ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2414/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 1013 din 24 ianuarie 2007, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC N.B.K. P. SRL - București, pentru ca, în contradictoriu cu pârâta SC U.M.U.C. SA București, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic asupra terenului în suprafață de 1.912,27 mp, plus calea ferată, în întregul său, situat în București, precum și la obligarea la plata sumei de 173.046.093 lei, daune interese, conform antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat la 30 mai 2005. În pronunțarea hotărârii, instanța a reținut, că o condiție a încheierii contractului de vânzare-cumpărare este ca vânzătorul să fie proprietarul bunului a cărui proprietate urmează a fi transmisă.

Or, reclamanta cumpărătoare nu a dovedit că pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 1.912,27 mp. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, cu Decizia nr. 468 din 23 octombrie 2007, hotărârea atacată fiind schimbată în tot, în sensul admiterii în parte a cererii și constatării că, în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare autentificat din 20 mai 2005, de B.N.P., B. S.L. încheiat cu pârâta, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din: teren în suprafață de 1.264,27 mp plus căi ferate uzinale în suprafață de 648,00 mp. A fost admisă și cererea de obligare a pârâtei la plata de daune în sumă de 4.710,5 euro, echivalent în lei la data plății.

Instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă privind prematuritatea acțiunii și a lipsei de interes în pronunțarea cererii. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că, în apel s-au depus înscrisuri privind dreptul de proprietate deținut de pârâta vânzătoare asupra terenului în cauză și anume, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriilor din 12 iulie 1993 și extras din C.F. Pe fondul cauzei, instanța a reținut culpa pârâtei de a nu fi respectat clauzele din antecontractul de vânzare cumpărare privind perfectarea vânzării prin încheierea contractului în formă autentică în condițiile în care cumpărătoarea reclamantă și-a respectat obligația de plată a prețului terenului, conform O.P.

din 3 mai 2005. În atare situație, s-a reținut ca întemeiată cererea reclamantei pentru plata de daune, conform art. 9 pct. 6 din antecontractul de vânzare-cumpărare și anume 50% din prețul vânzării. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta SC U.M.U.C. SA București, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că obiectul acțiunii a fost obligarea la încheierea actului de vânzare cumpărare în forma autentică, or, instanța a constatat că, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului; - greșit s-a reținut că a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare; Dimpotrivă, a notificat-o pe reclamantă să se prezinte la notariat, la 6 iunie 2006, după ce a obținut actele cadastrale necesare; - au fost încălcate prevederile art. 720 1 C. proc.

civ., privind concilierea prealabilă a litigiilor comerciale. Recursul este nefondat. Primul motiv de recurs este de respins, întrucât instanța de apel nu a schimbat obiectul principal al cererii și anume, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. Instanța a constatat că reclamanta, care a achitat prețul terenului, a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia conform antecontractului de vânzare cumpărare autentificat din 30 mai 2005, B.N.P., B.S.L. Critica recurentei în sensul că greșit s-a reținut refuzul încheierii contractului, nu poate fi primită, fiind contrară probelor dosarului. Conform convenției părților din antecontractul de vânzare-cumpărare, mai sus menționat, prin art. 8 s-a prevăzut că, transmiterea proprietății și predarea activului către cumpărătoare se va realiza la data achitării integrale a prețului imobilului.

Reclamanta a achitat prețul la 3 mai 2005 și apoi cu notificările din 7 septembrie 2005 și 2 decembrie 2005 i-a cerut vânzătoarei pârâte să perfecteze forma autentică a contractului de vânzare cumpărare. Cu adresa din 2 decembrie 2005, pârâta garantează încheierea contractului în luna decembrie 2005, cel mai târziu în cursul lunii ianuarie 2006. Toate aceste termene nu au fost respectate, astfel că reclamanta a sesizat instanța cu prezenta acțiune în 10 februarie 2006. Referirea recurentei la adresa din 6 iunie 2006 este fără relevanță, aceasta fiind ulterioară introducerii acțiunii și, de altfel, nu s-a făcut dovada comunicării acesteia. Privitor la neîndeplinirea procedurii concilierii litigiului prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. se reține că, întemeiat instanța de apel a respins excepția prematurității acțiunii, față de caracterul nepatrimonial al capătului principal al cererii. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC U.M.U.C. SA București împotriva Deciziei nr. 468 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.