ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2007, Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Sibiu în temeiul art. 325 raportat la dispozițiile art. 403 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ. a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii arbitrale nr. 2 din data de 10 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Industrie și Agricultură Sibiu până la soluționarea cererii de revizuire. Împotriva acestei încheieri a formulat acțiune în anulare pârâta SC S C.I. SRL Brașov, prin care a invocat încălcarea dreptului la apărare și nelegala constituire a tribunalului arbitral.

Reclamanta a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare și excepția lipsei de interes. Prin sentința comercială nr. 1 din data de 11 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială a respins excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare formulată de pârâtă, a admis acțiunea în anulare și în consecință a constatat nulă încheierea atacată, a respins cererea revizuientei SC S. SA Copșa Mică privind acordarea de cheltuieli de judecată. Excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât încheierea atacată nu a fost comunicată pârâtei, astfel că termenul de introducere al acțiunii în anulare nu a început să curgă.

În ceea ce privește fondul cererii, instanța a reținut că soluționarea cererii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 341 alin. (2) C. proc. civ., încălcându-se normele imperative ale legii. Astfel, completul arbitral care a pronunțat încheierea din data de 27 martie 2007 a fost compus dintr-un singur arbitru, deși completul arbitral trebuia să fie compus din 3 arbitri, potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, a fost găsită întemeiată și critica vizând încălcarea dreptului la apărare, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SA Copșa Mică, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii în anulare și menținerea încheierii arbitrale atacate. Recurenta, prin criticile formulate a susținut următoarele : - Curtea de Apel Alba Iulia nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de ordine publică invocate, respectiv excepția necompetenței materiale, inadmisibilității, lipsei de interes a acțiunii în anulare, ceea ce atrage incidența aplicării greșite a dispozițiilor art. 358 9 art. 358 13 și 363 alin. (1) C. proc. civ.; - În ceea ce privește excepția tardivității, arată că aceasta în mod greșit a fost respinsă de către instanța de fond, fiind aplicat un text de lege inaplicabil speței, respectiv art. 363 1 C. proc.

civ. care vizează comunicarea hotărârii arbitrale și nicidecum a unei încheieri arbitrale care face obiectul prezentei acțiuni în anulare; - Acțiunea în anulare a fost formulată împotriva unei încheieri care nu a fost individualizată, acesta constituind un alt motiv de anulare; - În raport de caracterul interlocutoriu al încheierii arbitrale care își produce efectele până la pronunțarea sentinței, promovarea acțiunii în anulare este lipsită de interes în condițiile în care cauza a fost soluționată definitiv prin Hotărârea arbitrală nr. 4 din 26 iulie 2007; - Pe de altă parte acțiune în anulare este inadmisibilă, în condițiile în care încheierile arbitrale nu pot fi atacate cu această cale de atac ; Recursul este fondat pentru următoarele considerente: În temeiul art. 304 alin. (9) C. proc.

civ. invocat de recurentă în sprijinul susținerilor care au fost făcute în legătură cu greșita aplicare a dispozițiilor procedurale care reglementează promovarea acțiunii în anulare în materia încheierilor de suspendare, Înalta Curte va lua în examinare critica privind inadmisibilitatea acestei acțiuni și va reține: Abordarea acestei excepții va avea în vedere concepția Cărții a IV – a C. proc. civ. din care rezultă că arbitrajul este o instituție bazată pe autonomia de voință a părților, iar participarea instanței statale în procesul arbitral, fie că rezolvă chestiuni cu caracter incidental, fie că asigură un control de legalitate al hotărârii arbitrale are caracter complementar. În acest sens sunt de observat dispozițiile art. 342, 358 8 , 358 9 și 358 13 C. proc.

