ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81998)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81998) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

.

Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Acțiune pentru

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act

autentic de vânzare-cumpărare.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Obligații. Contracte. Promisiune

bilaterală de vânzare-cumpărare. Obligațiile părților.

Hotărâre care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare

.

Index alfabetic :

Drept civil.

-

Contracte.

-

Promisiune bilaterală de

vânzare-cumpărare a unui teren.

-

Obligațiile părților.

Legea

nr. 247/2005 : Titlul X art. 5 alin. 2

Cod civil : art. 1298

În conformitate cu art. 5 alin. (2)

din Titlul X al Legii nr. 247/2005, în situația în care după

încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără

construcții, una dintre părți refuză ulterior să

încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate

sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre

care să țină loc de contract.

Cum una dintre părți,

și-a îndeplinit integral obligațiile asumate prin promisiunea

bilaterală de vânzare-cumpărare, în mod legal instanța

sesizată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, a

pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic

de vânzare-cumpărare.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 5040 din 20 iunie 2007

La data de 1 aprilie 2005 reclamanții M.V. și M.C.A. au chemat în

judecată pe pârâtul M.I.M., solicitând să se constate convenția

de vânzare cumpărare intervenită între pârât, în calitate de

vânzător și reclamanți, în calitate de cumpărători, cu

privire la imobilul din București, sectorul 1, compus din teren în

suprafață de 360 mp și construcția edificată pe

acesta; în baza art. 1298 Cod civil să se pronunțe o hotărâre

care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu referire la

imobilul menționat; să fie obligat pârâtul la plata sumei de 9.600

Euro în echivalent în lei, cu titlu de daune, conform clauzei penale din

promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare; să se dispună

compensarea sumei de 18.027 Euro, în echivalent în lei, reprezentând daune

conform clauzei penale contractuale și cheltuieli de

judecată, cu 18.027 Euro, din restul de preț al

vânzării de 216.000 Euro.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința

nr. 1215 din 1 noiembrie 2005, a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că nu au fost probate

susținerile pârâtului în sensul că între

părți nu ar fi intervenit o convenție de vânzare-cumpărare,

ci un contract de împrumut ori că înțelegerea părților ar

fi fost rodul unui dol exercitat de reclamanți, ca o cauză de

nulitate relativă a actului juridic.

În schimb, prima instanță, a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr.

247/2005, incidente în baza principiului aplicării imediate a legii civile

noi, în situația în care după încheierea unui antecontract de

vânzare-cumpărare cu privire la un teren, cu sau fără

construcție, una dintre părți refuză ulterior să

încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate

sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre

care să țină loc de contract.

Tribunalul a reținut din textul citat

că partea care cere pronunțarea hotărârii care să

țină loc de contract de vânzare-cumpărare, trebuie să

își fi îndeplinit toate obligațiile asumate prin antecontract. Or,

potrivit promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate între

părți și a actului adițional la aceasta, prețul

vânzării trebuia să fie achitat integral la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, ceea ce

înseamnă că la data pronunțării hotărârii care să

țină loc de contract de vânzare-

cumpărare, prețul imobilului, de 252.000 Euro,

trebuia să fie integral achitat.

Cum reclamanții nu și-au

îndeplinit obligația de plată a prețului

vânzării-cumpărării, achitând doar avansul de 30.000 Euro din

prețul total de 252.000 Euro, în raport de textul menționat,

tribunalul a reținut că cererea de constatare a convenției de

vânzare-cumpărare și de pronunțare a unei hotărâri care

să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, este

neîntemeiată.

Au fost respinse de asemenea capetele de

cerere referitoare la plata daunelor-interese solicitate de reclamanți,

potrivit clauzei penale din antecontratul de vânzare-cumpărare și

aplicarea compensației legale, întrucât nu au fost îndeplinite

condițiile cerute de art. 1079 alin. (1) și art. 1144 Cod civil.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamanții M.V. și M.C.A., a fost admis de Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, care, prin decizia nr. 8/A din 10 ianuarie 2007, a

schimbat în parte sentința tribunalului și a admis în parte

acțiunea. A constatat vânzarea-cumpărarea intervenită între

reclamanți, în calitate de cumpărători, și pârâtul M.I.M.,

în calitate de vânzător, având ca obiect imobilul teren în suprafață

de 360 mp și construcția edificată pe acesta pentru prețul

de 252.000 Euro.

