ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3996/2019

Ședința publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 09 iunie 2015 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. - Filiala Timiș S.P.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București anularea Deciziei nr. 3230/29.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cu consecința anulării Titlului de creanță constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat Ia data de 27.11.2014 privind proiectul "Modernizare fermă vegetală S.C.C. S.R.L prin achiziția de mașini și utilaje agricole în localitatea Sângeorge, comuna Birda, județul Timiș".

Prin sentința civilă nr. 15 pronunțată în data de 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. - Filiala Timiș S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București, a dispus anularea Deciziei nr. 3230/29.01.2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor din 27.11.2014, ambele emise de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Recurenta a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile. Astfel, intimata avea obligația respectării, pe toată durata de implementare a proiectului și pe durata monitorizării, a criteriilor de eligibilitate, anume viabilitatea investiției și faptul de a nu se afla în stare de insolvență/faliment.

Insolvența este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile." Măsura deschiderii procedurii insolvenței a intervenit ca urmare a obligațiilor fiscale acumulate de intimată, de unde reiese clar culpa beneficiarului pentru gestionarea defectuoasă a afacerii.

Insolvența nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura insolvenței reprezintă o încălcare a contractului de finanțare, prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului de afaceri pe care l-a întocmit, depus și pe care s-a obligat să-l respecte. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întreg proiectul.

Recurenta e invocat, în susținerea argumentelor sale, prevederile art. 1 alin. (1) și (3), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (3) din Contractul de finanțare și din Anexa I la contractul de finanțare și a arătat că a fost obligată să aplice art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

A mai susținut că nu putea aplica principiul proporționalității, întrucât insolvența afectează întregul proiect al societății beneficiare, iar neregulile constatate, respectiv nerespectarea planului de afaceri, precum și starea de insolvență, sunt nereguli grave, beneficiarul fiind obligat să restituie integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speță, intimata-reclamantă a încheiat cu recurenta-pârâtă un contract de finanțare, respectiv Contractul de finanțare x din data de 28.08.2008 "Modernizare fermă vegetală S.C. C. S.R.L. prin achiziția de mașini și utilaje agricole in localitatea Sângeorge, corn Birda, jud. Timiș"- beneficiar S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L.) în valoare de 6.751.880 RON (1.818.150 euro), din care 3.713.534 RON (999.982 euro) valoare eligibilă maximă nerambursabilă .

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/02.12.2014, s-a constatat că investiția realizată de reclamantă în calitate de beneficiar al proiectului a devenit neeligibilă, drept pentru care s-a dispus retragerea sprijinului financiar și s-a stabilit o creanță rezultată din nereguli de 3.712.803,44 RON, din care 2.970.242,75 RON fonduri aferente bugetului Uniunii Europene, 742.560,69 RON fonduri de la bugetul de stat.

În esență, prin procesul-verbal nr. x/02.12.2014 instituția recurentă a motivat că investiția a devenit neeligibilă prin intrarea societății beneficiare în insolvență, fapt care determină încălcarea prevederilor contractuale (fiind indicate prevederile art. 1 și art. 8 alin. (1) din contract și art. 1, art. 3, art. 8 alin. (1), art. 11, art. 13 și art. 16 și a dispozițiilor legale aplicabile, sens în care s-a invocat art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia, prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora. De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

Intimata a contestat aceste acte, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 3230 din 29 ianuarie 2015 emisă de pârâtă, fiind menținută suma declarată neeligibilă.

Acțiunea formulată de intimata-reclamantă a fost admisă de instanța de fond, care a concluzionat că în lipsa oricăror alte informații relative la cauzele ce au provocat insolvența, simpla deschidere a procedurii nu echivalează cu o acțiune sau inacțiune prin care să se fi încălcat obligațiile impuse de contractul de finanțare și de normele dreptului comunitar, incidente în speță și care să fi avut ca efect prejudicierea bugetului Uniunii Europene.

Judecătorul fondului a precizat că intrarea în insolvență nu poate atrage automat măsuri de recuperare a finanțării nerambursabile ce presupun prin esență evidențierea neregulii intervenite pe toată durata de 5 ani după implementarea proiectului. Mai mult intrarea în insolvență nu a fost indicată ca neregulă în celelalte prevederi contractuale cu excepția art. 11 alin. (3) din contract unde a fost evidențiată ca motiv de încetare a contractului

Soluția instanței de fond este la adăpost de orice critică, fiind pronunțată cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente, raportat la aspectele de fapt deduse judecății.

Problema de drept care se ridică în cauza de față este aceea dacă, în speță, intrarea în insolvență a beneficiarului finanțării reprezintă ca atare o încălcare a prevederilor contractuale și dacă acesta a fost sancționat exclusiv pentru declanșarea procedurii de insolvență.

Recurenta a susținut că intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvență reprezintă o încălcare a contractului de finanțare, prin faptul că acesta nu poate face dovada respectării clauzelor și a declarațiilor pe proprie răspundere în sensul că nu se află sub incidența legii insolvenței și că se obligă să respecte acest criteriu pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Contrar susținerilor recurentei și în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că pârâta a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât simpla deschidere a procedurii insolvenței în privința reclamantei nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societății.

Conform prev. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006*) privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora."

Așa cum a reținut Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunțat instituie în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligație demararea activității de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanțare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvență a beneficiarului, și subsecvent, declanșarea activității de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Aplicarea acestor dispoziții procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Totodată, în considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a mai reținut că "orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia", iar "instanța de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, și care, eventual, au condus la intrarea în insolvență, precum și să facă aplicarea art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011".

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, produse ca urmare a intrării în insolvență, iar această activitate se realizează, astfel cum a arătat și Curtea Constituțională, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și implicațiile financiare ale acesteia.

Conținutul activității de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfășurată în speță de către recurenta-pârâtă, care, în urma consultării Buletinului Insolvenței de pe portalul de servicii online al Oficiului Național al Registrului Comerțului, din data de 01.09.2014, constatând că reclamanta se află sub incidența Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil.

Din motivarea actelor administrative atacate în prezenta cauză, se constată că perioada de execuție a contractului a fost în perioada 28.08.2008 - 27.11.2009, societatea intimată a intrat în procedura de insolveță la 13 februarie 2014. Împrejurarea intrării în insolvență a fost considerată de recurenta-pârâtă criteriul de bază în dovedirea încălcării contractului și implicit existența unei nereguli conform art. 11 alin. (3) din Anexa la contract.

Potrivit art. 11 "Încetarea contractului" din Anexa I la Contractului de finanțare:

"11(3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței/falimentului, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești."

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că aceste prevederi nu au incidență la circa 4 ani de la executarea contractului, întrucât privesc situații ce ar fi trebuit să apară în perioada derulării proiectului. Abia în acest context declanșarea procedurii insolvenței față de beneficiar putea să conducă la încetarea valabilității contractului printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului. Sub acest aspect este de reținut și faptul că, în cauză, autoritatea contractantă nu a emis notificare, ci a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Prin urmare, din analiza concretă a activității beneficiarului contractului de finanțare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, se constată că ajungerea intimatei în această situație financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute în Anexa I la contract, sancționate cu neeligibilitatea proiectului.

În contextul prezentat, reținându-se că deschiderea procedurii de insolvență nu reprezintă prin ea însăși o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cazul intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora, în acord cu opinia exprimată de prima instanță, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare este nelegal, având drept consecință anularea actelor administrative contestate.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE împotriva sentinței civile nr. 15 din 20 ianuarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.