ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3094/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3094/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 554/59/2009, la data de 15 mai 2009, reclamanta

SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., anularea procesului-verbal de constatare

din 03 februarie 2009 privind proiectul din 22 iunie 2005 „Achiziție Sistem de irigații

și echipamente pentru ferma de producție vegetală în comuna Saravale, județul Timiș”,

și a actelor subsecvente emise în baza acestuia, în speță, notificarea cu numărul

de înregistrare din 12 februarie 2009 și notificarea din 10 martie 2009; anularea

deciziei din 15 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P. („Decizia”), cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. București a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative

atacate.

Apel

Prin sentința nr. 313

din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, a fost respinsă acțiunea formulată

de reclamanta SC A.M. SRL Sânnicolau Mare în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. București.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut faptul că între Agenția S.A.P.A.R.D. (actualmente

A.P.D.R.P.), în calitate de Autoritate Contractantă și reclamanta SC A.M. SRL, în

calitate de Beneficiar, la data de 22 iunie 2005 s-a încheiat contractul (dosar),

având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 7.716.091.325

ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziție sistem de irigații și echipamente

pentru ferma de producție vegetală in comuna Saravale, județul Timiș". Programul

S.A.P.A.R.D., prin care sunt alocate fonduri nerambursabile din partea Comunității

Europene (75%) și din partea statului român (25%) stabilește reguli și obligații

atât în relația Agenție S.A.P.A.R.D. - Comunitatea Europeană, precum și în raportul

Agenția S.A.P.A.R.D. - Beneficiar. Reclamanta derulează activități agricole și aparține

unui grup de societăți cu interese în domenii diverse, e.g., asigurări, agricultură,

alte servicii financiare.

Obținerea sprijinului

financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate

de Comunitatea Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat

de către beneficiari - a se vedea în acest sens și dispozițiile art. 1, 2, 3 din

Anexa I - Prevederi Generale, la Contractul de finanțare, precum și dispozițiile

legale referitoare la definirea „neregulii/neregularității/fraudei”: art. 17

alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare și art. 2 din O.G. nr. 79/2003.

Contractul de finanțare

menționat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual

de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat

la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic

de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare

rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (C.E.) nr. 1.268/1999 din

21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul

agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei.

Contractul a fost modificat

succesiv prin acte adiționale (Anexa 4) și conform acestui contract Societatea putea

obține o finanțare nerambursabilă de maxim 7.716.091.325 ROL, însă societatea a

beneficiat de 663.187,10 RON.

Conform art. 2 alin. (2)

din Contractul cadru ce reglementează ,,durata de execuție’’, părțile au convenit

ca durata de execuție a proiectului, așa cum s-a menționat în cererea de finanțare

să fie de 4 luni, iar investițiile executate prin proiect se vor derula în maxim

2 ani de la data semnării contractelor de finanțare. Durata de valabilitate a contractului

cuprinde perioada de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei

plăți făcută de Autoritatea contractantă.

Conform cererii de finanțare

și documentelor justificative anexate acesteia, obiectivul investiției a constat

în achiziționarea unui sistem cu 4 pivoți, în lungime de 565 metri, a unui grup

de motopompe, a unui aspirator cu diametrul de 200 mm, racorduri și tuburi zincate

în vederea aplicării tehnologiilor de cultură în regim irigat pe suprafața de 564,776

ha teren arabil arendată de reclamantă.

Verificările efectuate

pe teren de organele de control au constatat nereguli încă din anul 2007, conform

Notei de informare din 27 noiembrie 2007 întocmită de D.L.A.F., notă din care reiese

că reclamanta, în calitate de beneficiar, pe durata derulării contractului de finanțare

a încheiat un contract de împrumut cu o altă instituție de credit decât cea emitentă

a ,,certificatului de confirmare fonduri’’, potrivit art. 9 alin. (6) din contractul

de finanțare, caz în care beneficiarul avea obligația să notifice Autoritatea contractantă

cu privire la această modificare, iar notificarea trebuia însoțită de acordul scris

al băncii creditoare.

