ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2421/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 617/ C din 26 martie

2008, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA cu sediul social în

Copșa Mică, județul Sibiu, în contradictoriu cu pârâta SC L.I. SRL cu sediul

social în Ploiești județul Prahova. A mai fost respinsă și cererea pârâtei de

acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

În fundamentarea acestei

soluții s-a reținut, în principal, că între părți și SC T.T. SRL a fost

încheiat contractul tripartit al cărui obiect îl constituia prestarea de

servicii de către pârâtă reclamantei, constând în colectarea și ridicarea de pe

halda de zgură de deșeuri, urmată apoi de vânzarea acestora.

După oprirea lucrărilor în

haldă de către societatea pârâtă, lucrările au fost preluate de SC P. SRL, în

baza unei documentații tehnice întocmită de I.C.P.M. SC M. SA din Cluj Napoca.

A fost începută astfel

operațiunea de reamenajare a haldei pentru încadrarea în normele de mediu și

protecție a apelor din pânza acviferă. Odată preluată halda a fost necesară o

activitate de remediere a acesteia.

Deși pârâta și-a îndeplinit

necorespunzător obligația principală de recuperare și pregătire a deșeurilor pentru

livrare, încărcare, transport și expediere către cumpărător iar obligația de

curățire a haldei este practic inexistentă, toate acestea s-au desfășurat sub

supravegherea și îndrumarea personalului de specialitate din cadrul

reclamantei. Acest lucru rezultă atât din interpretarea clauzelor contractuale

cât și din declarațiile de martori audiați în cauză.

Cu toate că în cauză s-a

dovedit culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației de curățire a haldei,

urmează a fi respinsă prezenta acțiune întrucât prejudiciul pretins de

reclamantă nu este actual.

Astfel, prejudiciul pretins

de reclamantă în cuantum de 1.190.000 lei constă în reamenajare, transport,

nivelare a aproximativ 800.000 mc material haldat și abandonat de SC L.I. SRL.

În cauză, reclamanta nu a

fost în măsură să facă dovada existenței prejudiciului în patrimoniul său (nu

au fost depuse deconturi, facturi, costuri din care să rezulte suma

solicitată), ba mai mult, așa cum deja s-a precizat martorul I. a confirmat că

aceste lucrări au fost efectuate de SC P. SRL gratuit.

Pentru antrenarea

răspunderii contractuale trebuie îndeplinite cumulativ condițiile: faptă

culpabilă (constând în executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligației

asumate prin contract), existența prejudiciului și raportul de cauzalitate

între faptă și prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost

reparat încă. Ori în cauză prejudiciul nu este cert întrucât el nu este actual,

neexistând în patrimoniul reclamantei.

Sarcina probei existenței

prejudiciului îi revenea părții reclamante conform principiului de drept

inserat de art. 1169 C. civ., „onus probandi incubit actori”.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, prin decizia nr. 134/ A din 31 octombrie 2008, a respins apelurile

declarate de reclamanta SC S. SA Copșa Mică și pârâta SC L.I. SRL Ploiești

împotriva sentinței nr. 617/ C din 26 martie 2008 a Tribunalului Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, fiind preluate toate argumentele

primei instanțe, expuse anterior.

Apelul pârâtei SC L. SRL a

vizat numai neacordarea cheltuielilor de judecată, iar în urma verificării

actelor s-a constatat că pârâta nu a făcut dovada lor.

Împotriva deciziei nr. 134/ A

din 31 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, a

promovat recurs reclamanta SC S. SA Copșa Mică, care în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a criticat această hotărâre pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând în principal casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei la instanța de apel în vederea rejudecării apelului, iar în subsidiar

modificarea aceleiași decizii în sensul admiterii apelului cu consecința

schimbării sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de

apel s-a evocat că decizia dată în apel este netemotivată, în cuprinsul ei

fiind validat un raționament contradictoriu, respectiv că prejudiciul cauzat a

fost acoperit prin executarea obligației.

De asemenea, greșit a

reținut instanța de apel că nu sunt întrunite toate cerințele necesare

atragerii răspunderii patrimoniale a intimatei.

Intimata pârâtă SC L.I. SRL

Ploiești a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge,

ca nefondat, recursul reclamantei pentru următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamanta SC S. SA a solicitat ca pârâta SC L.I. SRL să fie obligată

la plata sumei de 1.190.000 lei RON reprezentând prejudiciul produs de pârâtă

ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor care îi reveneau conform contractului

tripartit nr. 56/2003.

Din verificarea contractului

tripartit nr. 56 din 18 iulie 2003, încheiat între SC S. SA în calitatea de

beneficiar – vânzător, SC L.I. SRL în calitatea de prestator servicii și SC T.T.

SRL în calitatea de cumpărător, reiese că obiectul său l-a constituit, așa cum

este expus la pct. 1 alin. (1) prestarea de servicii de către prestator

beneficiarului vânzător, constând în colectarea și ridicarea de pe halda de

zgură, de deșeuri de tipurile și modalitățile specifice, precizate și în anexă.

Este adevărat că instanțele

judecătorești anterioare au reținut constant că pârâta SC L. SRL nu și-a

îndeplinit corespunzător obligațiile asumate contractual, însă așa cum amplu

documentat și bine argumentat s-a reținut, după data de 5 noiembrie 2004 aceste

activități au fost reluate de chemata în garanție SC P. SRL.

Potrivit raportului de

expertiză tehnică, a actelor depuse de părți dar și declarațiilor martorilor

audiați, activitatea pârâtei a fost desfășurată sub supravegherea reclamantei,

iar obligațiile asumate contractual de aceasta au fost îndeplinite de SC P. SRL,

care nu a primit contravaloarea prestațiilor sale.

Din această perspectivă

corect s-a apreciat că prejudiciul invocat de reclamantă prin cererea de

chemare în judecată nu a fost dovedit și nu este actual, împrejurări care au

condus la respingerea acțiunii.

Din această perspectivă nu

pot fi primite criticile aduse de recurenta reclamantă.

Este unanim admis că

motivele hotărârii, la care se referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ., reprezintă

premisele de fapt și drept care au condus instanța la soluția litigiului

cuprinsă în dispozitiv. Motivarea hotărârii atacate corespunde exigențelor

legale, fiind pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă și

convingătoare.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC S. SA împotriva

deciziei nr. 134/ A din 31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S. SA COPȘA MICĂ, împotriva deciziei nr. 134/ A din 31

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi 15 octombrie 2009.