ÎCCJ, decizie (scj.ro #83105)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83105) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de înscriere în
fals formulată în cadrul acțiunii în anulare întemeiată pe art. 364 lit. i) C.
proc. civ. Invocarea excepției de neconstituționalitate. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii:
Drept procesual civil. Arbitrajul
Index alfabetic:
acțiune în anulare
- cerere de înscriere în fals
- excepție de neconstituționalitate
- excepția inadmisibilității
- hotărâre arbitrală
C. proc. civ., art.
183, art. 364 alin. (1) lit. i), art. 366 alin. (1)
Cererea
de înscriere în fals (n.r. - formulată în cadrul acțiunii în anulare a unei
hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.) -
ce trebuie analizată cu prioritate - nu poate fi examinată, în raport de
dispozițiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., decât dacă s-ar admite acțiunea
în anulare a sentinței arbitrale și s-ar reține cauza spre rejudecare.
Aplicarea
dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. nu se poate face în examinarea unei
acțiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art.
364 lit. i) C. proc. civ. Ca urmare, cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183
C. proc. civ., invocată cu prilejul judecării aceleiași acțiuni în anulare a
hotărârii arbitrale, este inadmisibilă, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu pricina.
Secția comercială, Decizia nr.3589 din 28
octombrie 2010
Prin
cererea înregistrată la Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură
Constanța reclamanta SC H.S. SRL a chemat în judecată arbitrală pe pârâta SC P.
SA solicitând tribunalului arbitral ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie
obligată pârâta la plata sumelor de 89.269,78 Euro cu titlu de prejudiciu
efectiv și a sumei de 1.446.496,12 dolari SUA cu titlu de beneficiu nerealizat.
Prin
hotărârea nr. 38 din 17 decembrie 2009, Tribunalul arbitral al Curții de
Arbitraj Comercial și Maritim Constanța a admis în parte cererea reclamantei și
a obligat pârâta la plata sumelor de 78.432,72 euro și 5.132,00 dolari SUA
(plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății) cu titlu de
prejudiciu efectiv și a sumei de 1.042.315,70 dolari SUA (plătibili în lei la
cursul BNR din ziua efectuării plății) cu titlu de beneficiu nerealizat, cu
81.597,51 lei cheltuieli de arbitrare în sarcina pârâtei.
Împotriva
sentinței arbitrale SC P. SA - devenită SC OMV P. SA – a formulat acțiune în
anulare solicitând instanței judecătorești anularea sentinței arbitrale atacate
pentru motivul prevăzut de art. 364
lit. i)
C. proc. civ. și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu
cheltuieli de judecată, precum și suspendarea executării sentinței arbitrale
până la soluționarea acțiunii în anulare a acesteia.
La data
de 31 martie 2010, petenta a formulat cerere de înscriere în fals împotriva
facturilor nr. 260171 din 26 octombrie 2005, nr. 3071 din 3 martie 2005, nr.
260298 din 23 noiembrie 2005, nr. 260300 din 24 noiembrie 2005, nr. 260656 din
31 ianuarie 2005 și nr. 260764 din 20 februarie 2005, a documentelor cuprinse
în anexele 1-33 din Raportul nr. 2 de expertiză, întocmit în cadrul dosarului
arbitral la 27 aprilie 2007, precum și a anexelor 3 - 7 ale completărilor la
menționatul Raport de expertiză, iar la data de 7 iunie 2010 a invocat excepția
de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 C. proc. civ. în raport cu
art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24 din Constituție întrucât se încalcă accesul
liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Prin
încheierea din 15 iunie
2010,
Curtea
de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de
înscriere în fals invocată de intimată și a respins cererea de sesizare a
Curții Constituționale ca inadmisibilă. A reținut, în acest sens, pe de o
parte, că cererea de înscriere în fals - ce trebuie analizată cu prioritate -
nu poate fi examinată, în raport de dispozițiile art. 366 alin. (1) C. proc.
civ., decât dacă s-ar admite acțiunea în anulare a sentinței arbitrale și s-ar
reține cauza spre rejudecare, acțiunea în anulare nefiind însă admisă la
momentul formulării cererii de înscriere în fals, iar, pe de altă parte, că,
față de stabilirea că este inadmisibilă cererea de înscriere în fals, și
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. devine
inadmisibilă întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind incidente
dispozițiile art. 29
alin. (1)
din
Legea nr. 47/1992.
Împotriva
încheierii de ședință de mai sus, prin care instanța de judecată a respins ca
inadmisibilă cererea petentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ., petenta a
declarat recurs în temeiul art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 47/1992,
solicitând admiterea acestuia, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. și suspendarea
judecății cauzei până la momentul soluționării excepției de
neconstituționalitate.
In
fundamentarea recursului său recurenta a criticat instanța judecătorească
pentru greșita aplicare a legii prin aprecierea că excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. ar fi inadmisibilă
întrucât nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei, instanța criticată
ignorând că dispozițiile art. 183 îngrădesc în mod neconstituțional
posibilitatea părții „care defăima un înscris ca fiind fals” de a-și exercita
dreptul la apărare prin investirea instanței cu o cerere prin care să solicite
înlăturarea actelor defăimate ca fiind false, câtă vreme textul de lege atacat
obligă partea să indice pe autorul falsului, deși partea în cauză nu are
atribuții de investigare penală pentru a putea afla în toate cazurile pe
autorul sau complicele falsului, facultatea instanței - prevăzută de același
text - de a suspenda sau nu judecata pricinii, respectiv de a înainta sau nu
actul defăimat ca fals către procuror, reprezentând tot o încălcare a
garanțiilor constituționale privind dreptul la apărare.
Examinând
recursul recurentei petente prin prisma motivului invocat s-a constatat că
acesta nu este fondat, încheierea recurată fiind legală și temeinică.
S-a
constatat, în acest sens, că instanța judecătorească investită cu o acțiune în
anulare a hotărârii arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 alin. (1)
lit. i) C. proc. civ. nu poate rejudeca fondul pricinii decât dacă în temeiul
art. 366 alin. (1) C. proc. civ., admite acțiunea și anulează hotărârea
arbitrală, ori - în speță - instanța de judecată sesizată de petentă nu a
procedat la anularea hotărârii arbitrale din litigiu.
Cum
defăimarea unui înscris ca fals de către o parte vizează administrarea probelor
cauzei, aspect ce depășește competența instanței judecătorești investită cu o
acțiune în anulare a unei hotărâri arbitrale, aceasta putând examina respectiva
hotărâre numai din perspectiva motivelor strict și limitativ prevăzute de art.
364 lit. a)-i) C. proc. civ., în mod judicios instanța criticată a respins
cererea petentei - recurenta de față - de înscriere în fals ca inadmisibilă.
Față de
faptul că aplicarea dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. nu se poate face în
examinarea unei acțiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul
prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor aceluiași text de lege, invocată cu prilejul judecării aceleiași
acțiuni în anulare a hotărârii arbitrale, nu are legătură cu pricina, astfel
cum corect a stabilit instanța criticată care, făcând aplicarea dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în mod judicios a respins ca
inadmisibilă cererea petentei recurente de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 C. proc. civ.
Față de cele de mai
sus, încheierea recurată fiind temeinică și legală, cu aplicarea dispozițiilor
art. 312
alin. (1)
C. proc. civ.,
recursul declarat de petentă împotriva acesteia a fost respins ca nefondat.