ÎCCJ, decizie (scj.ro #82948)

Arbitraj în echitate. Nemotivarea hotărârii arbitrale. Acțiune în anulare. Condiții de admisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul Index alfabetic: acțiune în anulare - hotărâre arbitrală - judecata în echitate - motive C. proc. civ., art. 360, art. 361 lit. e), art. 364 lit. g) Din economia dispozițiilor art. 364 lit. g) din Codul de procedură civilă rezultă că hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare atunci când nu cuprinde dispozitivul și motivele. Astfel, în cazul în care arbitrajul a fost soluționat în echitate, iar hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele care justifică soluția adoptată, aceasta poate fi desființată prin acțiune în anulare, întrucât art. 364 din Codul de procedură civilă nu distinge după forma arbitrajului.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4180 din 25 octombrie 2012 Prin cererea înregistrată la 26 august 2010, pârâta SC O. & Co SA Bistrița a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat admiterea acesteia, desființarea Hotărârii arbitrale nr. 2/A/2010 și, judecând pe fond litigiul comercial, respingerea cererii introductive. În opinia pârâtei hotărârea arbitrală este anulabilă pentru următoarele motive: Hotărârea este nemotivată - motiv de desființare reglementat de art. 66 lit. g) din Regulile procedurii arbitrale, considerentele hotărârii nu cuprind motivele de fapt și de drept pe care se bazează soluția Tribunalului arbitral iar, prin nemotivarea soluției, tribunalul nu a intrat practic în cercetarea fondului.

A arătat că hotărârea încalcă dispoziții imperative ale unor legi - motiv de desființare reglementat de art. 66 lit. i) din Regulile procedurii arbitrale. Hotărârea încalcă dispozițiile imperative ale art. 139 C. proc. civ., respectiv Tribunalul arbitral a acordat relevanță juridică unei copii a unui contract comercial contestat, deși reclamanta nu a putut depune originalul acestuia. În acest fel, Tribunalul arbitral a hotărât acordarea de penalități de întârziere la plata prețului în absența unei clauze penale reglementate într-un contract valid.

Prin cererea înregistrată la data de 7 septembrie 2010, reclamanta SC B. 2000 S. SRL Bistrița a formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 2/2010 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industria Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâta SC O. & Co SA Bistrița solicitând anularea Hotărârii nr. 2/2010 și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 30.378,95 lei contravaloarea mărfii livrate și neachitate de către pârâtă și 153.557,57 lei penalități contractuale de întârziere.

În motivarea cererii a arătat că, Curtea de Arbitraj a admis în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta SC B. 2000 S. SRL împotriva pârâtei SC O. & Co SA în sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de doar 12.653,05 lei fără a prezenta motivele respingerii cererii pentru diferența penalităților solicitate, totalul penalităților solicitate fiind de 153.557,57 lei, motiv de nulitate a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. g) C. proc. civ. Prin Încheierea ședinței publice din 2 noiembrie 2010, instanța a dispus conexarea dosarului xx32/33/2010 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la dosarul nr. xx04/33/2010 constatând că sunt întrunite condițiile conexării prevăzute de art. 164 C. proc.

civ. respectiv ambele pricini se află pe rolul acestei instanțe având aceleași părți, obiect și cauză. Prin sentința civilă nr. 735/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de către SC O. & Co SA Bistrița împotriva Hotărârii nr. 2 din 5 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial - Camera de Comerț și Industrie Bistrița-Năsăud; a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de SC B. 2000 S. SRL Bistrița împotriva aceleiași hotărâri; au fost compensate integral cheltuielile de judecată ale părților, cheltuieli ocazionate de soluționarea acțiunii în anulare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în principal, următoarele: La termenul din 15 iunie 2010, tribunalul arbitral a înțeles să soluționeze litigiul în echitate raportat la solicitarea ambelor părți și că același tribunal arbitral a lăsat fără efecte solicitarea ulterioară a reclamantei de la termenul din 21 iunie 2010 – de a nu se mai soluționa litigiul în echitate raportat la probațiunea administrată ulterior și la recunoașterile pârâtei. Curtea a apreciat că în mod corect instanța arbitrală nu a revenit asupra modalității de soluționare a cererii arbitrale – pentru că nu a existat un nou acord al părților cu privire la această nouă modalitate de soluționare, acord ce putea fi încuviințat de arbitru.