Prin aceeași notă s-a

constatat că este cheltuială neeligibilă suma de 525,035 euro, sumă decontată din

fonduri S.A.P.A.R.D., precum și că nu au fost respectate de către reclamantă obligațiile

contractuale asumate conform art. 4 ,,Conflict de interese’’ din Anexa 1 la Contractul

de finanțare, în sensul că nu s-a informat autoritatea contractantă despre faptul

că între ofertanții la licitația organizată de reclamantă existau relații contractuale

(SC V. SA Spania și SC G.V. SRL), iar la activitatea de evaluare a ofertelor nu

au participat toți membrii comisiei, că au fost angajate un număr de 12 persoane

în loc de 24 persoane până la sfârșitul anului 2006 și 14 persoane până la sfârșitul

anului 2007, că un pivot cu tronsoanele aferente se afla pe terenul vecin fermei

3 Saravale, iar restul de 3 pivoți erau dezmembrați și depozitați în halele de la

sediul reclamantei și că nu s-a putut efectua proba de funcționare a instalației,

fiind dezmembrată.

S-a constatat că proiectul

nu își păstrează activitatea specifică prevăzută în cererea de finanțare și în contractul

de finanțare, deoarece instalația de irigat finanțată nu este funcțională, iar la

data efectuării controlului reclamanta nu desfășura activitatea cofinanțată, în

sensul că instalațiile de irigat nu erau puse în funcțiune, constatându-se imposibilitatea

utilizării acestora, având în vedere lipsa apei pe canalele de irigații și vegetația

crescută, respectiv depunerile existente în canale.

Ca urmare a neregulilor

constatate, pârâta A.P.D.R.P. a trimis „scrisoarea de notificare a beneficiarului

cu privire la debit" înregistrată la Agenție din 05 februarie 2009 și „revenire

la scrisoarea de notificare a beneficiarului cu privire la debit" înregistrată

la Agenție din 10 martie 2009. Prin aceste documente pârâta a comunicat beneficiarului

existența unor debite (cu precizarea cuantumului și a cauzei), făcându-se mențiunea

de faptul că suma de 663.187,10 RON reprezintă contravaloarea întregii finanțări

nerambursabile, ca urmare a faptului că investiția realizată de beneficiar a devenit

neeligibilă prin nerespectarea prevederilor Programului S.A.P.A.R.D., fiind emis

Procesul verbal de constatare din 03 februarie 2009 și apoi Decizia de soluționare

a contestației beneficiarului din 05 aprilie 2009 la procesul verbal de constatare.

Instanța de fond a analizat

concluziile specialistului în agricultură desemnat, potrivit cărora ,,organul de

control nu a analizat cauzele pentru care, la momentul vizitei, instalația era dezmembrată:

nefiind sezon de irigații elementele componente au fost dezmembrate și mutate în

depozite păzite pentru păstrare sigură” însă a considerat că acestea nu corespund

realității, întrucât declarațiile persoanelor audiate explicitau modul de funcționare

a instalației. Instalația a funcționat grație apelor colectate pe canalele aferente

terenului, iar evidența funcționării este dată de rezultatele constant în creștere

ale SC A.M. SRL.

Așadar, instanța a reținut

că opinia expertului este în sensul că nu din rea voință nu s-au efectuat irigări

de către societatea reclamantă, în cei 2 ani (2007- 2008), ci societatea a avut

în vedere condițiile meteorologice și implicit orientarea spre reducerea cheltuielilor

tehnologice, însă în același timp a observat că nu au fost combătute reținerile

organului de control cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale asumate.

La dosar se află facturile

fiscale din 4 iunie 2009, din 24 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 29 iunie 2009

și din 29 mai 2009, acte emise pe numele reclamantei în calitate de cumpărător,

însă după data încheierii actelor de control.

