ÎCCJ, decizie (scj.ro #82832)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82832) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de revizuire formulată împotriva unei hotărâri
arbitrale. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile
extraordinare de atac. Revizuirea
Index alfabetic: acțiune în anulare
-
hotărâre arbitrală
-
revizuire
-
excepția inadmisibilității
C.
proc. civ., art. 322 alin. (1), art. 364
Din
economia art. 364 C. proc. civ. reiese faptul că h
otărârea
arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în
anulare, pentru unul din motivele prevăzute expres și limitativ la
lit. a)-i).
Prin
urmare, este inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva
unei hotărâri arbitrale întrucât dispozițiile art. 364 C. proc. civ.
consacră unicitatea mijlocului prin care se poate obține
desființarea hotărârii arbitrale, p
rin statuarea acestor
dispoziții speciale aplicabile unei proceduri speciale legiuitorul
excluzând posibilitatea atacării hotărârii arbitrale nu doar prin
căile ordinare de atac, ci și prin cele extraordinare.
Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592 din 27 iunie
2013
Prin sentința nr. 253/F-COM, Curtea de Apel Pitești, Secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC 90’S C.I. SRL
Brașov - prin lichidator SC C.C. IPURL în contradictoriu cu pârâta SC S. SA;
a anulat hotărârea arbitrală nr. 4/26 iulie 2007 pronunțată
de Curtea de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț, Industrie și
Agricultură Sibiu și a respins cererea de revizuire a hotărârii
arbitrale nr. 2/10 aprilie 2003 ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a
reținut, în esență, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2/10 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de
Arbitraj Comercial din cadrul Camerei de Comerț, Industrie și
Agricultură Sibiu a fost admisă în parte acțiunea formulată
de reclamanta SC 90’S C.I. SRL Brașov și a fost obligată pârâta
SC S. SA Copșa Mică să plătească reclamantei suma de
17.981.668.332 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a
cantității de 661.753 kg zinc, precum și cheltuieli de judecată
de 121.812.600 lei.
La data de 8 noiembrie 2006, pârâta SC S. SA Copșa Mică a formulat
cerere de revizuire a Hotărârii arbitrale nr. 2/10 aprilie 2003, invocând
dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., și solicitând schimbarea
hotărârii în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta SC 90’S
C.I. SRL Brașov, întrucât tribunalul arbitral a avut în mod greșit în
vedere contractul de vânzare – cumpărare nr. 5445/8 mai 1998, în
condițiile în care a examinat raportul comercial născut prin
contractul de vânzare-cumpărare nr. 5446/8 mai 1998.
Prin Hotărârea arbitrală nr. 4/26 iulie 2007, Curtea de Arbitraj
Comercial a decis, cu majoritate, admiterea cererii de revizuire formulate de
pârâta SC S. SA Copșa Mică și retractarea hotărârii
arbitrale nr. 2/2003.
Rejudecând
cauza, a dispus respingerea cererii arbitrale formulate de reclamanta SC 90’S
C.I. SRL Brașov împotriva pârâtei SC S. SA Copșa Mică.
În motivarea hotărârii, sub aspectul admisibilității cererii de
revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,
tribunalul arbitral a reținut că revizuirea este o cale de atac ce
poate fi promovată împotriva unei hotărâri definitive care evocă
fondul pricinii și că, în speță, fondul litigiului a fost
invocat doar de către instanța arbitrală.
Raportat la sentința civilă nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu, ce
constituie un înscris nou, s-a mai reținut că este aplicabilă în
speță teza a II-a a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care permite
revizuirea în cazul în care s-au descoperit înscrisuri doveditoare ce nu au
putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de
voința părților.
Pe fond
și în rejudecarea acțiunii arbitrale s-a reținut, în
esență, că sentința revizuită se întemeiază pe
contractul nr. 5445/1998, iar nu pe contractul nr. 5446/1998, deși
Tribunalul Sibiu, prin sentința nr. 1207/C/9 aprilie 2004, definitivă
prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 265/A/2004, a tranșat în
mod definitiv că între contractul nr. 5446/1998 și procesul-verbal de
custodie din 21 septembrie 1998 nu există nicio legătură, fiind
acte distincte.
Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare
intimata-reclamantă SC 90’S C.I. SRL Brașov - prin lichidator SC C.C.
SRL înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.
Prin sentința comercială nr. 2/F/6 iunie 2008, Curtea de Apel Alba
Iulia, Secția comercială, a admis acțiunea în anulare
formulată de reclamanta SC 90´S C.I. SRL Brașov și a dispus
anularea hotărârii arbitrale nr. 4/26 iulie 2007. Procedând la rejudecarea
cererii de revizuire a hotărârii arbitrale nr. 2/10 aprilie 2003, a dispus
respingerea acesteia ca inadmisibilă, cu obligarea revizuientei SC S. SA
la plata către intimată a sumei de 4 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva
sentinței a formulat recurs pârâta SC S. SA, iar prin decizia nr. 1216/14
aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția
comercială, a admis recursul și a casat sentința nr. 2/F/6 iunie
2008 cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Ulterior,
prin încheierea nr. 4145/25 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea pricinii la
Curtea de Apel Pitești, cu păstrarea actelor îndeplinite.