Prin aceeași decizie au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 3661 din 18 noiembrie 2004 de B.N.P. B.N., pârâtul s-a

obligat să transmită reclamanților, liber de sarcini și

fără nici un litigiu, dreptul de proprietate asupra imobilului situat

în București, sectorul 1, format din teren în suprafață de 360

mp și construcția edificată pe acesta pentru prețul de

252.000 Euro.

La semnarea promisiunii bilaterale de

vânzare-cumpărare, pârâtul a

confirmat primirea avansului de 17.000 Euro, iar la data

de 14 ianuarie 2005 acesta a mai primit de la reclamanți suma de 13.000

Euro, tot cu titlu de avans, rămânând de achitat suma de 222.000 Euro,

sumă ce urma să fie

achitată la data semnării contractului în

formă autentică.

La data de 28 martie 2005, reclamanții

și pârâtul s-au prezentat la notariat în vederea semnării actului de

vânzare-cumpărare în formă autentică, ocazie cu care pârâtul a

refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În declarația

olografă dată la notar, pârâtul a menționat că nu

dorește să mai încheiere contractul de

vânzare-cumpărare, întrucât rămâne

cu o suprafață prea mică de teren,

respectiv 30 mp.

Din situația de fapt expusă,

instanța  de  apel a reținut  că

reclamanții și-au îndeplinit toate obligațiile asumate prin

antecontract, iar încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă

autentică nu s-a putut perfecta din culpa pârâtului.

Din interpretarea prevederilor art. 5 alin.

(2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, rezultă că legiuitorul a avut

în vedere îndeplinirea obligațiilor asumate până la momentul

încheierii contractului și nu se cere ca reclamanții-cumpărători

să fi achitat în întregime prețul, întrucât din antecontract

rezultă că prețul urma să fie achitat integral la data

perfectării contractului de vânzare-cumpărare.

S-a conchis că instanța de fond

trebuia să aibă în vedere îndeplinirea exactă a

obligațiilor asumate prin antecontract de către reclamanți

până la momentul stabilit pentru încheierea în formă autentică a

contractului de vânzare-cumpărare și în conformitate cu

dispozițiile art. 5 alin.(2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și

art. 1298 Cod civil, să constate intervenită vânzarea-cumpărarea

imobilului. Faptul că neîndeplinirea obligației stipulate în

antecontract (încheierea contractului în formă autentică) s-a datorat

culpei pârâtului, rezultă și din poziția procesuală a

acestuia, care a arătat că nu mai este de acord cu vânzarea întrucât

în prezent prețul imobilului a crescut.

Instanța a reținut că în

timpul soluționării cauzei în apel reclamanții au

consemnat la dispoziția pârâtului diferența de

sumă datorată cu titlu de preț, întrucât, așa cum rezultă

din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 18

decembrie 2006, pârâtul nu s-a prezentat la termenul fixat prin notificare

pentru a primi suma de 222.000 Euro.

Împotriva deciziei dată în apel, a

declarat recurs pârâtul M.I.M, care a

invocat următoarele critici: greșit

instanța de  apel  a  reținut  că

reclamanții și-au îndeplinit obligațiile asumate prin

antecontractul de vânzare-cumpărare și că pârâtul ar fi refuzat

încheierea contractului în formă autentică, deoarece când

părțile s-au prezentat în fața notarului, reclamanții nu

aveau asupra lor nici o sumă de bani pentru a achita prețul

imobilului; reclamanții nu au făcut nici o ofertă reală

pentru achitarea diferenței de preț, conform art. 586-590

C.proc.civ.; consimțământul pârâtului a fost viciat, în sensul

că reclamanții nu au realizat ceea ce se convenise anterior și

anume de a edifica o construcție, unde ambele părți să fie

coproprietare; întrucât nu s-a făcut o ofertă reală de

plată a diferenței de preț, iar prețul imobilului s-a

dublat, pârâtul a invocat excepția de neexecutare a contractului de

către reclamanți.

Recursul nu este fondat.

