ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1295/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7011 din 22 mai 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge cererea principală formulată de reclamantul - pârât W.C., cu domiciliul în București, sector 4, în contradictoriu cu pârâta SC R.N. SRL, cu sediul în București, sector 1, și cu pârâta - reclamantă SC C.T.I. SRL, cu sediul în București, sector 1, și cu sediul ales la CA M.F. din București, sector 2, ca neîntemeiat. Admite cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC C.T.I. SRL împotriva reclamantului - pârât W.C. Dispune rezilierea contractului încheiat la 18 august 2000. Admite în parte cererea pârâtei - reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă reclamantul la plata sumei de 10.008,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea principală dedusă judecății, reclamantul W.C. a solicitat anularea antecontractului de vânzare - cumpărare din 22 decembrie 2005 încheiat la BNP S.T., încheiat între pârâte. Prin acest contract pârâtele au convenit să vândă, respectiv să cumpere terenul în suprafață de 1.535 mp situat în București, sector 2, pentru prețul de 2.200.000 euro. În susținerea cererii sale, reclamanta a invocat drept motiv de anulare a actului juridic menționat încălcarea dreptului său de preferință la dobândirea terenului, stipulat prin dispozițiile art. 35 din contractul încheiat cu pârâta SC C.T.I. SRL, reclamantul susținând că prin această convenție a dobândit un drept privitor la cumpărarea terenului.

Prin art. 35 din contract, părțile au convenit, cu putere de lege între ele, în temeiul principiului forței obligatorii a oricărui contract, consacrat prin dispozițiile art. 969 C. civ. următoarele: pârâta - reclamantă SC C.T.I. SRL, în calitate de beneficiar, au dreptul de a vinde unui terț, cu condiția ca acesta să preia toate obligațiile beneficiarului, iar reclamantul - pârât, în calitate de project manager, are dreptul de prim ofertant cu o ofertă de aceeași valoare făcută beneficiarului de către terț. Instanța de fond a apreciat că pactul de preferință, contrar susținerilor reclamantului, nu vizează terenul în cauză, neputându-se reține încălcarea vreunei promisiuni de înstrăinare, cererea reclamantului de anulare a antecontractului prin care pârâta - reclamantă SC C.T.I.

SRL a promis să înstrăineze acest teren pârâtei SC R.N. SRL este neîntemeiată. În ceea ce privește cererea reconvențională, Tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, dispunând rezilierea convenției încheiată la data de 18 august 2000, pentru următoarele considerente: Rezilierea este sancțiunea care devine incidentă în cazul unor contracte cu execuție succesivă, în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate. În cauză, reclamantul - pârât, în calitate de „project manager”, și-a asumat, prin contractul încheiat, mai multe obligații, a căror îndeplinire nu a fost dovedită în cauză. Reclamantul a susținut îndeplinirea obligațiilor asumate, invocând existența unor „negocieri ferme” cu Compania S., însă acestea rămân doar afirmații, nedovedite în cauză.

Reținând neîndeplinirii obligațiilor de către reclamant, având în vedere și data încheierii contractului, 18 august 2000, față de care neîndeplinirea obligațiilor depășește cu mult conceptul de durată rezonabilă și specifică raporturilor comerciale și celerității în afaceri, instanța a dispus rezilierea contractului încheiat de către părți. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 503 din 30 octombrie 2007, respinge apelul formulat de apelantul W.C. împotriva sentinței comerciale nr. 7011 din 22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Instanța de apel a reținut că la data de 18 august 2000 între SC C.T.I. SRL și W.C.

s-a încheiat un contract de antrepriză având ca obiect realizarea de investiții în vederea edificării unui imobil la adresa din București, sector 2. Contractul s-a încheiat sub condiția suspensivă, respectiv să se obțină un credit bancar în vederea realizării acelei investiții și/sau să se fi atras diverși investitori în cadrul proiectului de realizare a investiției respective. Nu s-a obținut creditul bancar și nu s-au găsit nici investitori care să investească și ca urmare investiția nu s-a realizat. Apelantul nu a respectat obligațiile contractuale, folosind contractul doar pentru a face o notare în cartea funciară a imobilului din sectorul 2. După 6 ani de la semnarea contractului a transmis intimatei contractante o notificare cu o ofertă de intenție anexată, fără a fi vorba de o ofertă fermă.

Apelantul nu poate pretinde dreptul conferit de art. 35 din contract pentru că pe teren nu sunt construcții edificate și pactul de preferință nu vizează terenul. Probele cauzei fac dovada neonorării obligațiilor contractuale asumate de apelant, cererea de reziliere a contractului fiind justificată. Prin cererea de recurs formulată, reclamantul W.C. a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura. Dacă acest contract încheiat la data de 18 august 2000 ar avea natura juridică a unui contract de antrepriză, ar fi incidente și dispozițiile art. 1413 pct. 5 C. civ., în sensul că recurentul s-ar fi obligat să execute lucrarea pe riscul său, în schimbul unui preț determinat.

De asemenea, recurentul precizează că obligațiile asumate au fost unele de diligență, cu atât mai mult nu îi este imputabilă situația creată ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de către intimata - pârâtă. Recurentul și-a îndeplinit obligația de a „prezenta” reprezentanților intimatei - pârâte un investitor foarte serios, în speță firma I., membru al G.E.B., ofertă profesională, dovedind seriozitatea cu care tratează tranzacțiile ce i se propun. Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, cum ar fi „practic apelantul nu a respectat obligațiile contractuale, folosind contractul doar pentru a face o notare în cartea funciară a imobilului din sectorul 2”, sau „după 6 ani de la semnarea contractului a transmis intimatei contractante o notificare, anexată cu o ofertă de intenție, fără a fi vorba de o ofertă fermă”.

Intimata SC C.T.I. SRL nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a răspunde operativ în termen de 21 zile, conform art. 9 la contract, solicitării mandatarului din 7 decembrie 2005 de a-și da acordul ori a opune obiecții la „prezentarea” investitorului I. din G.E.B. Temeiul de drept indicat de recurent îl constituie art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Intimatele prin notele scrise formulate au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței comerciale nr. 7011 din 22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, soluție menținută prin decizia civilă nr. 503 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București. În recurs nu au fost depuse înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc.

civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate. Prima critică a recurentului nu poate fi primită, întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanță cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, din conținutul hotărârii recurate nu rezultă că instanța s-a substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut.

În ceea ce privește critica finală, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită. Privitor la reiterarea situației de fapt, recurentul nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul W.C.

împotriva deciziei comerciale nr. 503 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul W.C. împotriva deciziei comerciale nr. 503 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a Comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.