Curtea
de Apel Pitești a reținut că potrivit dispozițiilor art.
364 C. proc. civ. „
Hotărârea arbitrală poate fi
desființată numai prin acțiune în anulare”.
Voința
legiuitorului, exprimată până la momentul formulării cererii de
revizuire din speță și valabilă și în prezent, este ca
hotărârea arbitrală să fie desființată
numai
prin acțiune în anulare, care nu este o cale de atac similară
celor consacrate de Codul de procedură civilă, ci este o acțiune
în justiție de sine stătătoare.
În
aceste condiții în care legea stabilește fără echivoc
faptul că nu există altă „cale de atac” ce poate fi
exercitată împotriva hotărârii arbitrale, precum și în
condițiile în care nu face nicio trimitere la reglementarea legală a
revizuirii, revizuirea unei hotărâri arbitrale este inadmisibilă.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs în termen legal SC S. SA, solicitând
casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (3) C.
proc. civ.
În motivarea
recursului se arată următoarele:
Prin
încheierea din 30 mai 2008, instanța de fond a respins cererea de sesizare
a Curții de Justiție a Uniunii Europene față de
împrejurarea că, în speță, temeiul acțiunii nu îl
constituie dreptul Uniunii, nefiind deci în dezbatere un „drept material”
prevăzut de dreptul comunitar. Ca atare, nu se poate invoca principiul
procedural al protecției jurisdicționale efective, consacrat de art.
47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În mod
cert, art. 47 alin. (1) din Carta privitor la dreptul la o cale de atac
eficientă în fața unei instanțe judecătorești poate fi
supus analizei C.J.U.E.
Recurenta
consideră că întrebarea preliminară pe care a formulat-o cu
privire la sfera de aplicare a acestei norme în arbitrajul intern este nu doar
admisibilă, ci și întemeiată.
Se
solicită să se constate că toate condițiile de
admisibilitate prevăzute de art. 267 din Tratat sunt îndeplinite, fiind
evident că pentru lămurirea cu prioritate a chestiunii
admisibilității unei cereri de revizuire a unei hotărâri
arbitrale era necesar ca, în prealabil, Curtea de apel să dispună
sesizarea C.J.U.E. cu întrebarea preliminară formulată de
recurentă.
Se
arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de
suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,
câtă vreme pe rolul Tribunalului București a fost înregistrat dosarul
nr. xx380/3/2012, având ca obiect constatarea nulității absolute a
contractului înregistrat sub nr. 5445/8 mai 1998, astfel încât, chiar și
în măsura în care s-ar putea aprecia că la baza hotărârii
arbitrale ar sta, potrivit susținerilor reclamantei SC 90’S C.I. SRL,
acest contract, analiza nulității absolute a acestuia face obiectul
unui alt dosar, pendinte pe rolul unei alte instanțe de judecată.
În mod
eronat Curtea de apel a reținut că acțiunea în anulare este
întemeiată pe motiv că hotărârea prin care a fost admisă
cererea de revizuire a fost pronunțată cu încălcarea
dispozițiilor imperative ale legii referitoare la legalitatea căilor
de atac și cu încălcarea ordinii publice.
Dispozițiile
art. 6 și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, relative la dreptul la un
proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv, dau expresie unei
idei generale, potrivit căreia o protecție eficace a drepturilor
omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi
substanțiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoțite
de garanții fundamentale de ordin procedural, care să asigure
mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.
Dacă
se admite interpretarea inadmisibilității exercitării revizuirii
hotărârii arbitrale, cu consecința inadmisibilității
retractării hotărârii de către însăși instanța
arbitrală, s-ar ajunge la o situație absurdă, în care
hotărârea ar rămâne valabilă, neputând fi atacată,
datorită imposibilității încadrării motivului de retractare
în cele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., deși a survenit o
situație neprevăzută și care schimbă fundamental
datele existente la momentul pronunțării hotărârii respective.
Această
soluție nu poate fi primită având în vedere că cele mai multe
dintre motivele prevăzute la art. 322 C. proc. civ. nu se regăsesc în
ipotezele avute în vedere la lit. a) – i) din art. 364 C. proc. civ.
Hotărârea
este nelegală și din perspectiva menținerii și
asigurării siguranței circuitului civil și chiar a
protejării principiului securității juridice, în condițiile
în care trebuie observat că există posibilitatea ca, după
pronunțarea unei hotărâri arbitrale, să intervină una din
situațiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ., care să
impună retractarea hotărârii de către instanța care a
pronunțat-o.
