ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2414/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr. 1013 din 24 ianuarie 2007, a respins ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantei SC N.B.K. P. SRL - București, pentru ca, în contradictoriu

cu pârâta SC U.M.U.C. SA București, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc

de contract de vânzare-cumpărare autentic asupra terenului în suprafață de

1.912,27 mp, plus calea ferată, în întregul său, situat în București, precum și

la obligarea la plata sumei de 173.046.093 lei, daune interese, conform

antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat la 30 mai 2005.

În pronunțarea

hotărârii, instanța a reținut, că o condiție a încheierii contractului de

vânzare-cumpărare este ca vânzătorul să fie proprietarul bunului a cărui

proprietate urmează a fi transmisă.

Or, reclamanta

cumpărătoare nu a dovedit că pârâta este titulara dreptului de proprietate

asupra imobilului în suprafață de 1.912,27 mp.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost admis de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, cu Decizia nr. 468 din 23 octombrie 2007,

hotărârea atacată fiind schimbată în tot, în sensul admiterii în parte a

cererii și constatării că, în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare

autentificat din 20 mai 2005, de B.N.P., B. S.L. încheiat cu pârâta, reclamanta

a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din: teren în

suprafață de 1.264,27 mp plus căi ferate uzinale în suprafață de 648,00 mp. A

fost admisă și cererea de obligare a pârâtei la plata de daune în sumă de 4.710,5

euro, echivalent în lei la data plății.

Instanța a respins

excepțiile invocate de pârâtă privind prematuritatea acțiunii și a lipsei de

interes în pronunțarea cererii.

În pronunțarea

acestei hotărâri s-a reținut că, în apel s-au depus înscrisuri privind dreptul

de proprietate deținut de pârâta vânzătoare asupra terenului în cauză și anume,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul

Industriilor din 12 iulie 1993 și extras din C.F.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut culpa pârâtei de a nu fi respectat clauzele din

antecontractul de vânzare cumpărare privind perfectarea vânzării prin

încheierea contractului în formă autentică în condițiile în care cumpărătoarea

reclamantă și-a respectat obligația de plată a prețului terenului, conform O.P.

din 3 mai 2005.

În atare situație,

s-a reținut ca întemeiată cererea reclamantei pentru plata de daune, conform art.

9 pct. 6 din antecontractul de vânzare-cumpărare și anume 50% din prețul

vânzării.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, pârâta SC U.M.U.C. SA București, a declarat recurs, în temeiul

art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- instanța de apel a

acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că obiectul acțiunii a fost obligarea la

încheierea actului de vânzare cumpărare în forma autentică, or, instanța a

constatat că, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamanta a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului;

- greșit s-a reținut

că a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare; Dimpotrivă, a

notificat-o pe reclamantă să se prezinte la notariat, la 6 iunie 2006, după ce

a obținut actele cadastrale necesare;

- au fost încălcate

prevederile art. 720

1

C. proc. civ., privind concilierea prealabilă

a litigiilor comerciale.

Recursul este

nefondat.

Primul motiv de

recurs este de respins, întrucât instanța de apel nu a schimbat obiectul

principal al cererii și anume, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de

act autentic de vânzare cumpărare.

Instanța a constatat

că reclamanta, care a achitat prețul terenului, a dobândit dreptul de

proprietate asupra acestuia conform antecontractului de vânzare cumpărare

autentificat din 30 mai 2005, B.N.P., B.S.L.

Critica recurentei în

sensul că greșit s-a reținut refuzul încheierii contractului, nu poate fi

primită, fiind contrară probelor dosarului.

Conform convenției

părților din antecontractul de vânzare-cumpărare, mai sus menționat, prin art. 8

s-a prevăzut că, transmiterea proprietății și predarea activului către

cumpărătoare se va realiza la data achitării integrale a prețului imobilului.

Reclamanta a achitat

prețul la 3 mai 2005 și apoi cu notificările din 7 septembrie 2005 și 2

decembrie 2005 i-a cerut vânzătoarei pârâte să perfecteze forma autentică a

contractului de vânzare cumpărare.

Cu adresa din 2

decembrie 2005, pârâta garantează încheierea contractului în luna decembrie

2005, cel mai târziu în cursul lunii ianuarie 2006. Toate aceste termene nu au

fost respectate, astfel că reclamanta a sesizat instanța cu prezenta acțiune în

10 februarie 2006.

Referirea recurentei

la adresa din 6 iunie 2006 este fără relevanță, aceasta fiind ulterioară

introducerii acțiunii și, de altfel, nu s-a făcut dovada comunicării acesteia.

Privitor la

neîndeplinirea procedurii concilierii litigiului prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ. se reține că, întemeiat instanța de apel a respins excepția

prematurității acțiunii, față de caracterul nepatrimonial al capătului

principal al cererii.

Așa fiind, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC U.M.U.C. SA București împotriva Deciziei nr. 468 din 23 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2008.