ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3094/2011

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 554/59/2009, la data de 15 mai 2009, reclamanta SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P., anularea procesului-verbal de constatare din 03 februarie 2009 privind proiectul din 22 iunie 2005 „Achiziție Sistem de irigații și echipamente pentru ferma de producție vegetală în comuna Saravale, județul Timiș”, și a actelor subsecvente emise în baza acestuia, în speță, notificarea cu numărul de înregistrare din 12 februarie 2009 și notificarea din 10 martie 2009; anularea deciziei din 15 aprilie 2009 emisă de A.P.D.R.P. („Decizia”), cu cheltuieli de judecată. Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative atacate.

Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 313 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A.M. SRL Sânnicolau Mare în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - A.P.D.R.P. București. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut faptul că între Agenția S.A.P.A.R.D. (actualmente A.P.D.R.P.), în calitate de Autoritate Contractantă și reclamanta SC A.M. SRL, în calitate de Beneficiar, la data de 22 iunie 2005 s-a încheiat contractul (dosar), având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 7.716.091.325 ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziție sistem de irigații și echipamente pentru ferma de producție vegetală in comuna Saravale, județul Timiș". Programul S.A.P.A.R.D., prin care sunt alocate fonduri nerambursabile din partea Comunității Europene (75%) și din partea statului român (25%) stabilește reguli și obligații atât în relația Agenție S.A.P.A.R.D. - Comunitatea Europeană, precum și în raportul Agenția S.A.P.A.R.D. - Beneficiar. Reclamanta derulează activități agricole și aparține unui grup de societăți cu interese în domenii diverse, e.g., asigurări, agricultură, alte servicii financiare. Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comunitatea Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari - a se vedea în acest sens și dispozițiile art. 1, 2, 3 din Anexa I - Prevederi Generale, la Contractul de finanțare, precum și dispozițiile legale referitoare la definirea „neregulii/neregularității/fraudei”: art. 17 alin. (1) din Anexa I la contractul de finanțare și art. 2 din O.G. nr. 79/2003. Contractul de finanțare menționat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (C.E.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei. Contractul a fost modificat succesiv prin acte adiționale (Anexa 4) și conform acestui contract Societatea putea obține o finanțare nerambursabilă de maxim 7.716.091.325 ROL, însă societatea a beneficiat de 663.187,10 RON. Conform art. 2 alin. (2) din Contractul cadru ce reglementează ,,durata de execuție’’, părțile au convenit ca durata de execuție a proiectului, așa cum s-a menționat în cererea de finanțare să fie de 4 luni, iar investițiile executate prin proiect se vor derula în maxim 2 ani de la data semnării contractelor de finanțare. Durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de Autoritatea contractantă. Conform cererii de finanțare și documentelor justificative anexate acesteia, obiectivul investiției a constat în achiziționarea unui sistem cu 4 pivoți, în lungime de 565 metri, a unui grup de motopompe, a unui aspirator cu diametrul de 200 mm, racorduri și tuburi zincate în vederea aplicării tehnologiilor de cultură în regim irigat pe suprafața de 564,776 ha teren arabil arendată de reclamantă. Verificările efectuate pe teren de organele de control au constatat nereguli încă din anul 2007, conform Notei de informare din 27 noiembrie 2007 întocmită de D.L.A.F., notă din care reiese că reclamanta, în calitate de beneficiar, pe durata derulării contractului de finanțare a încheiat un contract de împrumut cu o altă instituție de credit decât cea emitentă a ,,certificatului de confirmare fonduri’’, potrivit art. 9 alin. (6) din contractul de finanțare, caz în care beneficiarul avea obligația să notifice Autoritatea contractantă cu privire la această modificare, iar notificarea trebuia însoțită de acordul scris al băncii creditoare. Prin aceeași notă s-a constatat că este cheltuială neeligibilă suma de 525,035 euro, sumă decontată din fonduri S.A.P.A.R.D., precum și că nu au fost respectate de către reclamantă obligațiile contractuale asumate conform art. 4 ,,Conflict de interese’’ din Anexa 1 la Contractul de finanțare, în sensul că nu s-a informat autoritatea contractantă despre faptul că între ofertanții la licitația organizată de reclamantă existau relații contractuale (SC V. SA Spania și SC G.V. SRL), iar la activitatea de evaluare a ofertelor nu au participat toți membrii comisiei, că au fost angajate un număr de 12 persoane în loc de 24 persoane până la sfârșitul anului 2006 și 14 persoane până la sfârșitul anului 2007, că un pivot cu tronsoanele aferente se afla