ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1473/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1473/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

în judecată

Prin acțiunea formulată, reclamanții Comuna

Horia - prin primar și Consiliul Local Horia au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții M.A.D.R. și A.P.D.R.P., anularea deciziei de respingere a contestației

înregistrată sub nr. 1763 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâți și prin care s-a

stabilit în sarcina reclamantei un debit de 3.612.273,0970 lei, la care se

adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin decizia A.P.D.R.P. s-a stabilit în sarcina reclamantei

obligația de a restitui suma menționată, sumă care reprezintă finanțare din

bugetul Uniunii Europene prin program S.A.P.A.R.D., că motivarea deciziei A.P.D.R.P.

are în vedere constatarea unor nereguli în asigurarea funcționării sistemului

public de canalizare, obligație ce rezultă din cererea de finanțare,

arătându-se că nici o clauză contractuală nu a fost încălcată cu rea-credință

de către reclamantă.

Reclamanta a mai

arătat că nu a modificat proiectul pentru care s-a primit finanțarea, menținând

destinația și natura proprietății bunurilor, în conformitate cu condițiile de

implementare, că lucrările cu privire la punerea în funcțiune a investiției și

operarea efectivă a acesteia au fost efectuate în perioada martie-octombrie

2004, procesul-verbal de recepție fiind încheiat la data de 29 octombrie 2004.

În opinia

reclamantei, din punct de vedere tehnic proiectul este pe deplin realizat,

toate echipamentele aferente stației de epurare funcționând, aspect relevat de

procesul verbal de punere în funcțiune.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.P.D.R.P. a solicitat respingerea cererii de

anulare, ca neîntemeiată, arătând că măsura constituirii debitului în sarcina

reclamantei a fost luată în mod legal, iar Decizia nr. 26.655 din 23 decembrie 2009

de soluționare a contestației petiționarei trebuie menținută.

de fond

Prin sentința nr. 101/2010

din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei, a anulat decizia atacată,

a înlăturat obligația de plată a sumei de 3.612.273,0970 lei stabilită în

sarcina acesteia prin procesul verbal de constatare nr. 5760 din 19 iulie 2009

emis de A.P.D.R.P.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Rezilierea

contractului de finanțare încheiat de pârâtă cu comuna Horia din județul Neamț

a fost determinată de faptul că aceasta, în calitate de beneficiar al unei

investiții de interes public, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contract, iar pe de altă parte pârâta, ca autoritate contractantă, are

obligația de a urmări derularea contractului și de a declanșa procedura de

recuperare a plăților efectuate, atunci când se constată că beneficiarul a

obținut finanțarea nejustificat ori nu-și îndeplinește obligațiile

contractuale.

Pârâta, în urma

controalelor efectuate și după perioada de monitorizare, a ajuns la concluzia

că beneficiarul finanțării nu a respectat clauzele contractuale și că, în

aceste condiții, autoritatea contractantă are dreptul și obligația de a

declanșa procedura de recuperare a sumelor nerambursabile, urmând ca

beneficiarul în culpă să suporte și alte penalități.

S-a mai reținut

despre contestația nr. 1.763 din 24 aprilie 2009 formulată de Consiliul Local

al comunei Horia împotriva titlului executoriu emis de pârâtă că s-a respins

prin decizia pârâtei.

Instanța de fond a

apreciat că față de situația de fapt dovedită prin înscrisurile depuse la

dosarul cauzei și prin raportare la clauzele contractului de finanțare și la

prevederile Legii nr. 316/2001, cererea este fondată.

Deoarece consiliul

local nu are un patrimoniu al său, ci numai unitatea administrativ-teritorială

din care face parte, în speță Comuna Horia, județul Neamț, instanța a apreciat

că aceasta din urmă este reclamantă, în calitate de unitate din care face parte

ca organ administrativ și consiliul său local.

