ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1473/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții Comuna Horia - prin primar și Consiliul Local Horia au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. și A.P.D.R.P., anularea deciziei de respingere a contestației înregistrată sub nr. 1763 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâți și prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 3.612.273,0970 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere. În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia A.P.D.R.P. s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a restitui suma menționată, sumă care reprezintă finanțare din bugetul Uniunii Europene prin program S.A.P.A.R.D., că motivarea deciziei A.P.D.R.P.

are în vedere constatarea unor nereguli în asigurarea funcționării sistemului public de canalizare, obligație ce rezultă din cererea de finanțare, arătându-se că nici o clauză contractuală nu a fost încălcată cu rea-credință de către reclamantă. Reclamanta a mai arătat că nu a modificat proiectul pentru care s-a primit finanțarea, menținând destinația și natura proprietății bunurilor, în conformitate cu condițiile de implementare, că lucrările cu privire la punerea în funcțiune a investiției și operarea efectivă a acesteia au fost efectuate în perioada martie-octombrie 2004, procesul-verbal de recepție fiind încheiat la data de 29 octombrie 2004. În opinia reclamantei, din punct de vedere tehnic proiectul este pe deplin realizat, toate echipamentele aferente stației de epurare funcționând, aspect relevat de procesul verbal de punere în funcțiune.

2. Apărările pârâtei Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.P.D.R.P. a solicitat respingerea cererii de anulare, ca neîntemeiată, arătând că măsura constituirii debitului în sarcina reclamantei a fost luată în mod legal, iar Decizia nr. 26.655 din 23 decembrie 2009 de soluționare a contestației petiționarei trebuie menținută. 3. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 101/2010 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei, a anulat decizia atacată, a înlăturat obligația de plată a sumei de 3.612.273,0970 lei stabilită în sarcina acesteia prin procesul verbal de constatare nr. 5760 din 19 iulie 2009 emis de A.P.D.R.P.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Rezilierea contractului de finanțare încheiat de pârâtă cu comuna Horia din județul Neamț a fost determinată de faptul că aceasta, în calitate de beneficiar al unei investiții de interes public, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, iar pe de altă parte pârâta, ca autoritate contractantă, are obligația de a urmări derularea contractului și de a declanșa procedura de recuperare a plăților efectuate, atunci când se constată că beneficiarul a obținut finanțarea nejustificat ori nu-și îndeplinește obligațiile contractuale.

Pârâta, în urma controalelor efectuate și după perioada de monitorizare, a ajuns la concluzia că beneficiarul finanțării nu a respectat clauzele contractuale și că, în aceste condiții, autoritatea contractantă are dreptul și obligația de a declanșa procedura de recuperare a sumelor nerambursabile, urmând ca beneficiarul în culpă să suporte și alte penalități. S-a mai reținut despre contestația nr. 1.763 din 24 aprilie 2009 formulată de Consiliul Local al comunei Horia împotriva titlului executoriu emis de pârâtă că s-a respins prin decizia pârâtei. Instanța de fond a apreciat că față de situația de fapt dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei și prin raportare la clauzele contractului de finanțare și la prevederile Legii nr. 316/2001, cererea este fondată.

Deoarece consiliul local nu are un patrimoniu al său, ci numai unitatea administrativ-teritorială din care face parte, în speță Comuna Horia, județul Neamț, instanța a apreciat că aceasta din urmă este reclamantă, în calitate de unitate din care face parte ca organ administrativ și consiliul său local. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că dintre principalele obligații asumate de Comuna Horia prin contractul de finanțare, obligațiile care sunt de natură a garanta că banii europeni și cei alocați de Guvernul României ajung și folosesc scopului pentru care au fost destinați sunt cele mai importante, încălcarea acestor obligații atrăgând culpa beneficiarului cu consecința retragerii sumelor și aplicării penalităților, însă în speță nu se poate constata din partea beneficiarului încălcarea vreuneia din aceste obligații.

Astfel, instanța a reținut că nu s-a pretins și nu s-a făcut dovada că beneficiarul Comuna Horia ar fi schimbat natura proprietății elementelor de infrastructură (aferente stației de epurare și sistemului de colectare a apelor menajere), canalizarea și toate celelalte elemente tehnice ale investiției aflându-se în proprietatea publică a comunei și, fiind elemente de construcție încorporate terenului proprietate publică, acestea au fost și sunt și în prezent în proprietatea publică a Comunei Horia. S-a mai reținut că reclamanta, prin faptul că a realizat lucrările de canalizare, a dotat cu stații corespunzătoare sistemele de canalizare și de alimentare cu apă, și-a realizat angajamentele luate prin cererea și contactul de finanțare, celelalte elemente de fapt, respectiv pretinsa lipsă de interes a locuitorilor în utilizarea acestor sisteme, neputând fi imputate reclamantei.

