ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2823/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. 3130/98/2008, reclamantul P.S., în contradictoriu, cu pârâta SC C. SRL SLOBOZIA a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 472.728,66 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la 7 octombrie 2008, precum și în continuare, penalități de întârziere calculate conform clauzelor contractuale până la punerea în funcțiune a obiectivului „stație epurare ape uzate”.

Tribunalul Ialomița, prin sentința nr. 658 din 29 septembrie 2009, a respins, ca nefondată, cererea reclamantei, reținând că, pe parcursul judecării cauzei s-a administrat proba cu expertiza tehnică, din care a rezultat că lucrările executate de antreprenor corespund documentației tehnice, iar constatările comisie de recepție care au împiedicat punerea în funcțiune a obiectivului sunt nejustificate și nu pot fi imputate antreprenorului, astfel că tribunalul a apreciat ca pârâta nu are vreo culpă pentru faptul că stația de epurare nu lucrează la parametrii proiectați de 100 mc/24 h. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. SLOBOZIA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel invocate, reclamantul apreciază că, pârâta nu a adus la cunoștința sa pe parcursul derulării contractului, că ar exista vreun neajuns al proiectului tehnic, care s-o împiedice să realizeze lucrarea în perioada ofertată cu prilejul licitației și parametrii proiectați. De asemenea, consideră că pârâta a procedat la o modificare a proiectului inițial impusă de achiziționarea de noi echipamente, iar acest lucru ar fi condus la funcționarea defectuoasă a stației. Mai arată că, antreprenorul nu a reușit să execute lucrarea contractată și că nu este obligația reclamantei să individualizeze eventuala greșeală a pârâtei, ci era obligația acesteia să verifice dacă lucrarea funcționează la parametrii proiectați.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2010, a respins apelul declarat de apelanta P. SLOBOZIA, ca nefondat, reținând că, reclamantul nu a prezentat, nu a invocat și mai ales nu a dovedit că pârâta și-a îndeplinit necorespunzător o anumită obligație contractuală pentru ca aceasta să datoreze penalități de întârziere, iar împrejurările constatate de expertul tehnic judiciar conduc dimpotrivă la concluzia fermă că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, respectând întocmai documentația tehnică din proiectul care nu aparține pârâtei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul P. SLOBOZIA, a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar critica adusă deciziei atacate, se referă în esență la faptul că, din probele administrate în fața instanței de apel, referitor la proiectul inițial care a stat la baza contractului de lucrări, acesta a fost modificat de către pârâtă și din aceste motiv se apreciază că în mod greșit instanța de apel nu a reținut culpa pârâtei cu privire la funcționarea la parametri inferiori ai stației de epurare. Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respins recursul reclamantului, pentru următoarele considerente: Pretenția reclamantei de obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere a fost corect soluționată de către cele două instanțe, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil vreuna din obligațiile asumate prin contractul dedus judecății și nu a arătat expres care anume obligație contractuală a fost executată necorespunzător sau neexecutată.

Susținerea recurentei, potrivit căreia, proiectul inițial care a stat la baza contractului de lucrări a fost modificat de către pârâtă și că instanțele nu au reținut culpa acesteia, se constată că nu are temei legal, întrucât aceasta nu conduce în mod automat la atragerea unei răspunderi contractuale care să atragă incidența clauzei penale deoarece nu s-a demonstrat prin probele administrate că o astfel de modificare a condus la nefuncționarea stației sau la funcționarea defectuoasă a acesteia, iar constatările expertului tehnic judiciar conduc la concluzia că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale, respectând întocmai documentația tehnica din proiectul care nu aparține pârâtei, în speță, nefiind administrate probe cu caracter tehnic care să ateste contrariul.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul P. SLOBOZIA împotriva deciziei nr. 20 din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.