Conform convenției intitulată

„Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare” autentificată de

B.N.P. B.N., pârâtul M.I.M. s-a obligat să transmită, liber de orice

sarcini și fără nici un litigiu, reclamanților M.V. și

M.C.A., dreptul de proprietate asupra imobilului din București, sectorul

1, format din teren în suprafață de 360 mp și construcție

edificată pe acesta.

Potrivit convenției, prețul

integral al imobilului a fost stabilit la suma de

252.000 Euro, din care, la data autentificării

promisiunii de vânzare, pârâtul-

vânzător (promitent) a primit suma de 17.000 Euro,

urmând ca restul de preț, în sumă de 235.000 Euro, să fie

plătit astfel: în termen de 15 zile de la data autentificării

antecontractului se va plăti suma de 30.000 Euro, urmând ca restul de

205.000 Euro să fie plătit la data autentificării contractului

de vânzare-cumpărare în formă autentică. Este de menționat

că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cuprinde și

clauze referitoare la alte obligații asumate de părți în scopul

aducerii la îndeplinire a tranzacției.

Ulterior, prin actul adițional

autentificat sub nr. 91 din 14 ianuarie 2005

la același birou notarial, părțile au

modificat parțial promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare,

numai cu privire la plata prețului, în sensul că pârâtul promitent a

mai primit, cu titlu de avans, suma de 13.000 Euro, urmând ca echivalentul în

lei al sumei de 222.000 Euro să fie achitați la data semnării

contractului de vânzare-cumpărare.

Prin încheierea de certificare fapte nr.

2382 din 28 martie 2005 notarul public, în prezența reclamantei și a

pârâtului, a constatat și a consemnat că acesta din urmă

refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar prin

declarația autentificată de același notar sub nr. 5300 din 20

iunie 2005, pârâtul, sub semnătură și scris propriu, a refuzat

perfectarea actului.

Conform notificării înregistrate sub

nr. 2297 din 21 decembrie 2006 la B.E.J. D.G. și a procesului-verbal din

18 decembrie 2006, încheiat de același executor judecătoresc, s-a

consemnat și s-a adus la cunoștința pârâtului vânzător,

conform art. 588 alin.(2) C.proc.civ., faptul că reclamanții

vânzători au consemnat la CEC la dispoziția pârâtului suma de 222.000

Euro, echivalent în lei, reprezentând restul de preț al imobilului,

conform promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și a actului

adițional.

Potrivit art. 1298 Cod civil „dacă

vinderea nu este executată prin culpa

uneia dintre părțile contractante, aceasta va

pierde arvuna dată sau o va

întoarce îndoită, având-o primită, dacă

partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară

executarea vinderii”, iar în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Titlul X al

Legii nr. 247/2005 „în situația în care după încheierea unui

antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una

dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea

care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța

competentă care poate pronunța o hotărâre care să

țină loc de contract”.

Cum reclamanții și-au îndeplinit

integral obligațiile asumate prin

promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare

și actul adițional, cu respectarea dispozițiilor legale citate,

instanța de apel a pronunțat o hotărâre care să

țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Întrucât

în proces nu s-au dovedit afirmațiile pârâtului referitoare la

existența unei alte înțelegeri privind ridicarea unei

construcții în comun cu reclamanții ori că ar fi fost viciat consimțământul

promitentului-vânzător și cum creșterea prețului

nemișcătorului în perioada cât pârâtul a refuzat executarea

contractului, nu poate constitui o apărare justificată de natură

a face ineficient

demersul reclamanților, recursul

declarat în cauză a fost respins ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82209)
ânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător. Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.1212 din 17 februarie 2005 Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 669
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #122546)
Cerere de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare. Refuz nejustificat al promitentului vânzător de a încheia actul autentic. Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații. Promisiunea de vânzare. Index alfabetic : promis
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #118634)
Acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Obligația de a face. Termen de prescripție. Cuprins pe materii : Drept civil. Contracte. Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. In
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #119943)
instanța nu putea pronunța o astfel de hotărâre, la cererea părții care și-a îndeplinit obligațiile, dacă constata îndeplinite condițiile vânzării, criticile pe acest aspect fiind, de asemenea, fondate. În conformitate cu art. 970 alin. (2)
ÎCCJ 2007-06-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5111/2007
în favoarea Tribunalului București. La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr. 1895 din 11 mai 2005. Prin sentința civilă nr. 1395 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, acțiunea a fost re
Sursă