S-a apreciat că nu poate fi considerată culpa Comunei Horia faptul că nu a angajat personal care să deservească stația de epurare, acest drept ori sarcină aparținând în cazul de față concesionarului SC A.S. SA, iar lipsa obținerii autorizațiilor necesare funcționării sistemului de canalizare și de colectare a apei menajere ori funcționării stației de epurare nu poate fi imputată beneficiarului, din moment ce acesta a făcut dovada demersurilor întreprinse în acest sens, eliberarea acestora depinde de voința altor subiecte de drept decât reclamanta.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate: - faptul că rezilierea unui contract pentru cauze imputabile apărute în cursul implementării acestuia nu poate fi admisă decât în ipoteza existenței unei neexecutări serioase a obligațiilor contractuale, cauză care, în opinia instanței și prin prisma argumentele arătate mai sus, nu există în speță; - că nu s-a dovedit existența unei deturnări a scopului contractului și a sumelor alocate din contribuția U.E.

și a Guvernului României, iar eventualele neajunsuri derivate din efortul de implementare nu pot fi imputate reclamantei și nu pot constitui o bază serioasă și rezonabilă care să justifice rezilierea unui contract ce și-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic și funcțional, instanța apreciind că în speță pretenția pârâtei depășește exigențele impuse de legislația comunitară; - că nu există în speță nicio încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenției ori neglijenței reclamantei și deci întârzierile în implementarea contractului nu pot fi considerate neregularități care să permită pârâtei să rezilieze contractul și să declanșeze procedura de recuperare a avantajelor acordate; Instanța a apreciat că faptul că primarul comunei este cercetat în legătură cu fapte de corupție privind implementarea acestui contract de finanțare nu poate antrena și răspunderea Comunei Horia pentru neexecutarea contractului.

Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că se impune admiterea cererii și anularea titlului executoriu și a deciziei de respingere a contestației, cu exonerarea reclamantei de la plata debitului și a penalităților impuse acesteia. II. Instanța de recurs 1. Criticile pârâtei Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta conține motive contradictorii și s-a dat cu aplicarea greșită a legii, în drept invocându-se dispozițiile art. 304, pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta a arăta că argumentele și înscrisurile depuse de ea n-au fost analizate corespunzător, instanța preluând susținerile reclamantei, fiind incidente prevederile art. 3041 C. proc.

civ. A arătat recurenta că între fosta Agenție S.A.P.A.R.D., conform O.U.G. nr. 13/2006 în calitate de autoritate contractantă și intimatul Consiliul Local al Comunei Horia, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat contractul din 30 mai 2003 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 3.759.186,50 RON pentru realizarea proiectului „Canalizare și stație de epurare, Comuna Horia, județul Neamț – investiție nouă”, finanțarea nerambursabilă fiind asigurată în proporție de 75% din Comunitatea Europeană și 25% din Contribuția publică națională. În urma verificărilor efectuate pe teren de Direcția Control Antifraudă, sesizată de D.N.A., prin raportul de control nr. 7901 din 19 mai 2008 s-au făcut propuneri de demarare a procedurii de recuperare debite, conform O.G.

nr. 79/2002 modificată, pentru lucrările neefectuate, dar plătite de recurentă și contravaloarea grupului electrogen a cărui proveniență nu s-a dovedit, acestea reprezentând „nereguli” pentru Programul S.A.P.A.R.D., în sensul art. 2 din O.G. nr. 79/2003 și art. 17 (1) din Contractul de finanțare Anexa I – Prevederi generale, care conduc la neeligibilitatea cheltuielilor. Prin același raport s-a mai propus să fie atenționat Consiliul Local Horia pentru punerea în funcțiune a sistemului de canalizare, până la data de 30 septembrie 2008 și racordarea solicitanților particulari, inclusiv a instituțiilor publice, urmând a se efectua o nouă verificare asupra sistemului de canalizare în luna octombrie.

A învederat recurenta că în temeiul O.G. nr. 79/2003 s-a procedat la constituirea a două debite: - 86697,50 lei, prin procesul – verbal de constatare nr. 9096/3 iunie 2008, care formează obiectul Dosarului nr. 590/32/2008 al Curții de Apel Bacău, suspendat până la soluționarea irevocabilă a Dosarului penal nr. 4/P/2008; - 3612.273,097 lei, la care se adaugă dobândă și penalități pentru nerespectarea contractului de finanțare, inclusiv ale cererii de finanțare, precum și a Legii nr. 316/2001, sumă ce formează obiectul prezentului litigiu, constituită debit prin procesul – verbal nr. 5760 din 19 martie 2009 întocmit de reprezentanții recurenților, pentru care s-a respins contestația administrativă a recurentei prin Decizia nr. 1763 din 24 aprilie 2009 a M.A.P.D.R.