S-a reținut în

considerentele hotărârii atacate că dintre principalele obligații asumate de

Comuna Horia prin contractul de finanțare, obligațiile care sunt de natură a

garanta că banii europeni și cei alocați de Guvernul României ajung și folosesc

scopului pentru care au fost destinați sunt cele mai importante, încălcarea

acestor obligații atrăgând culpa beneficiarului cu consecința retragerii

sumelor și aplicării penalităților, însă în speță nu se poate constata din

partea beneficiarului încălcarea vreuneia din aceste obligații.

Astfel, instanța a

reținut că nu s-a pretins și nu s-a făcut dovada că beneficiarul Comuna Horia

ar fi schimbat natura proprietății elementelor de infrastructură (aferente

stației de epurare și sistemului de colectare a apelor menajere), canalizarea

și toate celelalte elemente tehnice ale investiției aflându-se în proprietatea

publică a comunei și, fiind elemente de construcție încorporate terenului

proprietate publică, acestea au fost și sunt și în prezent în proprietatea

publică a Comunei Horia.

S-a mai reținut că

reclamanta, prin faptul că a realizat lucrările de canalizare, a dotat cu

stații corespunzătoare sistemele de canalizare și de alimentare cu apă, și-a

realizat angajamentele luate prin cererea și contactul de finanțare, celelalte

elemente de fapt, respectiv pretinsa lipsă de interes a locuitorilor în

utilizarea acestor sisteme, neputând fi imputate reclamantei.

S-a apreciat că nu

poate fi considerată culpa Comunei Horia faptul că nu a angajat personal care

să deservească stația de epurare, acest drept ori sarcină aparținând în cazul

de față concesionarului SC A.S. SA, iar lipsa obținerii autorizațiilor necesare

funcționării sistemului de canalizare și de colectare a apei menajere ori

funcționării stației de epurare nu poate fi imputată beneficiarului, din moment

ce acesta a făcut dovada demersurilor întreprinse în acest sens, eliberarea

acestora depinde de voința altor subiecte de drept decât reclamanta.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate:

- faptul că

rezilierea unui contract pentru cauze imputabile apărute în cursul

implementării acestuia nu poate fi admisă decât în ipoteza existenței unei

neexecutări serioase a obligațiilor contractuale, cauză care, în opinia

instanței și prin prisma argumentele arătate mai sus, nu există în speță;

- că nu s-a dovedit

existența unei deturnări a scopului contractului și a sumelor alocate din

contribuția U.E. și a Guvernului României, iar eventualele neajunsuri derivate

din efortul de implementare nu pot fi imputate reclamantei și nu pot constitui

o bază serioasă și rezonabilă care să justifice rezilierea unui contract ce

și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional, instanța

apreciind că în speță pretenția pârâtei depășește exigențele impuse de

legislația comunitară;

- că nu există în

speță nicio încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenției ori

neglijenței reclamantei și deci întârzierile în implementarea contractului nu

pot fi considerate neregularități care să permită pârâtei să rezilieze

contractul și să declanșeze procedura de recuperare a avantajelor acordate;

Instanța a apreciat

că faptul că primarul comunei este cercetat în legătură cu fapte de corupție

privind implementarea acestui contract de finanțare nu poate antrena și

răspunderea Comunei Horia pentru neexecutarea contractului.

Având în vedere

aceste considerente, instanța a reținut că se impune admiterea cererii și

anularea titlului executoriu și a deciziei de respingere a contestației, cu

exonerarea reclamantei de la plata debitului și a penalităților impuse

acesteia.

II. Instanța de

recurs

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta conține motive

contradictorii și s-a dat cu aplicarea greșită a legii, în drept invocându-se dispozițiile

art. 304, pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a arăta că

argumentele și înscrisurile depuse de ea n-au fost analizate corespunzător,

instanța preluând susținerile reclamantei, fiind incidente prevederile art. 3041

C. proc. civ.

A arătat recurenta că

între fosta Agenție S.A.P.A.R.D., conform O.U.G. nr. 13/2006 în calitate de

autoritate contractantă și intimatul Consiliul Local al Comunei Horia, în

calitate de Beneficiar, s-a încheiat contractul din 30 mai 2003 având ca obiect

acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 3.759.186,50 RON

pentru realizarea proiectului „Canalizare și stație de epurare, Comuna Horia,

județul Neamț – investiție nouă”, finanțarea nerambursabilă fiind asigurată în

proporție de 75% din Comunitatea Europeană și 25% din Contribuția publică

națională.