pe terenul vecin fermei 3 Saravale, iar restul de 3 pivoți erau dezmembrați și depozitați în halele de la sediul reclamantei și că nu s-a putut efectua proba de funcționare a instalației, fiind dezmembrată. S-a constatat că proiectul nu își păstrează activitatea specifică prevăzută în cererea de finanțare și în contractul de finanțare, deoarece instalația de irigat finanțată nu este funcțională, iar la data efectuării controlului reclamanta nu desfășura activitatea cofinanțată, în sensul că instalațiile de irigat nu erau puse în funcțiune, constatându-se imposibilitatea utilizării acestora, având în vedere lipsa apei pe canalele de irigații și vegetația crescută, respectiv depunerile existente în canale. Ca urmare a neregulilor constatate, pârâta A.P.D.R.P. a trimis „scrisoarea de notificare a beneficiarului cu privire la debit" înregistrată la Agenție din 05 februarie 2009 și „revenire la scrisoarea de notificare a beneficiarului cu privire la debit" înregistrată la Agenție din 10 martie 2009. Prin aceste documente pârâta a comunicat beneficiarului existența unor debite (cu precizarea cuantumului și a cauzei), făcându-se mențiunea de faptul că suma de 663.187,10 RON reprezintă contravaloarea întregii finanțări nerambursabile, ca urmare a faptului că investiția realizată de beneficiar a devenit neeligibilă prin nerespectarea prevederilor Programului S.A.P.A.R.D., fiind emis Procesul verbal de constatare din 03 februarie 2009 și apoi Decizia de soluționare a contestației beneficiarului din 05 aprilie 2009 la procesul verbal de constatare. Instanța de fond a analizat concluziile specialistului în agricultură desemnat, potrivit cărora ,,organul de control nu a analizat cauzele pentru care, la momentul vizitei, instalația era dezmembrată: nefiind sezon de irigații elementele componente au fost dezmembrate și mutate în depozite păzite pentru păstrare sigură” însă a considerat că acestea nu corespund realității, întrucât declarațiile persoanelor audiate explicitau modul de funcționare a instalației. Instalația a funcționat grație apelor colectate pe canalele aferente terenului, iar evidența funcționării este dată de rezultatele constant în creștere ale SC A.M. SRL. Așadar, instanța a reținut că opinia expertului este în sensul că nu din rea voință nu s-au efectuat irigări de către societatea reclamantă, în cei 2 ani (2007- 2008), ci societatea a avut în vedere condițiile meteorologice și implicit orientarea spre reducerea cheltuielilor tehnologice, însă în același timp a observat că nu au fost combătute reținerile organului de control cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale asumate. La dosar se află facturile fiscale din 4 iunie 2009, din 24 iulie 2009, din 31 iulie 2009, din 29 iunie 2009 și din 29 mai 2009, acte emise pe numele reclamantei în calitate de cumpărător, însă după data încheierii actelor de control. Împrejurarea că organul de control nu a făcut nici o trimitere la investiția semnificativă efectuată de o altă societate din Grup, investiție care permite eficientizarea Achiziției (Anexa 5) și că a omis să constate dezvoltarea societății pe perioada de referință, dezvoltare evidențiată de contractele de servicii agricole al căror beneficiar a fost Societatea, (contracte care au punctat consumul total de motorină aferent lucrărilor la SC A.M. SRL, conform actelor anexate) evoluția principalilor indicatori financiari și, mai ales, evoluția profitului realizat de SC A.M. SRL pe perioada 2004 - până în prezent (Anexa 6), nu are relevanță în ceea ce privește contractul cadru, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 7.716.091.325 ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziție sistem de irigații și echipamente pentru ferma de producție vegetală în comuna Saravale, județul Timiș". Instanța a concluzionat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât în calitate de beneficiar al fondurilor nerambursabile nu a anunțat autoritatea contractantă asupra faptului că instalația de irigat culturi de câmp nu a fost utilizată conform scopului destinat și nici nu s-au respectat criteriile de eligibilitate și de selecție în baza cărora a fost selectat proiectul pentru acordarea sprijinului financiar nerambursabil în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., deoarece instalația de irigat achiziționată nu a fost utilizată pe o perioadă de 2 ani din cei 5 ani de monitorizare, de la data efectuării ultimei plăți, conform scopului pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil. 3.Recursul declarat de către SC A.M. SRL Sânnicolau Mare Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9, precum și art. 304 1 C. proc. civ.. Recurenta a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte: 3.1. Hotărârea nu este motivată în drept; 3.2. Rezolvarea dată se fundamentează pe un act: Notă de informare din 27 noiembrie 2007 care excede procesului și nu i-a fost comunicat pentru a-l putea ataca; 3.