civ. Revenind la speță, se va observa că, s-a pus în discuție admisibilitatea acțiunii în anulare promovată împotriva încheierii prin care Curtea de Arbitraj a suspendat executarea hotărârii arbitrale în temeiul art. 325 raportat la dispozițiile art. 403 alin. (2) C. proc. civ. 1. Pentru a răspunde la această critică vor fi analizate dispozițiile art. 358 8 și 358 9 C. proc. civ. care dau dreptul părților să se adreseze instanței judecătorești sau tribunalului arbitral în cazul în care solicită să se încuviințeze o serie de măsuri în cursul judecății, măsuri vremelnice care țin de buna administrare a actului de judecată. Este evident că părțile au o opțiune în acest sens și că de această dată competențele sunt concurente, însă nu se poate omite faptul că în ce privește tribunalul arbitral competența este limitată de voința părților în sensul că aceste măsuri se pot lua numai dacă părțile se învoiesc.

Nu este mai puțin adevărat că pentru aprecierea temeiniciei cererilor, tribunalul arbitral trebuie să țină seama de regulile de drept comun care reglementează încuviințarea acestor măsuri, dar nu se va înțelege prin aceasta că, în ipoteza în care textul aplicabil trimite la o cale de atac admisă în fața instanței statale, aceste competențe se extind și în cazul încheierilor pronunțate de tribunalul arbitral. Concluzia se desprinde din dispozițiile procedurale situate în capitolul ,,Despre arbitraj” în care sunt prevăzute expres, acțiunile care pot fi promovate și căile de atac. 2. În alte cuvinte, în nici o situație încheierile pronunțate de tribunalul arbitral prin care se iau astfel de măsuri, nu sunt supuse acțiunii în anulare sau recursului, reglementarea din capitolul VIII care tratează numai problema desființării hotărârii arbitrale fiind edificatoare în acest sens.

De asemenea sunt de observat și dispozițiile art. 358 13 C. proc. civ. în care nu există nici o prevedere în legătură cu posibilitatea de a supune controlului pe calea acțiunii în anulare a măsurilor dispuse de tribunalul arbitral prin încheieri, chiar dacă acestea se referă la suspendarea executării hotărârii. Concretizând argumentele de mai sus prin raportare la textele avute în vedere în această analiză se va reține că încheierile arbitrale indiferent de natura lor nu sunt supuse,, controlului ” pe calea separată a acțiunii în anulare sau odată cu exercitarea acțiunii în anulare întrucât în nici o situație nu există susținere în dispozițiile procedurale.

În ce privește ultima ipoteză s-ar putea reține totuși că eventualele dezlegări date de tribunalul arbitral prin încheierile pronunțate în cursul soluționării litigiului ar putea să fie puse în discuție pe calea acțiunii în anulare numai în măsura care se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. a) – i) C. proc. civ. 3. Astfel, dacă în dreptul comun sunt încheieri care pot fi atacate separat sau odată cu calea de atac promovată, o astfel de posibilitate fiind reglementată procedural, dispozițiile respective nu vor putea fi extinse asupra încheierilor pronunțate de tribunalul arbitral. Din tăcerea legii nu poate fi înțeles contrariul întrucât dispozițiile procedurale privind judecata și,, căile de atac ” în materia arbitrajului țin seama de faptul că reglementările respective se adresează strict tribunalului arbitral, care nu desemnează un organ de jurisdicție asemenea instanței judecătorești.

În sprijinul argumentelor expuse vin și dispozițiile art. 364 C. proc. civ. care stabilesc că numai hotărârea arbitrală este supusă acestei proceduri de desființare în fața instanței statale, pentru motivele prevăzute la pct. a) - i) astfel că se poate conchide că acțiunea în anulare este o cale restrictivă de exercitare a controlului judecătoresc atât din punctul de vedere al hotărârilor care pot face obiectul controlului cât și al motivelor de anulare. În consecință, aceste dispoziții nu pot fi extinse și la încheierile de suspendare pronunțate de tribunalul arbitral. Pentru toate aceste argumente expuse se va reține că sentința atacată cu recurs a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor procedurale analizate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA Copșa Mică împotriva sentinței comerciale nr. 1 din 11 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, modifică sentința nr. 1 din 11 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și respinge acțiunea în anulare ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.