În urma verificărilor

efectuate pe teren de Direcția Control Antifraudă, sesizată de D.N.A., prin raportul

de control nr. 7901 din 19 mai 2008 s-au făcut propuneri de demarare a

procedurii de recuperare debite, conform O.G. nr. 79/2002 modificată, pentru

lucrările neefectuate, dar plătite de recurentă și contravaloarea grupului

electrogen a cărui proveniență nu s-a dovedit, acestea reprezentând „nereguli”

pentru Programul S.A.P.A.R.D., în sensul art. 2 din O.G. nr. 79/2003 și art. 17

(1) din Contractul de finanțare Anexa I – Prevederi generale, care conduc la

neeligibilitatea cheltuielilor.

Prin același raport

s-a mai propus să fie atenționat Consiliul Local Horia pentru punerea în

funcțiune a sistemului de canalizare, până la data de 30 septembrie 2008 și

racordarea solicitanților particulari, inclusiv a instituțiilor publice, urmând

a se efectua o nouă verificare asupra sistemului de canalizare în luna

octombrie.

A învederat recurenta

că în temeiul O.G. nr. 79/2003 s-a procedat la constituirea a două debite:

- 86697,50 lei, prin

procesul – verbal de constatare nr. 9096/3 iunie 2008, care formează obiectul Dosarului

nr. 590/32/2008 al Curții de Apel Bacău, suspendat până la soluționarea irevocabilă

a Dosarului penal nr. 4/P/2008;

- 3612.273,097 lei,

la care se adaugă dobândă și penalități pentru nerespectarea contractului de

finanțare, inclusiv ale cererii de finanțare, precum și a Legii nr. 316/2001,

sumă ce formează obiectul prezentului litigiu, constituită debit prin procesul

– verbal nr. 5760 din 19 martie 2009 întocmit de reprezentanții recurenților,

pentru care s-a respins contestația administrativă a recurentei prin Decizia nr.

1763 din 24 aprilie 2009 a M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P.

În baza raportului de

control întocmit la 19 mai 2008 de către Direcția Control Antifraudă din cadrul

recurentei, care a semnalat că investiția nu era pusă în funcțiune, nefiind

realizate branșamentele la sistemul public de canalizare, proiectul a fost supus

monitorizării în anul 2009, din analiza informațiilor transmise de beneficiar

reieșind că nu s-au executat racorduri la sistemul public de canalizare, deși

investiția s-a finalizat la 18 ianuarie 2005, nefiind demonstrată utilitatea

publică a ajutorului financiar nerambursabil, întrucât investiția nu s-a

folosit potrivit scopului declarat în cererea de finanțare, pe o perioadă de 5

ani de la finalizare.

A concluzionat recurenta

că acest fapt a condus la constatarea încălcării criteriului general de

eligibilitate EG 1, a art. 3 (1), art. 14 (1) din Anexa I – Prevederi generale

la contractul de finanțare, iar proiectul nu-și menține eligibilitatea pentru

co-finanțare, nefiind conform scopului destinat la data plății finale – 18

ianuarie 2005, emiterea procesului – verbal de constatare, 5760 din 19 martie 2009,

titlu de creanță executoriu, fiind rezultatul conduitei defectuoase a intimatei

– reclamate, care nu și-a respectat obligațiile asumate prin semnarea contractului

de finanțare.

A învederat recurenta

că s-a respectat dreptul intimatei la apărare, soluționarea contestației

administrative formulată de aceasta în temeiul art. 177 din O.G. nr. 92/2003

fiind suspendată pe o perioadă de 6 luni, respectiv până la 17 noiembrie 2009,

pentru a-i permite acesteia remedierea deficiențelor.