Au fost ignorate probele administrate care atestau faptul că au fost respectate condițiile impuse prin contract. La acest punct recurenta prezintă pe larg concluziile expertizelor administrate în cauză, înscrisurile ori declarațiile extrajudiciare ale martorilor care demonstrau că la data efectuării controlului, nefiind sezon de irigații, elementele componente au fost dezmembrate și mutate în depozite; arată și că în perioada de referință (2006-2008), raportat la planul său de culturi, nu erau necesare irigații suplimentare. De asemenea, recurenta mai arată că a rămas neanalizată și apărarea referitoare la realizarea unei investiții suplimentare, de cca. 250.000 euro, aflată în strânsă legătură cu Achiziția, efectuată de o altă societate comercială din grup, din surse proprii. 3.

Actul atacat nu a fost cenzurat prin prisma principiului proporționalității. Dezvoltând ideea, recurenta afirmă că deși a invocat prin acțiune mai multe considerente de oportunitate acestea nu au fost nici măcar amintite. Pe aceeași linie, insistă asupra constatărilor cuprinse în procesul verbal încheiat de reprezentanții Agenției (D.L.A.F.) la 24 septembrie 2008 care nu au reținut nicio încălcare a obligațiilor asumate, fiind inexplicabilă schimbarea de optică a aceleiași autorități publice în numai 5 luni. În fine, în cuprinsul aceluiași motiv, recurenta mai arată și că sancțiunea radicală aplicată este vădit disproporționată și în raport cu aspectele reținute de organele de control care exclud deturnarea fondurilor și frauda. 3.

A fost respinsă nemotivat cererea privind recursul prejudiciar Recurenta arată că a solicitat învestirea instanței europene cu o întrebare de natură a lămuri procesul dar instanța în mod nejustificat a respins această cerere. 4. Apărările A.P.D.R.P. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 martie 2011, intimata A.P.D.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, raliindu-se considerentelor primei instanțe. Intimata a prezentat pe larg cadrul legal în care își desfășoară activitatea precum și competențele ce i-au fost conferite în etapa anterioară acordării finanțării nerambursabile. În concret, răspunzând la motivele de recurs, intimata a arătat că actele administrative atacate sunt legale, ele fiind susținute și de Nota de informare din 27 noiembrie 2007 a D.L.A.F. Nerespectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție în baza cărora a fost ales proiectul recurentei, precum și neutilizarea instalației de irigat achiziționate prin Programul S.A.P.A.R.D. conform scopului pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil justifică întrutotul, în opinia recurentei, recuperarea integrală a debitului în valoare de 663.187,10 RON. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a supus controlului de legalitate procesul verbal de constatare din 3 februarie 2009 încheiat de intimata-pârâtă A.P.D.R.P. prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit total de 663.187 RON precum și decizia din 15 aprilie 2009 având același emitent, prin care i s-a respins contestația administrativă formulată. În motivarea actului administrativ s-a reținut că la data vizitei pe teren efectuate în ziua de 24 septembrie 2008 de către Direcția Control și Antifraudă s-a constatat că cele pentru instalații de irigat tip pivot achiziționate prin Programul S.A.P.A.R.D. se aflau în locații diferite, respectiv: două erau montate în câmp, putând fi puse în funcțiune în cazul alimentării cu apă a canalelor de irigații; una era demontată, în câmp, urmând a fi transferată la sediul firmei iar una era deja depozitată în magazia de la sediul firmei, comuna Saravale, județul Timiș. S-a mai consemnat, de asemenea, lipsa apei din canalele de irigație, faptul că acestea erau colmatate și invadate de vegetație, precum și împrejurarea că Autoritatea contractantă nu a fost notificată cu privire la imposibilitatea utilizării echipamentelor achiziționate. Constatările enunțate, cuprinse în cap.6 al procesului verbal, au fost considerate de către intimata-pârâtă nereguli de natură a antrena calificarea ca neeligibilă a întregii investiții, cu consecința restituirii integrale a fondurilor primite, adică a sumei de 663.187,10 RON. Prin motivele acțiunii judiciare nu s-au contestat aspectele reținute de Direcția Control și Antifraudă din cadrul intimatei-pârâte dar s-a susținut că ele nu pot avea semnificația unei nereguli/neregularități de natură a antrena neeligibilitatea proiectului, întrucât la data controlului, 24 septembrie 2008, nu se mai efectuau lucrări de irigații iar dezmembrarea componentelor