ÎCCJ, decizie (scj.ro #83105)

Cerere de înscriere în fals formulată în cadrul acțiunii în anulare întemeiată pe art. 364 lit. i) C. proc. civ. Invocarea excepției de neconstituționalitate. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul Index alfabetic: acțiune în anulare - cerere de înscriere în fals - excepție de neconstituționalitate - excepția inadmisibilității - hotărâre arbitrală C. proc. civ., art. 183, art. 364 alin. (1) lit. i), art. 366 alin. (1) Cererea de înscriere în fals (n.r. - formulată în cadrul acțiunii în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.) - ce trebuie analizată cu prioritate - nu poate fi examinată, în raport de dispozițiile art. 366 alin. (1) C. proc.

civ., decât dacă s-ar admite acțiunea în anulare a sentinței arbitrale și s-ar reține cauza spre rejudecare. Aplicarea dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. nu se poate face în examinarea unei acțiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. Ca urmare, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ., invocată cu prilejul judecării aceleiași acțiuni în anulare a hotărârii arbitrale, este inadmisibilă, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu pricina. Secția comercială, Decizia nr.3589 din 28 octombrie 2010 Prin cererea înregistrată la Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța reclamanta SC H.S.

SRL a chemat în judecată arbitrală pe pârâta SC P. SA solicitând tribunalului arbitral ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de 89.269,78 Euro cu titlu de prejudiciu efectiv și a sumei de 1.446.496,12 dolari SUA cu titlu de beneficiu nerealizat. Prin hotărârea nr. 38 din 17 decembrie 2009, Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumelor de 78.432,72 euro și 5.132,00 dolari SUA (plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății) cu titlu de prejudiciu efectiv și a sumei de 1.042.315,70 dolari SUA (plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății) cu titlu de beneficiu nerealizat, cu 81.597,51 lei cheltuieli de arbitrare în sarcina pârâtei.

Împotriva sentinței arbitrale SC P. SA - devenită SC OMV P. SA – a formulat acțiune în anulare solicitând instanței judecătorești anularea sentinței arbitrale atacate pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, precum și suspendarea executării sentinței arbitrale până la soluționarea acțiunii în anulare a acesteia.

La data de 31 martie 2010, petenta a formulat cerere de înscriere în fals împotriva facturilor nr. 260171 din 26 octombrie 2005, nr. 3071 din 3 martie 2005, nr. 260298 din 23 noiembrie 2005, nr. 260300 din 24 noiembrie 2005, nr. 260656 din 31 ianuarie 2005 și nr. 260764 din 20 februarie 2005, a documentelor cuprinse în anexele 1-33 din Raportul nr. 2 de expertiză, întocmit în cadrul dosarului arbitral la 27 aprilie 2007, precum și a anexelor 3 - 7 ale completărilor la menționatul Raport de expertiză, iar la data de 7 iunie 2010 a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 C. proc. civ. în raport cu art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24 din Constituție întrucât se încalcă accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Prin încheierea din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de înscriere în fals invocată de intimată și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă. A reținut, în acest sens, pe de o parte, că cererea de înscriere în fals - ce trebuie analizată cu prioritate - nu poate fi examinată, în raport de dispozițiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., decât dacă s-ar admite acțiunea în anulare a sentinței arbitrale și s-ar reține cauza spre rejudecare, acțiunea în anulare nefiind însă admisă la momentul formulării cererii de înscriere în fals, iar, pe de altă parte, că, față de stabilirea că este inadmisibilă cererea de înscriere în fals, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc.

civ. devine inadmisibilă întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Împotriva încheierii de ședință de mai sus, prin care instanța de judecată a respins ca inadmisibilă cererea petentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ., petenta a declarat recurs în temeiul art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, solicitând admiterea acestuia, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. și suspendarea judecății cauzei până la momentul soluționării excepției de neconstituționalitate.

In fundamentarea recursului său recurenta a criticat instanța judecătorească pentru greșita aplicare a legii prin aprecierea că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 C. proc. civ.

ar fi inadmisibilă întrucât nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei, instanța criticată ignorând că dispozițiile art. 183 îngrădesc în mod neconstituțional posibilitatea părții „care defăima un înscris ca fiind fals” de a-și exercita dreptul la apărare prin investirea instanței cu o cerere prin care să solicite înlăturarea actelor defăimate ca fiind false, câtă vreme textul de lege atacat obligă partea să indice pe autorul falsului, deși partea în cauză nu are atribuții de investigare penală pentru a putea afla în toate cazurile pe autorul sau complicele falsului, facultatea instanței - prevăzută de același text - de a suspenda sau nu judecata pricinii, respectiv de a înainta sau nu actul defăimat ca fals către procuror, reprezentând tot o încălcare a garanțiilor constituționale privind dreptul la apărare.

Examinând recursul recurentei petente prin prisma motivului invocat s-a constatat că acesta nu este fondat, încheierea recurată fiind legală și temeinică. S-a constatat, în acest sens, că instanța judecătorească investită cu o acțiune în anulare a hotărârii arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. nu poate rejudeca fondul pricinii decât dacă în temeiul art. 366 alin. (1) C. proc. civ., admite acțiunea și anulează hotărârea arbitrală, ori - în speță - instanța de judecată sesizată de petentă nu a procedat la anularea hotărârii arbitrale din litigiu. Cum defăimarea unui înscris ca fals de către o parte vizează administrarea probelor cauzei, aspect ce depășește competența instanței judecătorești investită cu o acțiune în anulare a unei hotărâri arbitrale, aceasta putând examina respectiva hotărâre numai din perspectiva motivelor strict și limitativ prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc.

civ., în mod judicios instanța criticată a respins cererea petentei - recurenta de față - de înscriere în fals ca inadmisibilă. Față de faptul că aplicarea dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. nu se poate face în examinarea unei acțiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor aceluiași text de lege, invocată cu prilejul judecării aceleiași acțiuni în anulare a hotărârii arbitrale, nu are legătură cu pricina, astfel cum corect a stabilit instanța criticată care, făcând aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în mod judicios a respins ca inadmisibilă cererea petentei recurente de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 C. proc.

civ. Față de cele de mai sus, încheierea recurată fiind temeinică și legală, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de petentă împotriva acesteia a fost respins ca nefondat.