Curtea de apel a apreciat că nu se poate reține că hotărârea arbitrală nu este motivată întrucât, pe de o parte, există argumente ale instanței arbitrale expuse prin indicarea parcursului cererii arbitrale și, pe de altă parte, din maniera în care a fost administrat probatoriul, manieră care se regăsește expusă și în încheierea de amânare a pronunțării din 21 iunie 2011 când tribunalul arbitral a constatat în mod expres că soldul la 31 decembrie 2008 a fost confirmat de către pârâtă și în raport de această constatare a înțeles să soluționeze litigiul. De asemenea, a mai reținut că suma de 12.653,05 lei reprezentând penalități de întârziere acceptate de către pârâtă prin confirmarea de sold din data de 15 ianuarie 2009 nu are în vedere contractul nr. 121/2008.

Împotriva sentinței civile nr. 735/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC B.S. SRL arătând că în mod greșit Curtea de apel a apreciat că arbitrajul a fost soluționat în echitate, și nu potrivit regulilor de drept comun atât timp cât: 1. nu a existat niciodată o convenție arbitrală între părți cu privire la soluționarea în echitate a arbitrajului, convenție valabil încheiată, în scris, în condițiile art. 343 C. proc. civ.; 2. niciunde nu s-a solicitat tribunalului arbitral ca hotărârea arbitrală să nu fie motivată; 3. înlăturând clauza penală stabilită de părți tribunalul arbitral a încălcat prevederile art. 969 C. civ.

coroborat cu art. 1066 C. civ. și urm. cu prioritate la penalitățile de întârziere. Intimata SC O. & Co SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei, în concordanță cu art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte a reținut următoarele: Dispozițiile art. 360 C. proc. civ. prevăd că tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal și al normelor de drept aplicabile, ținând seama când este cazul și de uzanțele comerciale. Pe baza acordului expres al părților tribunalul arbitral poate soluționa litigiul în echitate. Doctrina a statuat că, atunci când se judecă în echitate, arbitrii nu sunt ținuți să aplice regulile de drept comun, însă, nu înseamnă, totuși, că ei s-ar putea abate și de la dispozițiile legale care interesează ordinea publică și bunele moravuri.

Cu alte cuvinte, arbitrul în echitate nu este dispensat de obligația motivării hotărârii, aceasta constând în arătarea temeiurilor de echitate care justifică soluția. Din această perspectivă, în dreptul intern dispoziția art. 361 lit. e) C. proc. civ. se consideră a fi de ordine publică. Așadar, părțile nu pot deroga de la dispoziția legală prevăzută de art. 361 lit. e) C. proc. civ. Nu este lipsit de relevanță a sublinia în acest context că art. 364 C. proc. civ. nu distinge după forma arbitrajului, astfel că hotărârea prin care tribunalul arbitral a judecat în echitate încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, poate fi anulată. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, față de solicitarea părților prin avocați în fața tribunalului arbitral din 15 octombrie 2010 de a soluționa litigiul în echitate, critica recurentei în sensul că nu exista clauză în acest sens este neîntemeiată.

Însă, este întemeiată critica recurentei referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale [art. 364 lit. g) C. proc. civ.], curtea de apel pronunțând din această perspectivă o sentință nelegală. Din considerentele hotărârii arbitrale rezultă că aceasta cuprinde doar solicitările părților fără a se arăta motivele care întemeiază soluția, așa cum prevede în mod imperativ art. 361 lit. e) C. proc. civ. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 1 , art. 361 lit. e), art. 364 lit. g) C. proc.

civ., a admis recursul declarat de pârâta SC B. 2000 S. SRL împotriva sentinței civile nr. 735 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a modificat sentința civilă nr. 735 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în sensul că a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC O. & Co SA Bistrița; a anulat hotărârea arbitrală nr. 2/2010 din 5 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bistrița Năsăud; a trimis cauza la aceeași instanță în vederea soluționării cererii pe fond. Față de dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc.

civ. instanța care judecă fondul trebuie să țină seama și de motivele invocate de petenta reclamantă SC B. 2000 S. SRL înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.