În acest timp, între

părțile din proces a avut loc un schimb de corespondență și informații, iar la

17 decembrie 2009 s-a efectuat controlul pe teren, în urma căruia s-a încheiat

procesul – verbal nr. 8414 din 17 decembrie 2009 semnat de beneficiar fără

obiecțiuni, prin care s-a constatat:

- s-a semnat

contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și

canalizare cu Compania Județeană A.S. SA Neamț, la data de 10 august 2009;

- în vederea predării

– primirii investiției s-a solicitat la 24 noiembrie 2009 SC I. SRL Piatra

Neamț comunicarea tarifului pe mc. de apă epurată și numărul de personal

necesar deservirii sistemului,

- s-a întocmit

procesul – verbal de constatare tehnică nr. 7978 din 18 noiembrie 2009 privind predarea

– primirea investiției către gestionarul acesteia.

Recurenta a susținut

că intimatul nu a făcut, până la controlul din 17 decembrie 2009, demersurile pentru

înființarea unui serviciu de gospodărie comunală care să asigure întreținerea și

exploatarea sistemului de canalizare, la data controlului motivându-se nefuncționarea

stației de epurare prin lipsa debitului de apă uzată, neexistând nici personal

angajat, nici contract abonament, nici procese verbale de citire volume ape

uzate epurate, nici contract încheiat cu operator licențiat, lipsind autorizația

de funcționare, de mediu și sanitară, constatându-se în mod corect că

investiția nu a fost utilizată în scopul declarat prin cererea de finanțare, pe

o perioadă de 5 ani de la data plății finale, procesul – verbal de constatare fiind

legal întocmit, corectă fiind și soluția de respingere a contestației

administrative a intimatei.

La dosarul cauzei

s-au depus „acte noi” de către intimată, în temeiul art. 305 C. proc. civ., menționate

în opisul de la fila 168 dosar, unele emise după data pronunțării sentinței

atacate, semnificative fiind următoarele: dispoziția nr. 239 din 9 decembrie 2011

de constituire a Comisiei de preluare – predare sistem canalizare și stație

epurare, autorizațiile de gospodărire a apelor nr. 34 din 11 martie 2011 și nr.

163 din 24 iunie 2010, autorizația sanitară de funcționare nr. 202 din 10 mai 2010

emisă de Direcția de Sănătate Publică Neamț, peste 30 solicitări le

locuitorilor comunei pentru branșament apă și racordare la sistemul public de

canalizare.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

intimatei

Intimata – reclamantă

Comuna Horia prin primar, prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308

(2) C. proc. civ. și prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului,

precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia

acesteia, după cum se va arăta în continuare:

În baza Legii nr. 316/2001

și a O.G. nr. 89/2003 între Agenția S.A.P.A.R.D. (devenită ulterior, ca urmare

a reorganizării A.P.D.R.P.) și Consiliul Local al com. Horia, județul Neamț,

s-a încheiat, contractul de acordare a ajutorului financiar nerambursabil din 30

mai 2003 în scopul „punerii în aplicare a cererii de finanțare cu același număr,

intitulată Canalizare și stație de epurare, com. Horia, județul Neamț –

investiție nouă”, contractul fiind completat cu patru acte adiționale, ultimul

semnat de părți la 7 decembrie 2004, menționând valoarea finanțării

nerambursabile de 37.591.865.085 lei, 75% din resurse fiind asigurate de

Comunitatea Europeană și 25% din fonduri naționale.

D.N.A. – Serviciul

teritorial Bacău a fost sesizat în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni în

executarea contractului menționat anterior, de către primarul com. Horia și

administratorul uneia din firmele care au pus în executare proiectul, aceștia

fiind condamnați prin hotărâre judecătorească irevocabilă (f. 83 – 117 dosar

recurs) debitul însumând 86.697,5 RON, constituit pentru „neregulile” rezultate

din aceste infracțiuni, constând în lucrări plătite și neexecutate, și prețul

unui generator care nu a fost achiziționat din sumele alocate, formând obiectul

Dosarului nr. 590/32/2008 al Curții de Apel Bacău, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Urmare a sesizării recurentei

din prezenta cauză, de către D.N.A., cu adresa din 12 februarie 2008, s-au

efectuat verificări, finalizate prin raportul de control nr. 7901 din 19 august

2008 (f. 54 – 56 dosar fond) prin care s-a constatat că deși existau 26 cereri

de racordare la rețea a unor cetățeni, investiția nu a fost pusă în funcțiune,

nefăcându-se predarea unui operator privat, că s-au plătit lucrări neexecutate

la data achitării, dar care s-au efectuat ulterior, sub o altă soluție decât

proiectul tehnic inițial și că nu s-a dovedit proveniența grupului electrogen –

aspect ce formează obiectul altui litigiu, după cum deja s-a arătat.