Intenția
legiuitorului a fost aceea de a institui o cale unică de atac împotriva
hotărârii arbitrale doar în privința celor de reformare, suprimând
astfel posibilitatea exercitării apelului, iar nu și a celor de
retractare.
Exercitarea
revizuirii, cale de atac de retractare, împotriva unei hotărâri arbitrale
a rămas în continuare perfect admisibilă.
În
cauză, intimata SC 90’S C.I. SRL Brașov a formulat întâmpinare,
solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin
încheierea pronunțată la 6 iunie 2013, Înalta Curte de Casație
și Justiție a admis cererea formulată de recurenta-pârâtă
SC S. SA Copșa Mică și a dispus sesizarea Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 1 pct. 20 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea
Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii
contenciosului administrativ nr. 29/1990 și a Legii nr. 94/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în ceea ce
privește modificarea art. 367 din vechiul Cod de procedură
civilă.
Cu
privire la această excepție, Înalta Curte a apreciat că sunt
întrunite cerințele legii pentru a fi sesizată Curtea Constituțională,
însă consideră că excepția este neîntemeiată.
Este
adevărat că până la modificarea intervenită prin Legea nr.
59/1993, Codul de procedură civilă prevedea posibilitatea
atacării hotărârii arbitrale și cu contestație în anulare
și cu revizuire în cazurile și modurile prevăzute de art. 367 C.
proc. civ., însă prin Legea nr. 59/1993 legiuitorul a statuat că
procesul arbitral și hotărârea arbitrală să fie tratate
distinct, sub aspectul că singura cale de atac prin care să fie
anulată hotărârea arbitrală să fie prevăzută la
art. 364 C. proc. civ., respectiv numai pe calea acțiunii în anulare.
Legiuitorul
a urmărit excluderea atacării unei hotărâri arbitrale prin
căi ordinare sau extraordinare de atac, având în vedere că asupra
hotărârii arbitrale se poate face un control de legalitate, și nu de
netemeinicie, fiind exclusă reexaminarea pe fond a litigiului.
Analizând
recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte a
apreciat că acesta este nefondat și a fost respins pentru următoarele
considerente:
Curtea
de apel a respins în mod corect solicitarea de sesizare a Curții de
Justiție a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară, reținând
că o astfel de hotărâre nu este necesară soluționării
prezentului litigiu.
Cu
privire la solicitarea de a suspenda judecata cauzei în conformitate cu
dispozițiile art. 144 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este de reținut
că această dispoziție legală nu este imperativă, ci
facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanței.
Așa
fiind, în mod corect a fost respinsă cererea de suspendare.
Înalta
Curte a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc.
civ., „
Hotărârea arbitrală poate fi
desființată numai prin acțiune în anulare”.
Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai
pentru unul din motivele prevăzute la
art.
364 lit. a)-i), controlul efectuat de instanță asupra hotărârii
arbitrale este în esență un control de legalitate, și nu de
temeinicie.
Art.
364 C. proc. civ. consacră, prin modul neechivoc în care este formulat,
unicitatea mijlocului prin care se poate obține desființarea
hotărârii arbitrale.
Prin
statuarea unor dispoziții speciale aplicabile unei proceduri speciale,
legiuitorul a exclus posibilitatea atacării acestei hotărâri
arbitrale nu doar prin căile ordinare de atac, ci și prin cele
extraordinare.
Curtea
de Apel Pitești a reținut în mod corect faptul că până la
modificarea intervenită prin Legea nr. 59/1993, Codul de procedură
civilă prevedea posibilitatea atacării hotărârii arbitrale
și cu contestație în anulare și revizuire.
Prin
Legea nr. 59/1993, legiuitorul a stabilit ca procesul arbitral și
hotărârea arbitrală să fie tratate în mod distinct.
A fost
exclusă dispoziția privind posibilitatea atacării hotărârii
arbitrale cu contestație în anulare și revizuire și a introdus,
ca unică soluție, acțiunea în anulare, ca unic procedeu de
desființare a respectivei hotărâri.
Motivele
acțiunii în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege.
Neexistând
reglementată o altă cale de atac, Curtea de apel a reținut în
mod corect că hotărârea arbitrală nu poate fi supusă
revizuirii.
Potrivit
dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea
hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin
neapelare, precum și a hotărârilor date de o instanță de
recurs atunci când evocă fondul.
Aceste
cerințe ale legii nu sunt întrunite în cauză.
Sentința
civilă nr. 1207/2004 a Tribunalului Sibiu cu titlu de act nou nu a existat
la momentul pronunțării hotărârii arbitrale a cărei
revizuire se cere.
Așadar,
nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,
respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare reținute de partea
potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților.
Față
de aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că în mod corect a fost
respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a hotărârii
arbitrale și astfel nu există motive de nelegalitate care să
impună modificarea sau casarea hotărârii recurate.
Așa
fiind, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul a fost respins ca nefondat.