și mutarea lor în depozite s-a realizat tocmai în vederea conservării achiziției care este completă din punct de vedere funcțional. Pentru clarificarea aspectelor de fapt ale speței în cauză s-a administrat un probatoriu complex, incluzând declarații extrajudiciare de martori și două expertize, judiciară și extrajudiciară în specialitatea agricultură, precum și relații comunicate de Centrul Meteorologic Regional Banat-Crișana. Cu toate acestea, Înalta Curte observă că la dosarul cauzei nu există dovezi care să ateste dacă instalația de irigat în discuție a fost funcțională și a fost efectiv folosită în perioadele în care nivelul de apă din sol reclama acest lucru ori, din contră, dacă proiectul a suferit o modificare substanțială de natură a face aplicabile prevederile art. 14 alin. (2) din contract, în sensul declarării sale ca neeligibil. De asemenea, unul dintre motivele cererii de chemare în judecată, cel referitor la încălcarea principiului proporționalității de către autoritatea administrativă, a rămas complet neexaminat de către curtea de apel. Detaliind considerentele pentru care se impune casarea sentinței și răspunzând în același timp la motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Referitor la probele administrate Ambele expertize efectuate în cauză, atât cea extrajudiciară cât și cea judiciară au concluzionat în sensul că în perioada de referință, octombrie 2006-octombrie 2008 nu a fost necesară irigarea culturilor agricole, în zonă fiind înregistrate cantități mari de apă de ploaie: 558,7 l/mp în 2007 și 506,6l/mp în 2008 (conform adresei din 4 noiembrie 2009 eliberate de Centrul Meteorologic Regional Banat-Crișana). În plus, dat fiind momentul efectuării controlului de către reprezentanții intimatei, 24 septembrie 2008, este explicabil de ce instalația de irigat nu era în funcțiune, unele componente fiind dezmembrate și depozitate. Totuși, pentru a concluziona în sensul că obligațiile asumate contractual de recurentă de a „pune în aplicare Proiectul aprobat de Autoritatea Contractantă” și, de asemenea, ca pe o „perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenția S.A.P.A.R.D. să nu modifice substanțial proiectul” - nu au fost respectate, erau necesare dovezi suplimentare. De altfel, stabilind obiectivele expertizei de specialitate prin încheierea de la 10 decembrie 2009 instanța de fond a cerut corect expertului să lămurească în principal „ starea sistemului de irigare și amplasamentul acestuia” însă expertul a omis să răspundă, limitându-se la a arăta aspectele expuse anterior. La același punct, Înalta Curte mai reține și că neanalizarea înscrisurilor referitoare la investiția conexă semnificativă, de cca. 250.000 euro ori a celor referitoare la dezvoltarea societății în perioada de referință pe motiv că nu sunt relevante, au lipsit SC A.M. SRL Sânnicolau Mare de posibilitatea de a demonstra realitatea implementării proiectului „Achiziție sistem de irigații și echipamente pentru ferma de producție vegetală în comuna Saravale, județul Timiș”. 1.2. Referitor la Nota de informare din 27 noiembrie 2007 a D.L.A.F.. Prin documentul indicat, D.L.A.F. din cadrul Guvernului României a constatat mai multe nereguli, dintre care unele vizau „adjudecarea licitației privind achiziționarea unui sistem de irigații”, respectiv încălcarea prevederilor art. 4 „Conflict de interese” din Anexa I la Contractul de finanțare. În cuprinsul Procesului verbal de constatare atacat de recurentă, la Capitolul 5, s-a indicat nota în discuție ca fiind actul care a determinat declanșarea controlului, îndeplinind astfel rolul de act premergător actului administrativ. Esențiale însă pentru stabilirea limitelor controlului de legalitate sunt constatările și măsurile dispuse prin actul administrativ atacat, procesul verbal de constatare din 3 februarie 2009 încheiat de intimata-pârâtă A.P.D.R.P. iar nu celelalte aspecte semnalate prin actul premergător, care nu au fost însușite de intimată și, prin urmare, nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției administrative de recuperare a debitului total de 663.187,10 RON. Așa fiind, Înalta Curte reține că este întemeiată critica recurentei referitoare la lipsa de suport a considerentelor care privesc presupuse încălcări ale contractului de finanțare, altele decât cele constatate prin actul administrativ supus cenzurii instanței. 