S-a propus demararea procedurii

de recuperare debite conform O.G. nr. 79/2003 și atenționarea intimatului

Consiliul Local Horia să pună în funcțiune sistemul de canalizare până la 30

septembrie 2008 și să racordeze solicitanții particulari, inclusiv instituțiile

publice.

Potrivit Legii nr. 316/2001

și O.G. nr. 79/2003 eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe

tot parcursul perioadei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada

de execuție a proiectului fiind de maxim 2 ani) la care se adaugă o perioadă de

5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul - cadru de finanțare,

proiectul intimatei fiind supus monitorizării în 2009.

Prin procesul verbal

de constatare nr. 5760 din 19 martie 2009 întocmit de reprezentanții

recurentei, s-a constituit debitul de 3.612.273,097 RON, acesta reprezentând titlu

de creanță (f. 63 – 65 dosar fond) motivându-se că „pe teritoriul localității

Horia sistemul public de canalizare nu asigură colectarea apelor uzate menajere

și transportul acestora către stația de epurare obiectivele proiectului pentru

care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil nu au fost atinse”.

Prin Decizia înregistrată

la sediul recurentei sub nr. 10389 din 20 mai 2009 s-a dispus suspendarea

soluționării contestației administrative formulată de intimată împotriva titlului

de creanță, pentru 6 luni, respectiv până la 17 noiembrie 2009 în vederea

executării branșamentelor la sistemul public de canalizare, a încheierii contractului

de delegare a Serviciului de canalizare către Compania A.S. SA Neamț,

asigurarea utilităților tehnice de funcționare a sistemului public de

canalizare și a stației de epurare, încheierea contractului de evacuare a

apelor uzate cu A.N. „Apele Române”, termenul fiind prelungit cu 30 de zile,

până la 17 decembrie 2009, la solicitarea intimatei.

Deși până la data controlului

final s-au complinit parte din lipsurile constatate, intimata obținând

Autorizație Sanitară de Funcționare și încheind contractul de delegare nr. 1344

din 10 august 2009 cu Compania Județeană A.S. SA, fiind remediate deficiențele

constatate în procesul – verbal de punere în funcțiune a stației de epurare, încheiat

sub nr. 400 din 21 ianuarie 2009, prin Decizia înregistrată la sediul

recurentei sub nr. 26655 din 23 decembrie 2009 s-a respins contestația

intimatei, constatându-se că aceasta nu dispune de autorizație de funcționare,

de mediu, de personal angajat pentru întreținerea și funcționarea stației de

epurare.

S-a mai constatat că

lipsește procesul – verbal de predare – primire a investiției către Compania

Județeană A.S. SA, precum și contractul privind evacuarea apelor uzate de către

A.N. Apele Române, a altui contract de prelevare și analiză ape uzate, a unui

proces - verbal de citire a normelor de ape uzate epurate, concluzionându-se că

investiția nu este funcțională, nefiind utilizată potrivit scopului declarat în

cererea de finanțare, ceea ce a condus la constituirea debitului.

Pe parcursul

judecării cauzei la instanța de fond s-au eliberat intimatului Autorizația

Sanitară de Funcționare nr. 202 din 10 mai 2010 pentru obiectivul finanțat din

fonduri S.A.P.A.R.D., Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 163 din 24 iunie 2010,

iar în perioada judecării recursului s-a emis adresa din 6 octombrie 2011 a

Administrației Fondului pentru Mediu privind aprobarea proiectului, s-a semnat

la data de 13 dcembrie 2011 procesul – verbal de predare – preluare cu Compania

A.S. S.A., în baza contractului de delegare nr. 1344 din 10 august 2009 și a

Dispoziției nr. 239 din 9 decembrie 2011 de constituire a Comisiei de predare –

primire.

