ÎCCJ, decizie (scj.ro #82948)

Arbitraj în echitate.

Nemotivarea hotărârii arbitrale. Acțiune în anulare. Condiții de

admisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil.

Arbitrajul

Index alfabetic: acțiune în anulare

-

hotărâre

arbitrală

-

judecata

în echitate

-

motive

C. proc. civ.,

art. 360, art. 361 lit. e), art. 364 lit. g)

Din

economia dispozițiilor art. 364 lit. g) din Codul de procedură

civilă rezultă că hotărârea arbitrală poate fi

desființată prin acțiune în anulare atunci când nu cuprinde

dispozitivul și motivele.

Astfel,

în cazul în care arbitrajul a fost soluționat în echitate, iar

hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele care justifică

soluția adoptată, aceasta poate fi desființată prin

acțiune în anulare, întrucât art. 364 din Codul de procedură

civilă nu distinge după forma arbitrajului.

Secția  a II-a civilă,

Decizia nr. 4180 din 25 octombrie 2012

Prin cererea

înregistrată la 26 august 2010, pârâta SC O. & Co SA Bistrița a

formulat acțiune în anulare prin care a solicitat admiterea acesteia,

desființarea Hotărârii arbitrale nr. 2/A/2010 și, judecând pe

fond litigiul comercial, respingerea cererii introductive.

În opinia pârâtei

hotărârea arbitrală este anulabilă pentru următoarele

motive:

Hotărârea este

nemotivată - motiv de desființare reglementat de art. 66 lit. g) din

Regulile procedurii arbitrale, considerentele hotărârii nu cuprind

motivele de fapt și de drept pe care se bazează soluția

Tribunalului arbitral iar, prin nemotivarea soluției, tribunalul nu a

intrat practic în cercetarea fondului.

A arătat că

hotărârea încalcă dispoziții imperative ale unor legi - motiv de

desființare reglementat de art. 66 lit. i) din Regulile procedurii

arbitrale. Hotărârea încalcă dispozițiile imperative ale art.

139 C. proc. civ., respectiv Tribunalul arbitral a acordat relevanță

juridică unei copii a unui contract comercial contestat, deși

reclamanta nu a putut depune originalul acestuia. În acest fel, Tribunalul

arbitral a hotărât acordarea de penalități de întârziere la

plata prețului în absența unei clauze penale reglementate într-un

contract valid.

Prin cererea înregistrată la

data de 7 septembrie 2010, reclamanta SC B. 2000 S. SRL Bistrița a

formulat acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 2/2010 a

Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și

Industria Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâta SC O.

& Co SA Bistrița solicitând anularea Hotărârii nr. 2/2010

și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la

plata următoarelor sume: 30.378,95 lei contravaloarea mărfii livrate

și neachitate de către pârâtă și 153.557,57 lei

penalități contractuale de întârziere.

În motivarea cererii a

arătat că, Curtea de Arbitraj a admis în parte cererea de arbitrare

formulată de reclamanta SC B. 2000 S. SRL împotriva pârâtei SC O. & Co

SA în sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de

întârziere în cuantum de doar 12.653,05 lei fără a prezenta motivele

respingerii cererii pentru diferența penalităților solicitate,

totalul penalităților solicitate fiind de 153.557,57 lei, motiv de

nulitate a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. g) C. proc.

civ.

Prin Încheierea

ședinței publice din 2 noiembrie 2010, instanța a dispus

conexarea dosarului xx32/33/2010 a Curții de Apel Cluj, Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, la dosarul nr.

xx04/33/2010 constatând că sunt întrunite condițiile conexării

prevăzute de art. 164 C. proc. civ. respectiv ambele pricini se află

pe rolul acestei instanțe având aceleași părți, obiect

și cauză.

Prin sentința

civilă nr. 735/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

fost respinsă acțiunea în anulare formulată de către SC O.

& Co SA Bistrița împotriva Hotărârii nr. 2 din 5 iulie 2010

pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj

Comercial - Camera de Comerț și Industrie

Bistrița-Năsăud; a fost respinsă acțiunea în anulare

formulată de SC B. 2000 S. SRL Bistrița împotriva aceleiași

hotărâri; au fost compensate integral cheltuielile de judecată ale

părților, cheltuieli ocazionate de soluționarea acțiunii în

anulare.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în principal,

următoarele:

La termenul din 15 iunie 2010, tribunalul

arbitral a înțeles să soluționeze litigiul în echitate raportat

la solicitarea ambelor părți și că același tribunal

arbitral a lăsat fără efecte solicitarea ulterioară a

reclamantei de la termenul din 21 iunie 2010 – de a nu se mai soluționa

litigiul în echitate raportat la probațiunea administrată ulterior

și la recunoașterile pârâtei. Curtea a apreciat că în mod corect

instanța arbitrală nu a revenit asupra modalității de

soluționare a cererii arbitrale  – pentru că nu a existat un nou

acord al părților cu privire la această nouă modalitate de

soluționare, acord ce putea fi încuviințat de arbitru.