1.3. Referitor la principiul proporționalității Un motiv distinct al cererii de chemare în judecată a fost reprezentat de solicitarea reclamantei de a se verifica actul administrativ și prin prisma principiului proporționalității, susținându-se că dreptul de apreciere al autorității publice s-a exercitat excesiv. Acest motiv nu a fost examinat de către Curtea de apel. Fără a antama fondul acestei probleme de drept ori chestiunile de fapt care vor fi avute în vedere de către judecătorul de la instanța de trimitere pentru clarificarea motivului în discuție, Înalta Curte reține că în speță organul de control nu a reproșat societății comerciale recurente că ar fi deturnat fondurile primite ori că ar fi fraudat interesele comunităților europene. Într-un atare context, era obligatoriu de verificat, chiar și în lipsa unei solicitări exprese, dacă măsura administrativă dispusă de intimată era adecvată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin încheierea contractului de finanțare. În fine, chiar contractul de finanțare, la art. 14 alin. (2) stabilește că: „Proiectul rămâne eligibil pentru co-finanțarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanțială pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care: - afectează natura și condițiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit și - rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietății unui articol din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiției. Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți). Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariția oricărei modificări de mai sus.” Conchizând, Înalta Curte constată că în cauza de față împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite și, în raport de cele reținute la pct. 1.1-1.3 din cadrul părții a II-a a considerentelor, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cât privește celelalte motive de recurs, acestea sunt în întregime nefondate. 1.4. Referitor la motivarea în drept a hotărârii Art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. obligă instanțele să indice, alături de motivele de fapt, și motivele de drept care au contribuit la formarea convingerii judiciare și, implicit, la pronunțarea soluției. Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte observă că prima instanță a indicat corect dispozițiile legale aplicabile speței. Pe de altă parte, o indicare insuficientă a tuturor dispozițiilor aplicabile cuprinse în contractul părților („lege”, de asemenea, în accepțiunea art. 969 C. civ.) nu poate avea consecința scontată de recurentă, câtă vreme prezentarea conținutului acestora face posibilă cu ușurință identificarea prevederii avute în vedere de instanță. 1.5. Referitor la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene Potrivit dispozițiilor art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene: „ Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretarea tratatelor; (b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii; În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe judecătorești naționale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăște în cel mai scurt termen.” La judecata în primă instanță, SC A.M. SRL Sânnicolau Mare a formulat o cerere de sesizare a instanței europene cu un recurs prejudiciar având ca obiect, în esență, calificarea obligațiilor esențiale privind menținerea caracterului de eligibilitate a proiectului, în accepțiunea unor regulamente ale Comisiei Europene, precum și calificarea comportamentului imputat, respectiv „dacă depozitarea Achiziției de perioadele în care irigațiile nu sunt necesare sau sunt imposibil de realizat din cauze neimputabile beneficiarului constituie o violare a obligațiilor esențiale impuse prin Normele aplicabile”. Prin încheierea pronunțată la data de 2 iunie 2010, curtea de apel a respins cererea de sesizare, reținând că „nu se impune punctul de vedere al acestei instanțe europene”. Este real că această încheiere nu satisface exigențele art. 268 alin. (4) din C. proc. civ., în sensul că dispoziția instanței nu este motivată, însă, în raport de modul cum au fost formulate întrebările de către parte și Înalta Curte apreciază că nu se impunea învestirea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu clarificarea unor aspecte de fapt și circumscrierea acestora unor prevederi contractuale. Pe de altă parte însă, recurenta nu a mai reiterat în calea de atac cererea de recurs prejudiciar, așa încât Înalta Curte nu are posibilitatea procedurală de a reformula ea însăși întrebările părții și de a învesti Curtea de Justiție a Uniunii Europene. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și 314 C. proc. civ., precum și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, casându-se sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.