– A.P.D.R.P. În baza raportului de control întocmit la 19 mai 2008 de către Direcția Control Antifraudă din cadrul recurentei, care a semnalat că investiția nu era pusă în funcțiune, nefiind realizate branșamentele la sistemul public de canalizare, proiectul a fost supus monitorizării în anul 2009, din analiza informațiilor transmise de beneficiar reieșind că nu s-au executat racorduri la sistemul public de canalizare, deși investiția s-a finalizat la 18 ianuarie 2005, nefiind demonstrată utilitatea publică a ajutorului financiar nerambursabil, întrucât investiția nu s-a folosit potrivit scopului declarat în cererea de finanțare, pe o perioadă de 5 ani de la finalizare.

A concluzionat recurenta că acest fapt a condus la constatarea încălcării criteriului general de eligibilitate EG 1, a art. 3 (1), art. 14 (1) din Anexa I – Prevederi generale la contractul de finanțare, iar proiectul nu-și menține eligibilitatea pentru co-finanțare, nefiind conform scopului destinat la data plății finale – 18 ianuarie 2005, emiterea procesului – verbal de constatare, 5760 din 19 martie 2009, titlu de creanță executoriu, fiind rezultatul conduitei defectuoase a intimatei – reclamate, care nu și-a respectat obligațiile asumate prin semnarea contractului de finanțare. A învederat recurenta că s-a respectat dreptul intimatei la apărare, soluționarea contestației administrative formulată de aceasta în temeiul art. 177 din O.G.

nr. 92/2003 fiind suspendată pe o perioadă de 6 luni, respectiv până la 17 noiembrie 2009, pentru a-i permite acesteia remedierea deficiențelor. În acest timp, între părțile din proces a avut loc un schimb de corespondență și informații, iar la 17 decembrie 2009 s-a efectuat controlul pe teren, în urma căruia s-a încheiat procesul – verbal nr. 8414 din 17 decembrie 2009 semnat de beneficiar fără obiecțiuni, prin care s-a constatat: - s-a semnat contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare cu Compania Județeană A.S. SA Neamț, la data de 10 august 2009; - în vederea predării – primirii investiției s-a solicitat la 24 noiembrie 2009 SC I. SRL Piatra Neamț comunicarea tarifului pe mc.

de apă epurată și numărul de personal necesar deservirii sistemului, - s-a întocmit procesul – verbal de constatare tehnică nr. 7978 din 18 noiembrie 2009 privind predarea – primirea investiției către gestionarul acesteia.

Recurenta a susținut că intimatul nu a făcut, până la controlul din 17 decembrie 2009, demersurile pentru înființarea unui serviciu de gospodărie comunală care să asigure întreținerea și exploatarea sistemului de canalizare, la data controlului motivându-se nefuncționarea stației de epurare prin lipsa debitului de apă uzată, neexistând nici personal angajat, nici contract abonament, nici procese verbale de citire volume ape uzate epurate, nici contract încheiat cu operator licențiat, lipsind autorizația de funcționare, de mediu și sanitară, constatându-se în mod corect că investiția nu a fost utilizată în scopul declarat prin cererea de finanțare, pe o perioadă de 5 ani de la data plății finale, procesul – verbal de constatare fiind legal întocmit, corectă fiind și soluția de respingere a contestației administrative a intimatei.

La dosarul cauzei s-au depus „acte noi” de către intimată, în temeiul art. 305 C. proc. civ., menționate în opisul de la fila 168 dosar, unele emise după data pronunțării sentinței atacate, semnificative fiind următoarele: dispoziția nr. 239 din 9 decembrie 2011 de constituire a Comisiei de preluare – predare sistem canalizare și stație epurare, autorizațiile de gospodărire a apelor nr. 34 din 11 martie 2011 și nr. 163 din 24 iunie 2010, autorizația sanitară de funcționare nr. 202 din 10 mai 2010 emisă de Direcția de Sănătate Publică Neamț, peste 30 solicitări le locuitorilor comunei pentru branșament apă și racordare la sistemul public de canalizare. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

2. Apărările intimatei Intimata – reclamantă Comuna Horia prin primar, prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 (2) C. proc. civ. și prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: În baza Legii nr. 316/2001 și a O.G. nr. 89/2003 între Agenția S.A.P.A.R.D. (devenită ulterior, ca urmare a reorganizării A.P.D.R.P.) și Consiliul Local al com.