Curtea de apel a apreciat că nu se

poate reține că hotărârea arbitrală nu este motivată

întrucât, pe de o parte, există argumente ale instanței arbitrale

expuse prin indicarea parcursului cererii arbitrale și, pe de altă

parte, din maniera în care a fost administrat probatoriul, manieră care se

regăsește expusă și în încheierea de amânare a

pronunțării din 21 iunie 2011 când tribunalul arbitral a constatat în

mod expres că soldul la 31 decembrie 2008 a fost confirmat de către

pârâtă și în raport de această constatare a înțeles să

soluționeze litigiul. De asemenea, a mai reținut că suma de

12.653,05 lei reprezentând penalități de întârziere acceptate de

către pârâtă prin confirmarea de sold din data de 15 ianuarie 2009 nu

are în vedere contractul nr. 121/2008.

Împotriva sentinței civile nr.

735/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,  Secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC

B.S. SRL arătând că în mod greșit Curtea de apel a apreciat

că arbitrajul a fost soluționat în echitate, și nu potrivit

regulilor de drept comun atât timp cât: 1. nu a existat niciodată o

convenție arbitrală între părți cu privire la

soluționarea în echitate a arbitrajului, convenție valabil

încheiată, în scris, în condițiile art. 343 C. proc. civ.; 2.

niciunde nu s-a solicitat tribunalului arbitral ca hotărârea

arbitrală să nu fie motivată; 3. înlăturând clauza

penală stabilită de părți tribunalul arbitral a

încălcat prevederile art. 969 C. civ. coroborat cu art. 1066 C. civ.

și urm. cu prioritate la penalitățile de întârziere.

Intimata SC O. & Co SA a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului în funcție de criticile recurentei, în concordanță cu

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a

reținut următoarele:

Dispozițiile art. 360 C. proc. civ.

prevăd că tribunalul arbitral soluționează litigiul în

temeiul contractului principal și al normelor de drept aplicabile,

ținând seama când este cazul și de uzanțele comerciale. Pe baza

acordului expres al părților tribunalul arbitral poate soluționa

litigiul în echitate.

Doctrina a statuat că, atunci când se

judecă în echitate, arbitrii nu sunt ținuți să aplice

regulile de drept comun, însă, nu înseamnă, totuși, că ei

s-ar putea abate și de la dispozițiile legale care interesează

ordinea publică și bunele moravuri.

Cu alte cuvinte, arbitrul în echitate nu

este dispensat de obligația motivării hotărârii, aceasta

constând în arătarea temeiurilor de echitate care justifică

soluția.

Din această perspectivă, în

dreptul intern dispoziția art. 361 lit. e) C. proc. civ. se consideră

a fi de ordine publică. Așadar, părțile nu pot deroga de la

dispoziția legală prevăzută de art. 361 lit. e) C. proc.

civ.

Nu este lipsit de relevanță a

sublinia în acest context că art. 364 C. proc. civ. nu distinge după

forma arbitrajului, astfel că hotărârea prin care tribunalul arbitral

a judecat în echitate încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori

dispoziții imperative ale legii, poate fi anulată.

Din această perspectivă, Înalta

Curte reține că, față de solicitarea părților

prin avocați în fața tribunalului arbitral din 15 octombrie 2010 de a

soluționa litigiul în echitate, critica recurentei în sensul că nu

exista clauză în acest sens este neîntemeiată. Însă, este

întemeiată critica recurentei referitoare la nemotivarea hotărârii

arbitrale [art. 364 lit. g) C. proc. civ.], curtea de apel pronunțând din

această perspectivă o sentință nelegală.

Din considerentele hotărârii arbitrale

rezultă că aceasta cuprinde doar solicitările părților

fără a se arăta motivele care întemeiază soluția,

așa cum prevede în mod imperativ art. 361 lit. e) C. proc. civ.

Având în vedere

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

coroborat cu art. 304

1

, art. 361 lit. e), art. 364 lit. g) C. proc.

civ., a admis recursul declarat de pârâta SC B. 2000 S. SRL împotriva sentinței

civile nr. 735 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a modificat

sentința civilă nr. 735 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel

Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal în sensul că a admis acțiunea în anulare formulată de

reclamanta SC O. & Co SA Bistrița; a anulat hotărârea

arbitrală nr. 2/2010 din 5 iulie 2010 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

Bistrița Năsăud; a trimis cauza la aceeași

instanță în vederea soluționării cererii pe fond.

Față de

dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ. instanța care

judecă fondul trebuie să țină seama și de motivele

invocate de petenta reclamantă SC B. 2000 S. SRL înaintea instanței a

cărei hotărâre a fost casată.