ÎCCJ, decizie (scj.ro #83323)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83323) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Admisibilitatea unei acțiuni în anulare a unei
hotărâri arbitrale
Relațiile contractuale dintre
părți, fiind guvernate de principiul libertății de
voință vizează raporturi de drept privat, de la care
părțile pot deroga.
Nerespectarea
și interpretarea greșită a prevederilor contractuale,
coroborat cu dispozițiile legale incidente în materie nu reprezintă o
încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a
dispozițiilor imperative a legii.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția
comercială decizia
nr
. 3622 din 2 decembrie
2008)
Prin
sentința arbitrală nr.122 din 30 mai 2007 pronunțată de
Tribunalul Arbitral al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de
pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a admis în
parte acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. SA.
Împotriva sentinței arbitrale nr.122 din 30 mai 2007 pârâta SC U. SA a
formulat acțiune în anulare motivată, în drept pe dispozițiile
art.364
lit.i
Cod procedură civilă.
Prin sentința comercială nr.39 din 29 februarie 2008 Curtea de Apel
București – Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea în
anulare formulată de reclamanta SC U. SA împotriva hotărârii arbitrale
nr.122 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul arbitral al
Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de
Comerț și Industrie a României, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că acțiunea
în anulare este singura modalitate care permite părților să
ceară desființarea hotărârii arbitrale, fiind
prevăzută de lege la art.364 Cod procedură civilă, pentru
motivele prevăzute în mod expres la literele a-i din acest articol.
Prin criticile aduse hotărârii arbitrale
atacate,
petenta
a invocat însă numai
aspecte care vizează fondul pricinii și care au fost analizate
și de tribunalul arbitral la soluționarea în fond a cauzei, ori
aceste aspecte nu echivalează cu încălcarea bunelor moravuri, în plus
simpla arătare a dispozițiilor imperative ale legii care din punctul
de vedere al
petentei
ar fi fost încălcate,
fără a se face dovezi noi în acest sens, simplele susțineri
că în speță ar fi fost încălcate dispozițiile legii,
fără a combate în nici un fel motivările ample și la obiect
ale tribunalului arbitral, toate acestea nu au putut face convingerea
Curții de o motivare a acțiunii în anulare în sensul
dispozițiilor imperative ale art.364
lit.i
Cod
procedură civilă și nici că acestea își au
aplicabilitate în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC U. SA invocând dispozițiile
art.304 pct.4,5 și 9 Cod procedură civilă în temeiul cărora
a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și
trimiterea cauzei spre
rejudecare
la aceiași
instanță.
Recursul este
nefondat
. (...)
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă
nu este fondat, instanța procedând corect la analizarea acțiunii în
anulare dedusă judecății raportat la motivele invocate de
petentă
întemeiate pe dispozițiile art.364 alin.1
lit.i
Cod procedură civilă.
Prin reiterarea situației de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe
dispozițiile art.364
lit.i
Cod procedură
civilă, recurenta nu se poate prevala de o analiză a
susținerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale întrucât
nu pot face obiectul acțiunii în anulare.
Se constată că în perimetrul motivului de anulare a
hotărârii arbitrale 364
lit.i
nu se includ
criticile cu privire la stabilirea situației de fapt pe larg evocată
de recurentă, sau cu privire la interpretarea și aplicarea
prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la
încălcarea dispozițiilor imperative ale legii independent de
situația de fapt stabilită.
În cauza de față nu se constată încălcarea unei
dispoziții imperative a legii în sensul celor mai sus arătate.
Nerespectarea
dispozițiilor convenționale
nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art.364
lit.i
Cod procedură civilă.
Relațiile contractuale dintre părți fiind guvernate de
principiul libertății de voință vizează
raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs și de la care
părțile pot deroga.
Deci,
nerespectarea
și interpretarea
greșită a prevederilor contractuale coroborat cu dispozițiile
legale incidente în materie nu reprezintă o încălcare a normelor de
ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispozițiilor imperative ale
legii.