Împrejurarea că organul

de control nu a făcut nici o trimitere la investiția semnificativă efectuată de

o altă societate din Grup, investiție care permite eficientizarea Achiziției (Anexa

5) și că a omis să constate dezvoltarea societății pe perioada de referință, dezvoltare

evidențiată de contractele de servicii agricole al căror beneficiar a fost Societatea,

(contracte care au punctat consumul total de motorină aferent lucrărilor la SC

A.M. SRL, conform actelor anexate) evoluția principalilor indicatori financiari

și, mai ales, evoluția profitului realizat de SC A.M. SRL pe perioada 2004 - până

în prezent (Anexa 6), nu are relevanță în ceea ce privește contractul cadru, având

ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 7.716.091.325

ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziție sistem de irigații și echipamente

pentru ferma de producție vegetală în comuna Saravale, județul Timiș".

Instanța a concluzionat

că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât în calitate de beneficiar al

fondurilor nerambursabile nu a anunțat autoritatea contractantă asupra faptului

că instalația de irigat culturi de câmp nu a fost utilizată conform scopului destinat

și nici nu s-au respectat criteriile de eligibilitate și de selecție în baza cărora

a fost selectat proiectul pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil în

cadrul Programului S.A.P.A.R.D.,

deoarece instalația de irigat achiziționată

nu a fost utilizată pe o perioadă de 2 ani din cei 5 ani de monitorizare, de la

data efectuării ultimei plăți, conform scopului pentru care s-a acordat ajutorul

financiar nerambursabil.

3.Recursul declarat

de către SC A.M. SRL

Sânnicolau Mare

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9,

precum și art. 304

1

C. proc. civ..

Recurenta a criticat soluția

instanței de fond sub următoarele aspecte:

3.1. Hotărârea nu este

motivată în drept;

3.2. Rezolvarea dată se

fundamentează pe un act: Notă de informare din 27 noiembrie 2007 care excede procesului

și nu i-a fost comunicat pentru a-l putea ataca;

3.3. Au fost ignorate

probele administrate care atestau faptul că au fost respectate condițiile impuse

prin contract.

La acest punct recurenta

prezintă pe larg concluziile expertizelor administrate în cauză, înscrisurile ori

declarațiile extrajudiciare ale martorilor care demonstrau că la data efectuării

controlului, nefiind sezon de irigații, elementele componente au fost dezmembrate

și mutate în depozite; arată și că în perioada de referință (2006-2008), raportat

la planul său de culturi, nu erau necesare irigații suplimentare.

De asemenea, recurenta

mai arată că a rămas neanalizată și apărarea referitoare la realizarea unei investiții

suplimentare, de cca. 250.000 euro, aflată în strânsă legătură cu Achiziția, efectuată

de o altă societate comercială din grup, din surse proprii.

3.4. Actul atacat nu a

fost cenzurat prin prisma principiului proporționalității.

Dezvoltând ideea, recurenta

afirmă că deși a invocat prin acțiune mai multe considerente de oportunitate acestea

nu au fost nici măcar amintite.

Pe aceeași linie, insistă

asupra constatărilor cuprinse în procesul verbal încheiat de reprezentanții Agenției

(D.L.A.F.) la 24 septembrie 2008 care nu au reținut nicio încălcare a obligațiilor

asumate, fiind inexplicabilă schimbarea de optică a aceleiași autorități publice

în numai 5 luni.

În fine, în cuprinsul

aceluiași motiv, recurenta mai arată și că sancțiunea radicală aplicată este vădit

disproporționată și în raport cu aspectele reținute de organele de control care

exclud deturnarea fondurilor și frauda.

3.5. A fost respinsă nemotivat

cererea privind recursul prejudiciar

Recurenta arată că a solicitat

învestirea instanței europene cu o întrebare de natură a lămuri procesul dar instanța

în mod nejustificat a respins această cerere.

Prin întâmpinarea înregistrată

la data de 24 martie 2011, intimata A.P.D.R.P. a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, raliindu-se considerentelor primei instanțe.

Intimata a prezentat pe

larg cadrul legal în care își desfășoară activitatea precum și competențele ce i-au

fost conferite în etapa anterioară acordării finanțării nerambursabile.

