ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2823/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. 3130/98/2008, reclamantul P.S.,

în contradictoriu, cu pârâta SC C. SRL SLOBOZIA a solicitat obligarea pârâtei

la plata sumei de 472.728,66 lei reprezentând penalități de întârziere

calculate până la 7 octombrie 2008, precum și în continuare, penalități de

întârziere calculate conform clauzelor contractuale până la punerea în

funcțiune a obiectivului „stație epurare ape uzate”.

Tribunalul Ialomița,

prin sentința nr. 658 din 29 septembrie 2009, a respins, ca nefondată, cererea

reclamantei, reținând că, pe parcursul judecării cauzei s-a administrat proba

cu expertiza tehnică, din care a rezultat că lucrările executate de antreprenor

corespund documentației tehnice, iar constatările comisie de recepție care au

împiedicat punerea în funcțiune a obiectivului sunt nejustificate și nu pot fi

imputate antreprenorului, astfel că tribunalul a apreciat ca pârâta nu are vreo

culpă pentru faptul că stația de epurare nu lucrează la parametrii proiectați

de 100 mc/24 h.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul P. SLOBOZIA, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel

invocate, reclamantul apreciază că, pârâta nu a adus la cunoștința sa pe

parcursul derulării contractului, că ar exista vreun neajuns al proiectului

tehnic, care s-o împiedice să realizeze lucrarea în perioada ofertată cu

prilejul licitației și parametrii proiectați. De asemenea, consideră că pârâta

a procedat la o modificare a proiectului inițial impusă de achiziționarea de

noi echipamente, iar acest lucru ar fi condus la funcționarea defectuoasă a

stației. Mai arată că, antreprenorul nu a reușit să execute lucrarea

contractată și că nu este obligația reclamantei să individualizeze eventuala

greșeală a pârâtei, ci era obligația acesteia să verifice dacă lucrarea

funcționează la parametrii proiectați.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2010, a

respins apelul declarat de apelanta P. SLOBOZIA, ca nefondat, reținând că,

reclamantul nu a prezentat, nu a invocat și mai ales nu a dovedit că pârâta

și-a îndeplinit necorespunzător o anumită obligație contractuală pentru ca

aceasta să datoreze penalități de întârziere, iar împrejurările constatate de

expertul tehnic judiciar conduc dimpotrivă la concluzia fermă că pârâta și-a

îndeplinit toate obligațiile contractuale, respectând întocmai documentația

tehnică din proiectul care nu aparține pârâtei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamantul P. SLOBOZIA, a declarat recurs, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar critica adusă deciziei

atacate, se referă în esență la faptul că, din probele administrate în fața

instanței de apel, referitor la proiectul inițial care a stat la baza contractului

de lucrări, acesta a fost modificat de către pârâtă și din aceste motiv se

apreciază că în mod greșit instanța de apel nu a reținut culpa pârâtei cu

privire la funcționarea la parametri inferiori ai stației de epurare.

Analizând critica

adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând

a fi respins recursul reclamantului, pentru următoarele considerente:

Pretenția reclamantei

de obligarea pârâtei la plata unor penalități de întârziere a fost corect

soluționată de către cele două instanțe, deoarece reclamanta nu a făcut dovada

că pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil vreuna din obligațiile asumate

prin contractul dedus judecății și nu a arătat expres care anume obligație

contractuală a fost executată necorespunzător sau neexecutată.

Susținerea

recurentei, potrivit căreia, proiectul inițial care a stat la baza contractului

de lucrări a fost modificat de către pârâtă și că instanțele nu au reținut

culpa acesteia, se constată că nu are temei legal, întrucât aceasta nu conduce

în mod automat la atragerea unei răspunderi contractuale care să atragă

incidența clauzei penale deoarece nu s-a demonstrat prin probele administrate

că o astfel de modificare a condus la nefuncționarea stației sau la

funcționarea defectuoasă a acesteia, iar constatările expertului tehnic

judiciar conduc la concluzia că pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile

contractuale, respectând întocmai documentația tehnica din proiectul care nu

aparține pârâtei, în speță, nefiind administrate probe cu caracter tehnic care

să ateste contrariul.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de reclamantul P. SLOBOZIA împotriva deciziei nr. 20 din 18

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.