Prin urmare, la data soluționării

recursului, investiția a cărei executare s-a finalizat la data de 18 ianuarie 2005,

este pe deplin funcțională, dispune de toate autorizațiile necesare, fiind predată

gestionarului de servicii, care este cel îndreptățit la angajarea personalului

corespunzător, la dosar fiind depuse mai mult de 30 de cereri ale locuitorilor Com.

Horia, Județul Neamț de branșament la apă și racordare la sistemul public de

canalizare.

Cum cele reținute de

prima instanță ca argumente în înlăturarea susținerilor pârâtei privind nerealizarea

scopului finanțării investiției nu mai corespund realității, întrucât proiectul

a fost în întregime executat, aflându-se în proprietatea publică a comunei, iar

întârzierile de implementare nu sunt imputabile numai intimatului

(concesionarea sistemului de canalizare neputând fi efectuată decât unui

operator licențiat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare,

angajarea personalului necesar nefiind o atribuție a beneficiarului

investiției, ci a administratorului acesteia, neputându-i-se imputa recurentei

numărul mic al gospodăriilor racordate la sistemul de canalizare) cu atât mai

mult, cu actele noi depuse în recurs s-a dovedit că investiția executată

dispune de toate condițiile legale și tehnice de exploatare.

Împrejurarea că

pentru o parte din fondurile nerambursabile s-a probat existența unor „neregularități”

în sensul art. 17 (1), (3) și (5) din Anexa 1 la Contractul de finanțare și art.

14 din Secțiunea A, a Legii nr. 316/2001, care ar putea atrage neeligibilitatea

cheltuielilor în valoare de 86697,5 RON, ca urmare a săvârșirii unor posibile

infracțiuni de către Primarul Comunei și administratorul uneia din societățile

executante, nu poate constitui un motiv de rambursare și a sumei de

3.612.273,090 lei, respectiv a întregii finanțări nerambursabile folosită

efectiv la executarea proiectului aprobat, deoarece s-ar încălca scopul în care

Programul S.A.P.A.R.D. a fost reglementat, dar și principiul

proporționalității, consacrat în practica C.E.J.

Acesta presupune ca

în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se

examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reținută sunt de natură să

justifice consecințe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiți

operatori (cauza C 58/08 The Queen, la cererea V. Ltd șa).

În aplicarea acestui

principiu, C.E.J stabilit că „sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie

totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului” (cauza C 146/05, Hot. din 27

septembrie 2007, Collee KG și Finanzanet) iar „măsura să nu depășească ceea ce

este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit” (Hot. c – 45/2006 –

Campina).

În cauza

Comissia/Partheon (T7/05, Rep. II – 100, pct. 94 – 107) s-a subliniat: „Atunci

când se constată o încălcare a dispozițiilor contractuale de către beneficiarul

fondurilor nerambursabile, autoritatea contractantă are o marjă de apreciere în

privința luării unor decizii cu caracter sancționator, dacă încălcarea este

suficient de gravă” și chiar dacă „beneficiarul trebuie să repare consecințele

prejudiciului cauzat prin încălcarea clauzelor contractului în condiții mai restrictive

decât cele din dreptul național privind răspunderea, acestea nu pot fi

concepute astfel încât să facă, în practică, imposibilă sau, excesiv de

dificilă obținerea reparării prejudiciului”.

În concluzie,

dificultățile întâmpinate de intimată în implementarea proiectului, care au

condus la întârzierea funcționalității investiției nu justifică retragerea

sprijinului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură

disproporționată, de natură să deturneze scopul finanțării și să creeze

consecințe negative excesiv de împovărătoare pentru comunitate.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că sentința atacată nu cuprinde motive contradictorii,

cum greșit susține recurenta și că s-a dat cu aplicarea corectă a legii,

nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.

304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în

temeiul art. 312 (1) și art. 20 (1) și (2) din Legea nr. 554/204.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 101/2010 din 21 septembrie 2010

a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.