În concret, răspunzând

la motivele de recurs, intimata a arătat că actele administrative atacate sunt legale,

ele fiind susținute și de Nota de informare din 27 noiembrie 2007 a D.L.A.F. Nerespectarea

criteriilor de eligibilitate și de selecție în baza cărora a fost ales proiectul

recurentei, precum și neutilizarea instalației de irigat achiziționate prin Programul

S.A.P.A.R.D. conform scopului pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil

justifică întrutotul, în opinia recurentei, recuperarea integrală a debitului în

valoare de 663.187,10 RON.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub

toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată

că se impune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare

la aceeași instanță pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Recurenta-reclamantă SC

A.M. SRL Sânnicolau Mare a supus controlului de legalitate procesul verbal de constatare

din 3 februarie 2009 încheiat de intimata-pârâtă A.P.D.R.P. prin care s-a stabilit

în sarcina sa un debit total de 663.187 RON precum și decizia din 15 aprilie 2009

având același emitent, prin care i s-a respins contestația administrativă formulată.

În motivarea actului administrativ

s-a reținut că la data vizitei pe teren efectuate în ziua de 24 septembrie 2008

de către Direcția Control și Antifraudă s-a constatat că cele pentru instalații

de irigat tip pivot achiziționate prin Programul S.A.P.A.R.D. se aflau în locații

diferite, respectiv: două erau montate în câmp, putând fi puse în funcțiune în cazul

alimentării cu apă a canalelor de irigații; una era demontată, în câmp, urmând a

fi transferată la sediul firmei iar una era deja depozitată în magazia de la sediul

firmei, comuna Saravale, județul Timiș. S-a mai consemnat, de asemenea, lipsa apei

din canalele de irigație, faptul că acestea erau colmatate și invadate de vegetație,

precum și împrejurarea că Autoritatea contractantă nu a fost notificată cu privire

la imposibilitatea utilizării echipamentelor achiziționate.

Constatările enunțate,

cuprinse în cap.6 al procesului verbal, au fost considerate de către intimata-pârâtă

nereguli de natură a antrena calificarea ca neeligibilă a întregii investiții, cu

consecința restituirii integrale a fondurilor primite, adică a sumei de 663.187,10

RON.

Prin motivele acțiunii

judiciare nu s-au contestat aspectele reținute de Direcția Control și Antifraudă

din cadrul intimatei-pârâte dar s-a susținut că ele nu pot avea semnificația unei

nereguli/neregularități de natură a antrena neeligibilitatea proiectului, întrucât

la data controlului, 24 septembrie 2008, nu se mai efectuau lucrări de irigații

iar dezmembrarea componentelor și mutarea lor în depozite s-a realizat tocmai în

vederea conservării achiziției care este completă din punct de vedere funcțional.

Pentru clarificarea aspectelor

de fapt ale speței în cauză s-a administrat un probatoriu complex, incluzând declarații

extrajudiciare de martori și două expertize, judiciară și extrajudiciară în specialitatea

agricultură, precum și relații comunicate de Centrul Meteorologic Regional Banat-Crișana.

Cu toate acestea, Înalta

Curte observă că la dosarul cauzei nu există dovezi care să ateste dacă instalația

de irigat în discuție a fost funcțională și a fost efectiv folosită în perioadele

în care nivelul de apă din sol reclama acest lucru ori, din contră, dacă proiectul

a suferit o modificare substanțială de natură a face aplicabile prevederile

art. 14 alin. (2) din contract, în sensul declarării sale ca neeligibil.

De asemenea, unul dintre

motivele cererii de chemare în judecată, cel referitor la încălcarea principiului

proporționalității de către autoritatea administrativă, a rămas complet neexaminat

de către curtea de apel.

