ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2007, Tribunalul

Arbitral de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Sibiu în

temeiul art. 325 raportat la dispozițiile art. 403 alin. (3) și alin. (4) C.

proc. civ. a dispus suspendarea provizorie a executării hotărârii arbitrale nr.

2 din data de 10 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă

Camera de Comerț Industrie și Agricultură Sibiu până la soluționarea cererii de

revizuire.

Împotriva acestei încheieri a formulat

acțiune în anulare pârâta SC S C.I. SRL Brașov, prin care a invocat încălcarea

dreptului la apărare și nelegala constituire a tribunalului arbitral.

Reclamanta a invocat excepția tardivității

introducerii acțiunii în anulare și excepția lipsei de interes.

Prin sentința comercială nr. 1 din data de 11

aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială a respins excepția

tardivității introducerii acțiunii în anulare formulată de pârâtă, a admis

acțiunea în anulare și în consecință a constatat nulă încheierea atacată, a

respins cererea revizuientei SC S. SA Copșa Mică privind acordarea de

cheltuieli de judecată.

Excepția tardivității introducerii acțiunii

în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât încheierea atacată nu a

fost comunicată pârâtei, astfel că termenul de introducere al acțiunii în

anulare nu a început să curgă.

În ceea ce privește fondul cererii, instanța

a reținut că soluționarea cererii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 341

alin. (2) C. proc. civ., încălcându-se normele imperative ale legii. Astfel,

completul arbitral care a pronunțat încheierea din data de 27 martie 2007 a fost compus dintr-un singur arbitru, deși completul arbitral trebuia să fie compus din 3

arbitri, potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, a fost găsită

întemeiată și critica vizând încălcarea dreptului la apărare, întrucât

procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu pârâta.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta SC S. SA Copșa Mică, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii

în anulare și menținerea încheierii arbitrale atacate.

Recurenta, prin criticile formulate a

susținut următoarele :

- Curtea de Apel Alba Iulia nu s-a pronunțat

asupra excepțiilor de ordine publică invocate, respectiv excepția necompetenței

materiale, inadmisibilității, lipsei de interes a acțiunii în anulare, ceea ce

atrage incidența aplicării greșite a dispozițiilor art. 358

9

art. 358

13

și 363 alin. (1) C. proc. civ.;

- În ceea ce privește excepția tardivității,

arată că aceasta în mod greșit a fost respinsă de către instanța de fond, fiind

aplicat un text de lege inaplicabil speței, respectiv art. 363

1

C.

proc. civ. care vizează comunicarea hotărârii arbitrale și nicidecum a unei

încheieri arbitrale care face obiectul prezentei acțiuni în anulare;

- Acțiunea în anulare a fost formulată

împotriva unei încheieri care nu a fost individualizată, acesta constituind un

alt motiv de anulare;

- În raport de caracterul interlocutoriu al

încheierii arbitrale care își produce efectele până la pronunțarea sentinței,

promovarea acțiunii în anulare este lipsită de interes în condițiile în care

cauza a fost soluționată definitiv prin Hotărârea arbitrală nr. 4 din 26 iulie

2007;

- Pe de altă parte acțiune în anulare este

inadmisibilă, în condițiile în care încheierile arbitrale nu pot fi atacate cu

această cale de atac ;

Recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

În temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ.

invocat de recurentă în sprijinul susținerilor care au fost făcute în legătură

cu greșita aplicare a dispozițiilor procedurale care reglementează promovarea

acțiunii în anulare în materia încheierilor de suspendare, Înalta Curte va lua

în examinare critica privind inadmisibilitatea acestei acțiuni și va reține:

Abordarea acestei excepții va avea în vedere

concepția Cărții a IV – a C. proc. civ. din care rezultă că arbitrajul este o

instituție bazată pe autonomia de voință a părților, iar participarea instanței

statale în procesul arbitral, fie că rezolvă chestiuni cu caracter incidental,

fie că asigură un control de legalitate al hotărârii arbitrale are caracter

complementar. În acest sens sunt de observat dispozițiile art. 342, 358

8

,

358

9

și 358

13

C. proc. civ. Revenind la speță, se va

observa că, s-a pus în discuție admisibilitatea acțiunii în anulare promovată

împotriva încheierii prin care Curtea de Arbitraj a suspendat executarea

hotărârii arbitrale în temeiul art. 325 raportat la dispozițiile art. 403 alin.

