclamantei era inadmisibilă, față de clauza penală din antecontract, potrivit căruia, în cazul în care promitenta vânzătoare refuză să se prezinte la notarul public, pentru încheierea contractului în formă autentică, se obliga să restituie cumpărătoarei debitoare, avansul achitat de 100.000 Ron. La termenul de judecată din data de 27 mai 2009, apelanta prin apărător a precizat că nu mai susține cea de-a doua critică din apel, ci numai pe cea care vizează cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le plătească intimatei reclamante.

Prin decizia nr. 85 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat apelul pârâtei și a fost obligată aceasta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că apelanta pârâtă a încheiat cu intimata reclamantă antecontractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în comuna Berceni, sat Corlătești la data de 15 iunie 2007, când a primit o parte din prețul imobilului, diferența fiindu-i achitată la data de 24 august 2007 (filele 7, 8 dosar fond), iar potrivit antecontractului avea obligația ca de la această dată să se prezinte la notarul public pentru încheierea actului în formă autentică.

Intimata-reclamantă a invitat-o pe apelantă la conciliere la data de 14 iunie 2008 (filele 12-13 dosar fond), la data de 29 august 2008 reprezentantul apelantei obligându-se prin înțelegerea semnată la această dată ca în termen de 30 de zile să se prezinte la notar pentru încheierea vânzării în formă autentică, potrivit înscrisului depus la dosar de către intimată, denumit înțelegere, semnat de reprezentanții ambelor părți, iar la data de 6 octombrie 2008 a fost notificată de executorul judecătoresc în acest sens, astfel încât apelanta nu mai poate invoca beneficiul prevederilor art. 275 teza I C. proc. civ., întrucât a fost pusă în întârziere în repetate rânduri de către intimata reclamantă, anterior promovării acțiunii la instanță 31 octombrie 2008. Pe de altă parte, recunoașterea reprezentantului apelantei a pretențiilor intimatei reclamante, nu s-a făcut la prima zi de înfățișare, așa cum aceasta este definită de dispozițiile art. 134 C. proc.

civ., ci înaintea dezbaterilor, de la termenul de soluționare în fond a cauzei din 20 ianuarie 2009, după administrarea probatoriilor cu înscrisuri: expertize de specialitate și interogatorii - la solicitarea intimatei reclamante, astfel că apelanta pârâtă nu mai putea invoca absolvirea de plata cheltuielilor de judecată în baza art. 275 C. proc. civ., așa cum în mod judicios a constatat și prima instanță. În contra celei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând soluția dată în apel numai sub aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor art. 275 C. proc. civ. În susținerea acestei critici, recurenta a arătat că la primul termen de judecată s-a prezentat împreună cu reprezentantul părții adverse, când a recunoscut pretențiile formulate prin acțiune, fapt pentru care nu se poate reține culpa procesuală a sa.

În continuare mai arată că pretinsa punere în întârziere a fost efectuată de conivență cu reprezentantul părții adverse la propunerea apărătorului său, față de faptul că întocmirea actelor la notarul public erau mai costisitoare această situație a determinat-o să accepte întocmirea actelor și tergiversarea clarificării situației juridice a bunurilor tranzacționate. În consecință, precizează recurenta că exprimarea sa în fața instanței de judecată a fost recunoașterea integrală a pretențiilor formulate de reclamantă în cererea de chemare în judecată. Solicită cheltuieli de judecată. Criticile formulate pot fi circumscrise pct. 9 a art. 304 C. proc. civ., când instanța a aplicat greșit legea, în speță art. 275 C. proc.

civ. Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentă este nefondat, instanțele de judecată anterioare au aplicat corect dispozițiile art. 275 C. proc. civ., așa cum se va arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. civ.: „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. Conform regulilor generale înscrise în teza a I-a a textului de lege enunțat mai sus, cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite, partea având dreptul la restituirea integrală a cheltuielilor făcute, afară de cazul în care, sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc.

civ. – ce reprezintă o ipoteză distinctă de acordare a cheltuielilor de judecată. Potrivit acestui text, pârâtul ce a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, excepție făcând situația sau ipoteza punerii în întârziere înainte de chemarea în judecată. Prin urmare, pentru ca pârâtul să evite obligarea la plata cheltuielilor de judecată, se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: - să recunoască pretențiile reclamantului, recunoaștere ce trebuie făcută în fața primei instanțe, iar nu în apel sau recurs ori cu ocazia rejudecării; acest text nefiind aplicabil în ipoteza punerii în întârziere a pârâtului înainte de chemarea în judecată, recunoașterea să aibă loc în acele litigii unde pârâtul poate să recunoască pretențiile reclamantului.

În cauză, în mod legal și temeinic instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ. invocate de pârâtă, deoarece pârâta a fost invitată la conciliere la data de 14 iunie 2008, iar la data de 29 august 2008 reprezentantul pârâtei s-a obligat prin înțelegere semnată la această dată ca în termen de 30 zile să se prezinte la notariat pentru perfectarea vânzării în formă autentică, ulterior acestei date, dat fiind neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâtă, reclamanta a notificat - Prin executorii judecătorești la data de 6 octombrie 2008 în acest sens. Cum pârâta a fost pusă în întârziere anterior promovării cererii de chemare în judecată de reclamanta – 31 octombrie 2008 – nu poate beneficia de dispozițiile art. 275 C. proc.

civ., nefiind îndeplinită condiția acestui text de lege, - dat fiind punerea în întârziere anterior datei promovării acțiunii reclamante. În consecință, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a textului de lege evocat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat. Având în vedere că apărătorul intimatei a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat, dovedite cu chitanța depusă la fila 15 dosar recurs, Înalta Curte în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform căruia „partea care cade în pretenții” va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.C.D. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 85 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2009.