Detaliind considerentele

pentru care se impune casarea sentinței și răspunzând în același timp la motivele

de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la probele

administrate

Ambele expertize efectuate

în cauză, atât cea extrajudiciară cât și cea judiciară au concluzionat în sensul

că în perioada de referință, octombrie 2006-octombrie 2008 nu a fost necesară irigarea

culturilor agricole, în zonă fiind înregistrate cantități mari de apă de ploaie:

558,7 l/mp în 2007 și 506,6l/mp în 2008 (conform adresei din 4 noiembrie 2009 eliberate

de Centrul Meteorologic Regional Banat-Crișana).

În plus, dat fiind momentul

efectuării controlului de către reprezentanții intimatei, 24 septembrie 2008, este

explicabil de ce instalația de irigat nu era în funcțiune, unele componente fiind

dezmembrate și depozitate.

Totuși, pentru a concluziona

în sensul că obligațiile asumate contractual de recurentă de a „pune în aplicare

Proiectul aprobat de Autoritatea Contractantă” și, de asemenea, ca pe o „perioadă

de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenția S.A.P.A.R.D. să nu modifice substanțial

proiectul” - nu au fost respectate, erau necesare dovezi suplimentare.

De altfel, stabilind obiectivele

expertizei de specialitate prin încheierea de la 10 decembrie 2009 instanța de fond

a cerut corect expertului să lămurească în principal „ starea sistemului de irigare

și amplasamentul acestuia” însă expertul a omis să răspundă, limitându-se la a arăta

aspectele expuse anterior.

La același punct, Înalta

Curte mai reține și că neanalizarea înscrisurilor referitoare la investiția conexă

semnificativă, de cca. 250.000 euro ori a celor referitoare la dezvoltarea societății

în perioada de referință pe motiv că nu sunt relevante, au lipsit SC A.M. SRL Sânnicolau

Mare de posibilitatea de a demonstra realitatea implementării proiectului „Achiziție

sistem de irigații și echipamente pentru ferma de producție vegetală în comuna Saravale,

județul Timiș”.

1.2. Referitor la Nota

de informare din 27 noiembrie 2007 a D.L.A.F..

Prin documentul indicat,

D.L.A.F. din cadrul Guvernului României a constatat mai multe nereguli, dintre care

unele vizau „adjudecarea licitației privind achiziționarea unui sistem de irigații”,

respectiv încălcarea prevederilor art. 4 „Conflict de interese” din Anexa I la Contractul

de finanțare.

În cuprinsul Procesului

verbal de constatare atacat de recurentă, la Capitolul 5, s-a indicat nota în discuție

ca fiind actul care a determinat declanșarea controlului, îndeplinind astfel rolul

de act premergător actului administrativ. Esențiale însă pentru stabilirea limitelor

controlului de legalitate sunt constatările și măsurile dispuse prin actul administrativ

atacat, procesul verbal de constatare din 3 februarie 2009 încheiat de intimata-pârâtă

A.P.D.R.P. iar nu celelalte aspecte semnalate prin actul premergător, care nu au

fost însușite de intimată și, prin urmare, nu au fost avute în vedere la pronunțarea

soluției administrative de recuperare a debitului total de 663.187,10 RON.

Așa fiind, Înalta Curte

reține că este întemeiată critica recurentei referitoare la lipsa de suport a considerentelor

care privesc presupuse încălcări ale contractului de finanțare, altele decât cele

constatate prin actul administrativ supus cenzurii instanței.

1.3. Referitor la principiul

proporționalității

Un motiv distinct al cererii

de chemare în judecată a fost reprezentat de solicitarea reclamantei de a se verifica

actul administrativ și prin prisma principiului proporționalității, susținându-se

că dreptul de apreciere al autorității publice s-a exercitat excesiv.

Acest motiv nu a fost

examinat de către Curtea de apel.

Fără a antama fondul acestei

probleme de drept ori chestiunile de fapt care vor fi avute în vedere de către judecătorul

de la instanța de trimitere pentru clarificarea motivului în discuție, Înalta Curte

reține că în speță organul de control nu a reproșat societății comerciale recurente

că ar fi deturnat fondurile primite ori că ar fi fraudat interesele comunităților

europene. Într-un atare context, era obligatoriu de verificat, chiar și în lipsa

unei solicitări exprese, dacă măsura administrativă dispusă de intimată era adecvată

și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin încheierea contractului de finanțare.