Horia, județul Neamț, s-a încheiat, contractul de acordare a ajutorului financiar nerambursabil din 30 mai 2003 în scopul „punerii în aplicare a cererii de finanțare cu același număr, intitulată Canalizare și stație de epurare, com. Horia, județul Neamț – investiție nouă”, contractul fiind completat cu patru acte adiționale, ultimul semnat de părți la 7 decembrie 2004, menționând valoarea finanțării nerambursabile de 37.591.865.085 lei, 75% din resurse fiind asigurate de Comunitatea Europeană și 25% din fonduri naționale. D.N.A. – Serviciul teritorial Bacău a fost sesizat în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni în executarea contractului menționat anterior, de către primarul com.

Horia și administratorul uneia din firmele care au pus în executare proiectul, aceștia fiind condamnați prin hotărâre judecătorească irevocabilă (f. 83 – 117 dosar recurs) debitul însumând 86.697,5 RON, constituit pentru „neregulile” rezultate din aceste infracțiuni, constând în lucrări plătite și neexecutate, și prețul unui generator care nu a fost achiziționat din sumele alocate, formând obiectul Dosarului nr. 590/32/2008 al Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Urmare a sesizării recurentei din prezenta cauză, de către D.N.A., cu adresa din 12 februarie 2008, s-au efectuat verificări, finalizate prin raportul de control nr. 7901 din 19 august 2008 (f. 54 – 56 dosar fond) prin care s-a constatat că deși existau 26 cereri de racordare la rețea a unor cetățeni, investiția nu a fost pusă în funcțiune, nefăcându-se predarea unui operator privat, că s-au plătit lucrări neexecutate la data achitării, dar care s-au efectuat ulterior, sub o altă soluție decât proiectul tehnic inițial și că nu s-a dovedit proveniența grupului electrogen – aspect ce formează obiectul altui litigiu, după cum deja s-a arătat. S-a propus demararea procedurii de recuperare debite conform O.G.

nr. 79/2003 și atenționarea intimatului Consiliul Local Horia să pună în funcțiune sistemul de canalizare până la 30 septembrie 2008 și să racordeze solicitanții particulari, inclusiv instituțiile publice. Potrivit Legii nr. 316/2001 și O.G.

nr. 79/2003 eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul perioadei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului fiind de maxim 2 ani) la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul - cadru de finanțare, proiectul intimatei fiind supus monitorizării în 2009. Prin procesul verbal de constatare nr. 5760 din 19 martie 2009 întocmit de reprezentanții recurentei, s-a constituit debitul de 3.612.273,097 RON, acesta reprezentând titlu de creanță (f. 63 – 65 dosar fond) motivându-se că „pe teritoriul localității Horia sistemul public de canalizare nu asigură colectarea apelor uzate menajere și transportul acestora către stația de epurare obiectivele proiectului pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil nu au fost atinse”.

Prin Decizia înregistrată la sediul recurentei sub nr. 10389 din 20 mai 2009 s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative formulată de intimată împotriva titlului de creanță, pentru 6 luni, respectiv până la 17 noiembrie 2009 în vederea executării branșamentelor la sistemul public de canalizare, a încheierii contractului de delegare a Serviciului de canalizare către Compania A.S. SA Neamț, asigurarea utilităților tehnice de funcționare a sistemului public de canalizare și a stației de epurare, încheierea contractului de evacuare a apelor uzate cu A.N. „Apele Române”, termenul fiind prelungit cu 30 de zile, până la 17 decembrie 2009, la solicitarea intimatei. Deși până la data controlului final s-au complinit parte din lipsurile constatate, intimata obținând Autorizație Sanitară de Funcționare și încheind contractul de delegare nr. 1344 din 10 august 2009 cu Compania Județeană A.S.

SA, fiind remediate deficiențele constatate în procesul – verbal de punere în funcțiune a stației de epurare, încheiat sub nr. 400 din 21 ianuarie 2009, prin Decizia înregistrată la sediul recurentei sub nr. 26655 din 23 decembrie 2009 s-a respins contestația intimatei, constatându-se că aceasta nu dispune de autorizație de funcționare, de mediu, de personal angajat pentru întreținerea și funcționarea stației de epurare. S-a mai constatat că lipsește procesul – verbal de predare – primire a investiției către Compania Județeană A.S. SA, precum și contractul privind evacuarea apelor uzate de către A.N. Apele Române, a altui contract de prelevare și analiză ape uzate, a unui proces - verbal de citire a normelor de ape uzate epurate, concluzionându-se că investiția nu este funcțională, nefiind utilizată potrivit scopului declarat în cererea de finanțare, ceea ce a condus la constituirea debitului.

Pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond s-au eliberat intimatului Autorizația Sanitară de Funcționare nr. 202 din 10 mai 2010 pentru obiectivul finanțat din fonduri S.A.P.A.R.D., Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 163 din 24 iunie 2010, iar în perioada judecării recursului s-a emis adresa din 6 octombrie 2011 a Administrației Fondului pentru Mediu privind aprobarea proiectului, s-a semnat la data de 13 dcembrie 2011 procesul – verbal de predare – preluare cu Compania A.S. S.A., în baza contractului de delegare nr. 1344 din 10 august 2009 și a Dispoziției nr. 239 din 9 decembrie 2011 de constituire a Comisiei de predare – primire.

Prin urmare, la data soluționării recursului, investiția a cărei executare s-a finalizat la data de 18 ianuarie 2005, este pe deplin funcțională, dispune de toate autorizațiile necesare, fiind predată gestionarului de servicii, care este cel îndreptățit la angajarea personalului corespunzător, la dosar fiind depuse mai mult de 30 de cereri ale locuitorilor Com. Horia, Județul Neamț de branșament la apă și racordare la sistemul public de canalizare.

Cum cele reținute de prima instanță ca argumente în înlăturarea susținerilor pârâtei privind nerealizarea scopului finanțării investiției nu mai corespund realității, întrucât proiectul a fost în întregime executat, aflându-se în proprietatea publică a comunei, iar întârzierile de implementare nu sunt imputabile numai intimatului (concesionarea sistemului de canalizare neputând fi efectuată decât unui operator licențiat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare, angajarea personalului necesar nefiind o atribuție a beneficiarului investiției, ci a administratorului acesteia, neputându-i-se imputa recurentei numărul mic al gospodăriilor racordate la sistemul de canalizare) cu atât mai mult, cu actele noi depuse în recurs s-a dovedit că investiția executată dispune de toate condițiile legale și tehnice de exploatare.

Împrejurarea că pentru o parte din fondurile nerambursabile s-a probat existența unor „neregularități” în sensul art. 17 (1), (3) și (5) din Anexa 1 la Contractul de finanțare și art. 14 din Secțiunea A, a Legii nr. 316/2001, care ar putea atrage neeligibilitatea cheltuielilor în valoare de 86697,5 RON, ca urmare a săvârșirii unor posibile infracțiuni de către Primarul Comunei și administratorul uneia din societățile executante, nu poate constitui un motiv de rambursare și a sumei de 3.612.273,090 lei, respectiv a întregii finanțări nerambursabile folosită efectiv la executarea proiectului aprobat, deoarece s-ar încălca scopul în care Programul S.A.P.A.R.D. a fost reglementat, dar și principiul proporționalității, consacrat în practica C.E.J.

Acesta presupune ca în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reținută sunt de natură să justifice consecințe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiți operatori (cauza C 58/08 The Queen, la cererea V. Ltd șa). În aplicarea acestui principiu, C.E.J stabilit că „sancțiunile din dreptul intern trebuie să fie totdeauna proporționale cu gravitatea abuzului” (cauza C 146/05, Hot. din 27 septembrie 2007, Collee KG și Finanzanet) iar „măsura să nu depășească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit” (Hot. c – 45/2006 – Campina). În cauza Comissia/Partheon (T7/05, Rep.

II – 100, pct. 94 – 107) s-a subliniat: „Atunci când se constată o încălcare a dispozițiilor contractuale de către beneficiarul fondurilor nerambursabile, autoritatea contractantă are o marjă de apreciere în privința luării unor decizii cu caracter sancționator, dacă încălcarea este suficient de gravă” și chiar dacă „beneficiarul trebuie să repare consecințele prejudiciului cauzat prin încălcarea clauzelor contractului în condiții mai restrictive decât cele din dreptul național privind răspunderea, acestea nu pot fi concepute astfel încât să facă, în practică, imposibilă sau, excesiv de dificilă obținerea reparării prejudiciului”.

În concluzie, dificultățile întâmpinate de intimată în implementarea proiectului, care au condus la întârzierea funcționalității investiției nu justifică retragerea sprijinului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporționată, de natură să deturneze scopul finanțării și să creeze consecințe negative excesiv de împovărătoare pentru comunitate. Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința atacată nu cuprinde motive contradictorii, cum greșit susține recurenta și că s-a dat cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în temeiul art. 312 (1) și art. 20 (1) și (2) din Legea nr. 554/204.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 101/2010 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.