(2) C. proc. civ.

fi analizate dispozițiile art. 358

8

și 358

9

C. proc. civ.

care dau dreptul părților să se adreseze instanței judecătorești sau

tribunalului arbitral în cazul în care solicită să se încuviințeze o serie de

măsuri în cursul judecății, măsuri vremelnice care țin de buna administrare a

actului de judecată. Este evident că părțile au o opțiune în acest sens și că

de această dată competențele sunt concurente, însă nu se poate omite faptul că

în ce privește tribunalul arbitral competența este limitată de voința părților

în sensul că aceste măsuri se pot lua numai dacă părțile se învoiesc. Nu este

mai puțin adevărat că pentru aprecierea temeiniciei cererilor, tribunalul

arbitral trebuie să țină seama de regulile de drept comun care reglementează

încuviințarea acestor măsuri, dar nu se va înțelege prin aceasta că, în ipoteza

în care textul aplicabil trimite la o cale de atac admisă în fața instanței

statale, aceste competențe se extind și în cazul încheierilor pronunțate de

tribunalul arbitral. Concluzia se desprinde din dispozițiile procedurale

situate în capitolul ,,Despre arbitraj” în care sunt prevăzute expres,

acțiunile care pot fi promovate și căile de atac.

încheierile pronunțate de tribunalul arbitral prin care se iau astfel de

măsuri, nu sunt supuse acțiunii în anulare sau recursului, reglementarea din

capitolul VIII care tratează numai problema desființării hotărârii arbitrale fiind

edificatoare în acest sens. De asemenea sunt de observat și dispozițiile art. 358

13

C. proc. civ. în care nu există nici o prevedere în legătură cu posibilitatea

de a supune controlului pe calea acțiunii în anulare a măsurilor dispuse de tribunalul

arbitral prin încheieri, chiar dacă acestea se referă la suspendarea executării

hotărârii. Concretizând argumentele de mai sus prin raportare la textele avute

în vedere în această analiză se va reține că încheierile arbitrale indiferent

de natura lor nu sunt supuse,, controlului ” pe calea separată a acțiunii în

anulare sau odată cu exercitarea acțiunii în anulare întrucât în nici o

situație nu există susținere în dispozițiile procedurale. În ce privește ultima

ipoteză s-ar putea reține totuși că eventualele dezlegări date de tribunalul

arbitral prin încheierile pronunțate în cursul soluționării litigiului ar putea

să fie puse în discuție pe calea acțiunii în anulare numai în măsura care se

încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. a) – i) C. proc. civ.

încheieri care pot fi atacate separat sau odată cu calea de atac promovată, o

astfel de posibilitate fiind reglementată procedural, dispozițiile respective

nu vor putea fi extinse asupra încheierilor pronunțate de tribunalul arbitral.

Din tăcerea legii nu poate fi înțeles contrariul întrucât dispozițiile

procedurale privind judecata și,, căile de atac ” în materia arbitrajului țin

seama de faptul că reglementările respective se adresează strict tribunalului

arbitral, care nu desemnează un organ de jurisdicție asemenea instanței

judecătorești. În sprijinul argumentelor expuse vin și dispozițiile art. 364 C.

proc. civ. care stabilesc că numai hotărârea arbitrală este supusă acestei

proceduri de desființare în fața instanței statale, pentru motivele prevăzute

la pct. a) - i) astfel că se poate conchide că acțiunea în anulare este o cale

restrictivă de exercitare a controlului judecătoresc atât din punctul de vedere

al hotărârilor care pot face obiectul controlului cât și al motivelor de

anulare. În consecință, aceste dispoziții nu pot fi extinse și la încheierile

de suspendare pronunțate de tribunalul arbitral.

Pentru toate aceste argumente expuse se va

reține că sentința atacată cu recurs a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor procedurale analizate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA

Copșa Mică împotriva sentinței comerciale nr. 1 din 11 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, modifică sentința nr. 1 din 11 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și respinge acțiunea în anulare ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

ianuarie 2009.