În fine, chiar contractul

de finanțare, la art. 14 alin. (2) stabilește că:

„Proiectul rămâne eligibil

pentru co-finanțarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanțială

pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanțiale la un proiect

sunt acelea care:

- afectează natura și

condițiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit

și

- rezultă de asemenea

dintr-o schimbare a naturii proprietății unui articol din infrastructură, sau o

încetare sau schimbare în localizare a investiției.

Sprijinul acordat va fi

recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat

sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5

ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți).

Beneficiarul trebuie să

notifice Autoritatea Contractantă la apariția oricărei modificări de mai sus.”

Conchizând, Înalta Curte

constată că în cauza de față împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite

și, în raport de cele reținute la pct. 1.1-1.3 din cadrul părții a II-a a considerentelor,

va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cât privește celelalte

motive de recurs, acestea sunt în întregime nefondate.

1.4. Referitor la motivarea

în drept a hotărârii

Art. 261 alin. (1)

pct. 5 din C. proc. civ. obligă instanțele să indice, alături de motivele de fapt,

și motivele de drept care au contribuit la formarea convingerii judiciare și, implicit,

la pronunțarea soluției.

Verificând considerentele

sentinței atacate, Înalta Curte observă că prima instanță a indicat corect dispozițiile

legale aplicabile speței.

Pe de altă parte, o indicare

insuficientă a tuturor dispozițiilor aplicabile cuprinse în contractul părților

(„lege”, de asemenea, în accepțiunea art. 969 C. civ.) nu poate avea consecința

scontată de recurentă, câtă vreme prezentarea conținutului acestora face posibilă

cu ușurință identificarea prevederii avute în vedere de instanță.

1.5. Referitor la cererea

de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene

Potrivit dispozițiilor

art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene: „

Curtea

de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar,

cu privire la:

(a)

interpretarea tratatelor;

(b)

validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile

sau agențiile Uniunii;

În cazul

în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru,

această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință

îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu

privire la această chestiune.

În cazul

în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe

naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern,

această instanță este obligată să sesizeze Curtea.

În cazul

în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe

judecătorești naționale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate,

Curtea hotărăște în cel mai scurt termen.”

La judecata în primă instanță,

SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a formulat o cerere de sesizare a instanței europene

cu un recurs prejudiciar având ca obiect, în esență, calificarea obligațiilor esențiale

privind menținerea caracterului de eligibilitate a proiectului, în accepțiunea unor

regulamente ale Comisiei Europene, precum și calificarea comportamentului imputat,

respectiv „dacă depozitarea Achiziției de perioadele în care irigațiile nu sunt

necesare sau sunt imposibil de realizat din cauze neimputabile beneficiarului constituie

o violare a obligațiilor esențiale impuse prin Normele aplicabile”.

Prin încheierea pronunțată

la data de 2 iunie 2010, curtea de apel a respins cererea de sesizare, reținând

că „nu se impune punctul de vedere al acestei instanțe europene”.

Este real că această încheiere

nu satisface exigențele art. 268 alin. (4) din C. proc. civ., în sensul că dispoziția

instanței nu este motivată, însă, în raport de modul cum au fost formulate întrebările

de către parte și Înalta Curte apreciază că nu se impunea învestirea Curții de Justiție

a Uniunii Europene cu clarificarea unor aspecte de fapt și circumscrierea acestora

unor prevederi contractuale.

Pe de altă parte însă,

recurenta nu a mai reiterat în calea de atac cererea de recurs prejudiciar, așa

încât Înalta Curte nu are posibilitatea procedurală de a reformula ea însăși întrebările

părții și de a învesti Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și 314 C. proc. civ., precum

și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, casându-se

sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de SC A.M. SRL Sânnicolau Mare împotriva sentinței nr. 313 din 16 iunie 2010 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai

2011.